239,876 matches
-
au apărut în serial în revista „Știință și tehnică” numerele 10 și 11 din 1991. După moartea sa, Editura Luana, prin colecția RAM, a încercat să continue prin efort propriu programul editorial transmis de Elie Dulcu, începând acest ciclu prin publicarea acestei cărți, revizuite și completate și continuând cu Adevărul Etern al lui J.P. Singhal și cu operele lui Alice A. Bailey - "Reapariția lui Christos" și "Scrisori asupra meditației oculte". Multe dintre traducerile sale au apărut dupa revoluție, fără a i
Elie Dulcu () [Corola-website/Science/316163_a_317492]
-
inițialele "D.K." și eventual cu numele Djwhal Khul). Bailey afirmă că după o inițială rezistență, ea a fost convinsă să scrie comunicările sosite din această sursă. Ea a scris, timp de 30 ani, din 1919 până în 1949. Rezultatul a fost publicarea a 24 de cărți despre înțelepciunea străveche, filosofie, religie, evenimente contemporane, știință, psihologie, națiuni, astrologie și vindecare. Tot în 1919, francmasonul de al 32-lea grad Foster Bailey (1888-1977), care avea să fie cel de-al doilea său soț, devine
Alice Bailey () [Corola-website/Science/316179_a_317508]
-
cel de-al doilea său soț, devine Secretar Național al Societății Teosofice. (Bailey, p. 157) Ei s-au căsătorit în 1921. The Theosophist a publicat primele câteva capitole ale primei sale lucrări, „Inițierea umană și solară”, dar apoi a oprit publicarea din motive pe care Bailey le-a numit "gelozie teosofică și atitudine reacționară". Bailey "a obiectat împotriva 'neo-Teosofiei' lui Annie Besant" și a lucrat cu Foster Bailey pentru a câștiga o mai mare putere în Secția Americană. Conform teosofului Josephine
Alice Bailey () [Corola-website/Science/316179_a_317508]
-
acea vreme în vârstă de 84 de ani, doi ani înainte de moartea sa) a reușit să reia seria aparițiilor publicând în Editura Neuron din Focșani traducerea cărții "Inițierea umană și solară". Editura Luana a reluat după moartea lui Elie Dulcu publicarea volumelor "Reapariția lui Christos" și "Scrisori asupra meditației oculte" în 2002 și 2004. Lucis Trust a mai dat dreptul de publicare în România Editurilor Cartea Daath ("Telepatia și vehicolul eteric") și For You pentru unele din cărțile lui Bailey. Lucis
Alice Bailey () [Corola-website/Science/316179_a_317508]
-
Editura Neuron din Focșani traducerea cărții "Inițierea umană și solară". Editura Luana a reluat după moartea lui Elie Dulcu publicarea volumelor "Reapariția lui Christos" și "Scrisori asupra meditației oculte" în 2002 și 2004. Lucis Trust a mai dat dreptul de publicare în România Editurilor Cartea Daath ("Telepatia și vehicolul eteric") și For You pentru unele din cărțile lui Bailey. Lucis Trust este editorul oficial al cărților lui Alice Bailey. Câteva din cărțile sale nu mai sunt protejate de copyright fiind de
Alice Bailey () [Corola-website/Science/316179_a_317508]
-
dăruit Danemarcei o constituție liberă care a avut o viață destul de lungă. Regele Christian al VIII-lea a continuat patronajul astronomiei al predecesorului său, oferind medalii de aur pentru descoperirea de comete și sprijinind financiar pe Heinrich Christian Schumacher cu publicarea jurnalului științific "Astronomische Nachrichten". Văzând că singurul său fiu, viitorul Frederick al VII-lea nu putea avea moștenitori a început aranjamentele pentru a asigura succesiunea în Danemarca. Viitorul Christian al IX-lea a fost ales prinț ereditar în mod oficial
Christian al VIII-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/316242_a_317571]
-
de jucători ce se retrăseseră din activitate, pentru un total de 100 de jucători, dar i-a fost dificil să limiteze numărul de jucători retrași din activitate la numai 50. Lista conține 123 de fotbaliști și două fotbaliste. La data publicării listei erau 50 de jucători activi, iar restul de 75 se retrăseseră din activitate. Observatori ai fenomenului fotbalistic au criticat metodologia folosită pentru alcătuirea listei, considerând că selecția s-a făcut mai întâi pe criterii politice și apoi pe baza
FIFA 100 () [Corola-website/Science/316320_a_317649]
-
s-au publicat în foileton române de ficțiune și articole de presă. Ea a fost publicată în Marea Britanie din ianuarie 1891 până în martie 1950, ajungând la un numărul 711, desi primul număr a fost de vânzare înainte de Crăciunul anului 1890. Publicarea aventurilor și anchetelor lui Sherlock Holmes, operele lui Șir Arthur Conan Doyle, i-a conferit o celebritate mondială în istoria presei. Ea a fost denumită familiar "The Ștrand". Primul număr al revistei "The Ștrand" a fost distribuit în realitate înainte de
Strand Magazine () [Corola-website/Science/320058_a_321387]
-
Rudyard Kipling, Arthur Morrison, Dorothy L. Sayers, Georges Simenon (traduceri), Edgar Wallace, Max Beerbohm, P.G. Wodehouse, Dornford Yates și chiar Winston Churchill. Până și Regina Victoria a Mării Britanii - care a fost elevă pictorului peisagist William Leighton Leitch - a autorizat publicarea unuia dintre desenele sale făcute pentru unul dintre copiii săi. Pe langă multele povestiri de toate genurile (polițiste, romantice, de aventuri, de anticipație etc.) și ilustrații, "The Ștrand" a fost, de asemenea, cunoscută ca una dintre primele reviste care au
