25,546 matches
-
sunetului, deoarece pendulul „șuieră” în timpul balansului. Poe subliniază în continuare acest lucru prin cuvinte ca „încetare”, „coasă”, „semilună”, „sabie” și diferite forme de consonanțe literare. „Hruba și pendulul” poate fi considerată o repovestire serioasă a satiricei „A Predicament”. În acea povestire, o „coasă” similară retează încet (și comic) capul naratorului. Această acțiune a fost reimaginată cu un pendul pregătit să taie felii pieptul naratorului. Poe a urmat un model prestabilit al scrierilor de groază din acea perioadă, publicate adesea în "Blackwood
Hruba și pendulul () [Corola-website/Science/325815_a_327144]
-
cu un pendul pregătit să taie felii pieptul naratorului. Poe a urmat un model prestabilit al scrierilor de groază din acea perioadă, publicate adesea în "Blackwood's Magazine" (o formulă de care și-a bătut joc în „A Predicament”). Aceste povestiri s-au concentrat adesea, totuși, pe evenimente întâmplătoare sau pe o răzbunare personală ca o sursă de teroare. Poe s-ar fi inspirat în concentrarea asupra torturii impersonale parțial din "History of the Spanish Inquisition" a lui Juan Antonio Llorente
Hruba și pendulul () [Corola-website/Science/325815_a_327144]
-
fost inspirată de o traducere a Coranului (Poe s-a referit la Coran și în „Al Aaraaf„ și „Israfel”) realizată de George Sale. Scriitorul era familiarizat cu opera lui Sale și chiar i-a menționat numele într-o notă din povestirea „A o mie și doua poveste a Șeherezadei”. Traducerea lui Sale era o parte a comentariului și, într-una din acele note, se referă la o pretinsă formă obișnuită de tortură și de execuție „aruncând [oamenii] într-o groapă în
Hruba și pendulul () [Corola-website/Science/325815_a_327144]
-
aprins de vreascuri... pe care nu s-au răzbunat decât pentru că ei au crezut în Allah Cel Puternic și Vrednic de Laudă”. Se consideră că Poe ar fi fost influențat și de "The Iron Shroud" a lui William Mudford, o povestire despre o cameră de tortură de fier care se micșora printr-o acțiune mecanică și zdrobea în cele din urmă trupul victimei. Poe ar fi avut ideea despre camera care se micșora în „Hruba și pendulul” după publicarea povestirii lui
Hruba și pendulul () [Corola-website/Science/325815_a_327144]
-
o povestire despre o cameră de tortură de fier care se micșora printr-o acțiune mecanică și zdrobea în cele din urmă trupul victimei. Poe ar fi avut ideea despre camera care se micșora în „Hruba și pendulul” după publicarea povestirii lui Mudford în "Blackwood's Magazine" în 1830.
Hruba și pendulul () [Corola-website/Science/325815_a_327144]
-
de 48 de versuri a fost publicată pentru prima dată în numărul din aprilie 1839 al revistei "The American Museum of Science, Literature and the Arts" editate la Baltimore de Nathan C. Brooks. El a fost inclus mai târziu în povestirea „Prăbușirea Casei Usher” ca un poem scris de Roderick Usher. Poemul servește ca o alegorie despre un rege din timpuri care „demult s-au dus”, căruia îi este frică de forțele răului care-l amenință pe el și pe palatul
Palatul bântuit () [Corola-website/Science/325831_a_327160]
-
studiu, "Le Palais hante", derivat din „Palatul bântuit”. Poemul a dat titlul unui film omonim din 1963 regizat de Roger Corman. Subiectul efectiv al filmului lui Corman se inspiră aproape în întregime din „The Case of Charles Dexter Ward”, o povestire a lui H. P. Lovecraft. Prin 1963, Corman a produs mai multe filme extrem de profitabile, bazate pe operele lui Poe, dar Lovecraft nu era la acea dată un autor cunoscut; în conformitate cu afirmațiile lui Corman de pe DVD-ul filmului, studioul l-
Palatul bântuit () [Corola-website/Science/325831_a_327160]
-
star de cabaret, dependentă de picătură amară. Chiar dacă opera să validează, în general, normele sociale tradiționale, sunt în creațiile sale și elemente de critică socială. La începutul anilor 1970 a scris piesă „The Good Doctor” (1973), cuprinzând scheciuri bazate pe povestiri de Cehov, apoi „God’s Favorite” (1974), inspirată de Cartea lui Iov. În 1992 a scris piesă „Femeile lui Jake” (Jake’s Women), construită pe un flux de conștiință suprarealist. O parte din creațiile sale din anii 1970-1980 au un
Neil Simon () [Corola-website/Science/325837_a_327166]
-
(în ) este o povestire a scriitorului american Edgar Allan Poe, care a fost publicată pentru prima dată în 1839. Povestirea începe cu sosirea dintr-o parte îndepărtată a țării a unui narator nenumit la casa prietenului său din copilărie, Roderick Usher, de la care primise
Prăbușirea Casei Usher () [Corola-website/Science/325832_a_327161]
