24,378 matches
-
la Universitatea Humboldt din Berlin, a fost invitat în laboratoare de cercetare din Japonia și SUA și începând cu 2003, anul titularizării sale a fost profesor supleant la universități de talie internațională. Din 2005 este titularul primei catedre de cultură vizuală din spațiul germanofon și șeful departamentului pentru cultura vizuală din cadrul Universității Donau din Krems. Grâu este consilier și expert pentru diverse reviste de specialitate, asociații și fundații. Cercetările sale în domeniul culturii vizuale s-au concentrat, mai ales, asupra istoriei
Oliver Grau () [Corola-website/Science/329254_a_330583]
-
laboratoare de cercetare din Japonia și SUA și începând cu 2003, anul titularizării sale a fost profesor supleant la universități de talie internațională. Din 2005 este titularul primei catedre de cultură vizuală din spațiul germanofon și șeful departamentului pentru cultura vizuală din cadrul Universității Donau din Krems. Grâu este consilier și expert pentru diverse reviste de specialitate, asociații și fundații. Cercetările sale în domeniul culturii vizuale s-au concentrat, mai ales, asupra istoriei artei noilor media, imersiune și emoții, precum și asupra istoriei
Oliver Grau () [Corola-website/Science/329254_a_330583]
-
2005 este titularul primei catedre de cultură vizuală din spațiul germanofon și șeful departamentului pentru cultura vizuală din cadrul Universității Donau din Krems. Grâu este consilier și expert pentru diverse reviste de specialitate, asociații și fundații. Cercetările sale în domeniul culturii vizuale s-au concentrat, mai ales, asupra istoriei artei noilor media, imersiune și emoții, precum și asupra istoriei imaginilor însuflețite de idei și cultură și a imaginilor telematice, respectiv teleprezență, precum și asupra dezvoltării instrumentelor de lucru specifice culturii vizuale, cum ar fi
Oliver Grau () [Corola-website/Science/329254_a_330583]
-
în domeniul culturii vizuale s-au concentrat, mai ales, asupra istoriei artei noilor media, imersiune și emoții, precum și asupra istoriei imaginilor însuflețite de idei și cultură și a imaginilor telematice, respectiv teleprezență, precum și asupra dezvoltării instrumentelor de lucru specifice culturii vizuale, cum ar fi baze de date de imagini și video online. Cartea sa "Virtual Art: From Illusion to Immersion" a fost tradusă din limba germană în engleză, portugheză, chineză și croată, s-a bucurat de peste 60 de recenzii și a
Oliver Grau () [Corola-website/Science/329254_a_330583]
-
din dependența relativă a noi potențiale sugestive senzoriale și a forțelor de distanțare care li se opun, a competenței media a privitorilor (Grâu 2000). În același timp, Grâu cercetează interdisciplinar metode pentru a provoca privitorului senzația de imersiune în spații vizuale digitale, respectiv potențarea acestora: acest lucru s-a întâmplat, mai ales prin interacțiunea (reacția imaginilor în timp real la mișcarea utilizatorilor Grâu 1999-2007), utilizarea proceselor imagistice evolționiste - de exemplu prin algoritmuri genetice - (Grâu 1997 și 2001), feedback tactil, crearea naturală
Oliver Grau () [Corola-website/Science/329254_a_330583]
-
și vertical (Grâu 2001 și 2003). Prin efectuarea acestor studii s-a încercat depășirea unei abordări convenționale monomediale a cercetării iluziei, în schimb au fost introduși termeni precum multisenzorial, potential de sugestie, spațiu visual, dispoziție individuală a privitorilor, evoluția mediilor vizuale iar teoriile existente privind distanță, ale lui Cassirer, Panofsky ș.a. pentru spații vizuale digitale au fost extinse. În continuare s-au prezentat cercetări privind legătură inovatoare între arhitectură și imagini imersive în mișcare,(Grâu 2003 p.a.), precum și privind imersia în