-
(în ) este o povestire a scriitorului american Edgar Allan Poe, care a fost publicată pentru prima dată în 1839. Povestirea începe cu sosirea dintr-o parte îndepărtată a țării a unui narator nenumit la casa prietenului său din copilărie, Roderick Usher, de la care primise o scrisoare în care acesta se plângea de o boală și îi cerea ajutorul. Când ajunge
Prăbușirea Casei Usher () [Corola-website/Science/325832_a_327161]
-
care primise o scrisoare în care acesta se plângea de o boală și îi cerea ajutorul. Când ajunge acolo, naratorul observă o fisură subțire care se întinde de la acoperiș până în partea din jos a clădirii. Deși Poe a scris această povestire înainte de inventarea psihologiei moderne, simptomele lui Roderick pot fi descrise potrivit terminologiei ei. Acestea includ o formă de supraîncărcare senzorială cunoscută sub numele de hiperestezie (hipersensibilitate la lumină, sunete, mirosuri și gusturi), ipohondrie (o preocupare excesivă sau o grijă cu privire la
Prăbușirea Casei Usher () [Corola-website/Science/325832_a_327161]
-
și ruinele ei se scufundă în heleșteu. „” a fost publicată pentru prima dată în numărul din septembrie 1839 al revistei "Burton's Gentleman's Magazine". Ea a fost ușor revizuită în 1840 pentru colecția "Tales of the Grotesque and Arabesque". Povestirea conține poemul „Palatul bântuit”, care a fost anterior publicată separată în numărul din aprilie 1839 al revistei "Baltimore Museum". În 1928, Éditions Narcisse, predecesoare a editurii Black Sun Press, a publicat o ediție limitată de 300 de exemplare numerotate, cu
Prăbușirea Casei Usher () [Corola-website/Science/325832_a_327161]
-
Press, a publicat o ediție limitată de 300 de exemplare numerotate, cu ilustrații de Alastair. Prima traducere în limba română a fost realizată de Faur și a fost publicată în anul 1885 sub titlul „Căderea casei Usher” în ziarul "Epoca". Povestirea a fost tradusă apoi de „Șt. P.” (cel mai probabil Ștefan Petică) și inclusă sub titlul „Ruina casei Usher” în volumul "Scrisoarea furată, Ruina casei Usher, Pisica neagră, Portretul oval și alte povestiri extraordinare", editat în 1897 de Institutul de
Prăbușirea Casei Usher () [Corola-website/Science/325832_a_327161]
-
titlul „Căderea casei Usher” în ziarul "Epoca". Povestirea a fost tradusă apoi de „Șt. P.” (cel mai probabil Ștefan Petică) și inclusă sub titlul „Ruina casei Usher” în volumul "Scrisoarea furată, Ruina casei Usher, Pisica neagră, Portretul oval și alte povestiri extraordinare", editat în 1897 de Institutul de Editură Ralian și Ignat Samitca din Craiova. O altă traducere a fost realizată de Ion Vinea și publicată sub titlul „Prăbușirea Casei Usher” în vol. "Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de
Prăbușirea Casei Usher () [Corola-website/Science/325832_a_327161]
-
și de alte edituri. Alte traduceri au fost realizate de Maria-Ana Tupan (publicată în volumul "Himere. Proză fantastică americană" (vol. I), editat în 1984 de Editura Minerva din București), de Liviu Cotrău (publicată în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura Polirom din Iași) și de Gabriel Mălăescu (publicată sub titlul „Prăbușirea casei Usher” în volumul "Prăbușirea casei Usher", editat în 2013 de Editura MondoRo din București). „Prăbușirea Casei Usher” este considerat cel mai bun
Prăbușirea Casei Usher () [Corola-website/Science/325832_a_327161]
-
un ipohondru. În mod similar, el își îngroapă sora încă în viață pentru că el "se așteaptă" să-și îngroape propriul destin. Casa Usher, la care se face referire atât la clădire, cât și la familie, joacă un rol important în povestire. Acesta este primul „personaj” pe care naratorul îl prezintă cititorului, descris în chip umanizat: ferestrele sale sunt descrise ca „asemănătoare cu ochii” de două ori în primul paragraf. Fisura care se dezvoltă în zidărie simbolizează dezintegrarea familiei Usher, iar casa
Prăbușirea Casei Usher () [Corola-website/Science/325832_a_327161]
-
și Madeline nu este afirmată niciodată în mod explicit, dar pare să explice ciudatul atașament între cei doi. Opiul, pe care Poe îl menționează de mai multe ori în proza și în poeziile sale, este menționat de două ori în povestire. Senzația sumbră ocazionată de peisajul trist din jurul conacului Usher este comparată de narator cu boala cauzată de simptomele de sevraj ale unui dependent de opiu. Naratorul îl descrie, de asemenea, pe Roderick Usher ca un „consumator irecuperabil de opiu”. S-
Prăbușirea Casei Usher () [Corola-website/Science/325832_a_327161]
-