Oliver Grau () [Corola-website/Science/329254_a_330583]
-
depășirea unei abordări convenționale monomediale a cercetării iluziei, în schimb au fost introduși termeni precum multisenzorial, potential de sugestie, spațiu visual, dispoziție individuală a privitorilor, evoluția mediilor vizuale iar teoriile existente privind distanță, ale lui Cassirer, Panofsky ș.a. pentru spații vizuale digitale au fost extinse. În continuare s-au prezentat cercetări privind legătură inovatoare între arhitectură și imagini imersive în mișcare,(Grâu 2003 p.a.), precum și privind imersia în istoria filmului (Grâu 2006 și 2007). Majoritatea publicațiilor fac referință la două proiecte
Oliver Grau () [Corola-website/Science/329254_a_330583]
-
Extinzând cercetările efectuate de Antonio Damasio, Joseph LeDoux și Wolf Singer, și după exemplele Matthias Grünwalds "Isenheimer Altar", Leni Riefenstahl "Triumph des Willens" și al jocului pe calculator "America's Army" s-au demonstrat efectele formatoare de comunități ale trăirilor vizuale emoționale și astfel s-a cercetat un concept cheie al științelor vizuale. Începând cu 2002 Grâu a adus cercetarea interdisciplinara privind artă media și istoria acesteia în conferințe comune (comp. Grâu 2007), ceea ce a condus în 2005 la prima conferință
Oliver Grau () [Corola-website/Science/329254_a_330583]
-
după exemplele Matthias Grünwalds "Isenheimer Altar", Leni Riefenstahl "Triumph des Willens" și al jocului pe calculator "America's Army" s-au demonstrat efectele formatoare de comunități ale trăirilor vizuale emoționale și astfel s-a cercetat un concept cheie al științelor vizuale. Începând cu 2002 Grâu a adus cercetarea interdisciplinara privind artă media și istoria acesteia în conferințe comune (comp. Grâu 2007), ceea ce a condus în 2005 la prima conferință privind istoria artei media la Banff. Au avut loc diverse conferințe la
Oliver Grau () [Corola-website/Science/329254_a_330583]
-
media la Banff. Au avut loc diverse conferințe la Berlin (2007) și Melbourne (2009), Liverpool (2011), iar în 2013 această serie va continua la Riga (comp. arhiva de texte online mediaarthistory.org). Grâu a conceput instrumente de lucru ale științelor vizuale pentru științele umaniste/digital humanities, prin proiectul condus în cadrul Universității Humboldt sil finanțat de Comunitatea germană de cercetare a artei imersive, a cărei echipa a dezvoltat în 1998 baza de date Virtual Art, prima arhiva internațională pentru artă, condusă că
Oliver Grau () [Corola-website/Science/329254_a_330583]
-
de date a Graphische Sammlung Göttweig, cea mai mare colecție de artă grafică din Austruia, care cuprinde 30.000 de opere ale unor artiști precum Albrecht Dürer sau Gustav Klimt, online din 2007. Grâu a dezvoltat curricula internaționale pentru arte vizuale: programul de masterat MediaArtHistory, programele pentru experți academici Managementul colecțiilor digitale și design de expoziție, competențe vizuale, precum și programe de masterat pentru științe vizuale și crossmedia.În plus prin Danube Telelectures s-a creat un nou format interactiv pentru prelegeri
Oliver Grau () [Corola-website/Science/329254_a_330583]
-
30.000 de opere ale unor artiști precum Albrecht Dürer sau Gustav Klimt, online din 2007. Grâu a dezvoltat curricula internaționale pentru arte vizuale: programul de masterat MediaArtHistory, programele pentru experți academici Managementul colecțiilor digitale și design de expoziție, competențe vizuale, precum și programe de masterat pentru științe vizuale și crossmedia.În plus prin Danube Telelectures s-a creat un nou format interactiv pentru prelegeri și dezbateri, care se emite la nivel internațional. a fost ales în 2001 membru al Junge Akademie