a fost atribuită în mod greșit. Pictura lui Usher îi amintește naratorului de pictorul britanic de origine elvețiană Henry Fuseli (1741-1825). Scriitorul german E. T. A. Hoffmann, care a fost un model și sursă de inspirație pentru Poe, a publicat povestirea „Das Majorat” în 1819. Există multe similitudini între cele două povestiri, cum ar fi ruperea în două a unei case, sunete stranii în miez de noapte, poveste într-o poveste și numele de „Roderich” pe care-l poartă proprietarul casei
Prăbușirea Casei Usher () [Corola-website/Science/325832_a_327161]
-
naratorului de pictorul britanic de origine elvețiană Henry Fuseli (1741-1825). Scriitorul german E. T. A. Hoffmann, care a fost un model și sursă de inspirație pentru Poe, a publicat povestirea „Das Majorat” în 1819. Există multe similitudini între cele două povestiri, cum ar fi ruperea în două a unei case, sunete stranii în miez de noapte, poveste într-o poveste și numele de „Roderich” pe care-l poartă proprietarul casei. Din moment ce Poe era familiarizat cu opera lui Hoffmann el cunoștea cu
Prăbușirea Casei Usher () [Corola-website/Science/325832_a_327161]
-
ar fi ruperea în două a unei case, sunete stranii în miez de noapte, poveste într-o poveste și numele de „Roderich” pe care-l poartă proprietarul casei. Din moment ce Poe era familiarizat cu opera lui Hoffmann el cunoștea cu siguranță povestirea și a extras în mod inteligent elemente din ea pentru propriile sale scopuri. Povestirea „The Robber's Castle” (1812) a unui alt autor german, Heinrich Clauren, așa cum a fost tradusă în limba engleză de John Hardman și publicată în "Blackwood
Prăbușirea Casei Usher () [Corola-website/Science/325832_a_327161]
-
poveste într-o poveste și numele de „Roderich” pe care-l poartă proprietarul casei. Din moment ce Poe era familiarizat cu opera lui Hoffmann el cunoștea cu siguranță povestirea și a extras în mod inteligent elemente din ea pentru propriile sale scopuri. Povestirea „The Robber's Castle” (1812) a unui alt autor german, Heinrich Clauren, așa cum a fost tradusă în limba engleză de John Hardman și publicată în "Blackwood's Magazine" în 1828 ca „The Robber's Tower”, ar fi putut servi ca
Prăbușirea Casei Usher () [Corola-website/Science/325832_a_327161]
-
a fi îngropată de vie înmormântată într-un mormânt aflat chiar sub camera protagonistului, instrumente cu coarde și fratele geamăn supraviețuitor al fetei îngropate, au determinat-o pe Diane Hoeveler să identifice dovezi textuale ale folosirii de către Poe a acestei povestiri și să concluzioneze că includerea cărții "Mortuorum" a lui Virgil se inspiră din folosirea unei cărți la fel de obscure în „The Robber's Tower”. „Prăbușirea Casei Usher” este considerată cea mai faimoasă scriere în proză a lui Poe. Această povestire macabră
Prăbușirea Casei Usher () [Corola-website/Science/325832_a_327161]
-
acestei povestiri și să concluzioneze că includerea cărții "Mortuorum" a lui Virgil se inspiră din folosirea unei cărți la fel de obscure în „The Robber's Tower”. „Prăbușirea Casei Usher” este considerată cea mai faimoasă scriere în proză a lui Poe. Această povestire macabră extrem de tulburătoare este recunoscută ca o capodoperă a literaturii gotice americane. Într-adevăr, ca și în multe din poveștile sale, Poe împrumută mult din tradiția gotică. Totuși, după cum scrie G.R. Thomson în introducerea sa la "Great Short Works of
Prăbușirea Casei Usher () [Corola-website/Science/325832_a_327161]
-
criticat pentru urmarea modelelor sale stabilite în lucrări precum „Morella” și „Ligeia”, folosind personaje standard în scene standard și situații standard. Teme repetitive precum boala neidentificabilă, nebunia și învierea sunt, de asemenea, criticate. Sursa de inspirație a lui Poe pentru povestire ar putea fi evenimentele petrecute în casa lui Hezekiah Usher, care era situată pe domeniul Usher unde se află acum trei blocuri delimitate în Bostonul modern de Tremont Street la nord-vest, Washington Street la sud-est, Avery Street la sud și
Prăbușirea Casei Usher () [Corola-website/Science/325832_a_327161]
-
speculează că Poe, care l-a influențat pe Herman Melville, a inspirat personajul Ahab din romanul "Moby-Dick" al lui Melville. John McAleer a susținut că ideea de „obiectivare a caracterului defectuos al lui Ahab” a provenit din „forța evocatoare” a povestirii „Prăbușirea Casei Usher” a lui Poe. Atât la Ahab, cât și la casa Usher, aspectul de soliditate fundamentală este vizibil greșit - de cicatricea lividă a lui Ahab și de fisura în zidăria casei Usher. În filmul cu buget redus al
Prăbușirea Casei Usher () [Corola-website/Science/325832_a_327161]