Oliver Grau () [Corola-website/Science/329254_a_330583]
-
precum Albrecht Dürer sau Gustav Klimt, online din 2007. Grâu a dezvoltat curricula internaționale pentru arte vizuale: programul de masterat MediaArtHistory, programele pentru experți academici Managementul colecțiilor digitale și design de expoziție, competențe vizuale, precum și programe de masterat pentru științe vizuale și crossmedia.În plus prin Danube Telelectures s-a creat un nou format interactiv pentru prelegeri și dezbateri, care se emite la nivel internațional. a fost ales în 2001 membru al Junge Akademie a Academiei de Stiinte Berlin-Brandenburg și Leopoldina
Oliver Grau () [Corola-website/Science/329254_a_330583]
-
care omul de știință Georg Waltemath a pretins că l-a descoperit la începutul secolului.. Gornold, de asemenea, a pretins ca a văzut luna lui Waltemath și a fost de părere că era destul de întunecată pentru a nu fi detectată vizual. Cu toate acestea, sateliții naturali propuși de Georg Waltemath fuseseră deja discreditați de doi astronomi austrieci la începutul secolului. În 1898, omul de știință hamburgez Dr. Georg Waltemath a anunțat că a localizat a doua lună a Pământului în interiorul unui
Obiecte planetare propuse în religie, astrologie, ufologie și pseudoștiință () [Corola-website/Science/329286_a_330615]
-
și zonele temperate din Asia. Iernează în regiunile tropicale din Africa și Asia. Există o populație rezidentă separată în Africa de Sud. Hrana este aceeași ca la barza albă: broaște, tritoni, insecte mari, dar cu preponderență pești, dintre care preferă țiparii. Localizează vizual prada, înhățând hrana cu o lovitură înainte a capului. Umbrește apa cu aripile întinse în timp ce vânează. Barza neagra este mai solitară decât alte berze. Este o pasăre zburătoare agilă, poate zbura prin coronamentul pădurii. Clămpănește din cioc, emițând diverse semnale
Barza neagră () [Corola-website/Science/329341_a_330670]
-
(α Ari, α Arietis) este cea mai luminoasă stea din constelația Berbecul. Are denumirea tradițională de Hamal, care provine din metafora arabă „Capul Berbecului”, iar denumirea sa Flamsteed este 13 Ari. Cu o magnitudine aparentă vizuală de 2,0, ea este printre unele dintre cele mai strălucitoare stele de pe cerul înstelat. Bazat pe măsurătorile la paralaxei făcute de către satelitul astrometric Hipparcos, α Arietis se află la o distanță de aproximativ 65,8 ani lumină (20,2
Alpha Arietis () [Corola-website/Science/328633_a_329962]
-
dublă din constelația Berbecul. Bazat pe schimbarea anuală a paralaxei de 25,32 secunde de arc, acest sistem dublu se află la o distanță aproximativă de 129 ani lumină (40 parseci) de Pământ. Perechea de stele are o magnitudine aparentă vizuală de 4,79, care este destul de luminoasă pentru a permite observarea cu ochiul liber. Deoarece membrul secundar galben este aproape cu trei magnitudini mai fad decât cel primar, stelele pot fi cu greu observate individual cu un binoclu de 7
Lambda Arietis () [Corola-website/Science/328634_a_329963]
-
magnitudini mai fad decât cel primar, stelele pot fi cu greu observate individual cu un binoclu de 7× și sunt ușor de distins la 10×. Componenta mai luminoasă este o stea de secvență principală de tipul F cu o magnitudine vizuală de 4,95 și clasificarea spectrală F0 V. La o separație angulară de 37,4 secunde de arc, a doua este mai fadă și are magnitudinea 7,75. Aceasta este o stea se secvență principală de tipul G cu clasificarea
Lambda Arietis () [Corola-website/Science/328634_a_329963]
-
(n. 1 ianuarie 1972, Vaslui, județul Vaslui) este un artist vizual postmodernist, exponent al școlii ieșene de pictură. s-a născut în anul 1972, în orașul Vaslui. A reușit să își convingă părinții să îl înscrie la liceul de artă, pentru că reușise să câștige o diplomă la concursul “Cântarea României” în
Felix Aftene () [Corola-website/Science/328647_a_329976]
-
petrece în Suedia în timpul Primului Război Mondial. Vorbind despre acest film, el a afirmat că cea mai dificilă secvență din film este cea în care luptă corp la corp cu Cuba Gooding Jr. Efectele speciale au fost realizate de Adrian Popescu, efectele vizuale de Felician Lepădatu, iar efectele pirotehnice de Ion Badea. Filmul a fost produs de Motion Picture Corporation of America (MPCA) și distribuit de Anchor Bay Films. "" a avut parte de o lansare limitată în cinematografele din SUA. Filmul a avut
Ultimul glonț () [Corola-website/Science/328719_a_330048]
-
93 opinii, cu un scor mediu de 6.8/10. Consensul critic este următorul: „Nu este la fel de emoționant cum ar trebui să fie, dar povestea lui Peter Weir are o ambiție incisivă și interpretări puternice pentru a realiza un spectacol vizual mare”. Revista "Empire" a acordat filmului trei stele din cinci și a menționat: „Este bine, dar de la acest regizor am ajuns să ne așteptăm la lucruri mărețe”. "The Guardian" a acordat trei stele din cinci și a afirmat: „Weir a
Drumul de întoarcere () [Corola-website/Science/328817_a_330146]
-
dramatism a lui Laocoon, care face contorsiuni în agonia dureroasă, provoacă fiori. Șerpii monstruoși încolăciți în jurul celor trei, cu scopul de a-i omorî ca pedeapsă divină, leagă prin liniile lor curbe grupul statuar și conferă din punct de vedere vizual unitate. Acest fapt ajută la demonstrarea dinamicii care vrea să fie dată scenei. Există o intenție de a exagera efectul teatral al anatomiei corpurilor, și care prin goliciunea trupurilor este mai accentuat decât la grupul statuar din Pergamon, și la
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
Mai târziu a devenit Orașul Liber Cracovia (1815-1846); Marele Ducat al Cracoviei 1846-1918; și Voievodatul Cracovia din secolul al XIV-lea până în 1999. Acum este capitala Voievodatului Polonia Mică. Prin urmare, complexul Wawel care este ca o fortăreață care domină vizual orașul, a fost adesea privit ca un sediu al puterii. Catedrala Wawel a fost nu numai un loc de încoronare pentru regii Poloniei, dar și mausoleul lor. Mai târziu, ea a devenit un Panteon național. De-a lungul secolului al
Wawel () [Corola-website/Science/329387_a_330716]
-
rezultat un amestec. A adăugat caricaturilor încă un strat de ambiguitate care oferea spațiu lecturilor facultative.Faptul că acele caricaturi politice nu sunt forme de artă arabe autentice nu înseamnă că ele sunt imitații. Există unele asemănări și un vocabular vizual împărtășit între noțiunile de caricatura occidentale și arabe,însă tradițiile sunt foarte diferite. Antenele parabolice erau relativ noi apărute în Orientul Mijlociu în acea vreme, și cum oamenii schimbau canalele de la cele locale la cele internaționale a fost evident că pentru
Caricaturile politice arabe () [Corola-website/Science/329444_a_330773]
-
(n. 6 ianuarie 1962, Brad, Hunedoara) este un artist plastic român, profesor universitar la departamentul "Pictură" al Universității Naționale de Arte din București, deținător al titlului universitar de Doctor în Arte Vizuale ("artis doctor"). Din 1990 este membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România. Din 2010 Cătălin Bălescu este coordonator de doctorat în cadrul IOSUD al Universității Naționale de Arte din București, iar din 2012 el este rectorul Universității Naționale de Arte din
Cătălin Bălescu () [Corola-website/Science/330906_a_332235]