Strand Magazine () [Corola-website/Science/320058_a_321387]
-
Lituanii independente stabilind că o relație apropiată cu Germania va depinde de recunoașterea noului stat. La 21 septembrie, participanții la conferință au ales cei 20 de membri ai Consiliului Lituaniei pentru a codifica această rezoluție. Autoritățile germane nu au permis publicarea rezoluției, dar au permis funcționarea consiliului. Autoritățile au cenzurat ziarul Consiliului, "Lietuvos aidas" ("Ecoul Lituaniei"), împiedicând Consiliul să comunice cu publicul larg. Conferința de la Vilnius a decis și că în cel mai scurt timp va fi aleasă o adunare constituantă
Consiliul Lituaniei () [Corola-website/Science/320080_a_321409]
-
German exercita presiuni asupra Consiliului în vederea formării unei alianțe. Consiliul a trebuit să manevreze cu atenție între interesele germanilor, ale căror trupe erau prezente în Lituania, și dorințele poporului lituanian. Efectele imediate ale anunțării restabilirii independenței Lituaniei au fost puține. Publicarea Actului a fost interzisă de autoritățile germane, iar textul a fost distribuit și tipărit ilegal. Activitatea Consiliului a fost împiedicată, iar germanii au rămas la controlul Lituaniei. Situația s-a schimbat în toamna lui 1918, după ce Germania a pierdut Primul
Declarația de Independență a Lituaniei () [Corola-website/Science/320076_a_321405]
-
Germania va fi condiționată de recunoașterea noului stat de către aceasta. La 21 septembrie, cei 214 participanți la conferință au ales un Consiliu al Lituaniei format din 20 de membri, cu scopul de a formaliza rezoluția. Autoritățile germane nu au permis publicarea rezoluției, dar au lăsat Consiliul să funcționeze. Conferința de la Vilnius a decis și alegerea unei adunări constituante prin vot popular în cel mai scurt timp. Actul de la 11 Decembrie a fost a doua etapă în drumul spre declarația finală de
Declarația de Independență a Lituaniei () [Corola-website/Science/320076_a_321405]
-
care în "Das Neue Litauen", "Vossische Zeitung", "Taegliche Rundschau" și "Kreuzzeitung". În Lituania, un text al proclamației a fost pregătit pentru tipărire în ziare, în deosebi în "Lietuvos aidas", ziarul Consiliului, înființat de Antanas Smetona; dar autoritățile germane au interzis publicarea. Deși majoritatea copiilor acestui număr au fost confiscate, redactorul ziarului, Petras Klimas, a reușit să ascundă aproximativ 60 de exemplare. Cenzura a făcut ca distribuția și diseminarea Actului să fie ilegală în Lituania. La 3 martie 1918, Germania și Rusia
Declarația de Independență a Lituaniei () [Corola-website/Science/320076_a_321405]
-
de Mordhe Spector. A folosit pseudonimul "Ș. Așkenazi". În presa din Odesa a publicat poezii și schițe, iar în anul 1917 era angajat ca redactor la gazeta "Dos naie Lăbn" ("Das neue Leben"; „Viața nouă”). Începând din 1917, a urmat publicarea unor volume de poezii și nuvele pentru copii, adolescenți și adulți: "Lidălăch" ("Lieder"; „Cântece”, 1918), "Dos Vundăr Țikl" ("Das Wunderzicklein"; „Căprița fermecată”, 1919), "Unter Elioһus Boim" ("Unter Eliahus Baum"; „Sub copacul lui Ilie”, 1919), "Dos Naie Lăbn" („Viața nouă”, nuvele
Zolmen Rozental () [Corola-website/Science/320101_a_321430]
-
Art. 302) canadian prevede și șantajul prin texte defăimătoare (în ), după cum urmează: "Comite infracțiune orice persoană care, cu intenția de a stoarce bani de la cineva, publică sau amenință că publică un text defăimător, ori se oferă să se abțină de la publicarea lui sau să împiedice publicarea acestuia". Având în vedere că informațiile cu care se șantajează sunt adevărate, publicarea acestora nu ar fi o infracțiune în sine, ca defăimarea, în schimb, infracțiunea începe în momentul condiționării dezvăluirii sau tăinuirii acestora. Cei
Șantaj () [Corola-website/Science/320113_a_321442]
-
șantajul prin texte defăimătoare (în ), după cum urmează: "Comite infracțiune orice persoană care, cu intenția de a stoarce bani de la cineva, publică sau amenință că publică un text defăimător, ori se oferă să se abțină de la publicarea lui sau să împiedice publicarea acestuia". Având în vedere că informațiile cu care se șantajează sunt adevărate, publicarea acestora nu ar fi o infracțiune în sine, ca defăimarea, în schimb, infracțiunea începe în momentul condiționării dezvăluirii sau tăinuirii acestora. Cei care au fost victimele unui
Șantaj () [Corola-website/Science/320113_a_321442]
-
intenția de a stoarce bani de la cineva, publică sau amenință că publică un text defăimător, ori se oferă să se abțină de la publicarea lui sau să împiedice publicarea acestuia". Având în vedere că informațiile cu care se șantajează sunt adevărate, publicarea acestora nu ar fi o infracțiune în sine, ca defăimarea, în schimb, infracțiunea începe în momentul condiționării dezvăluirii sau tăinuirii acestora. Cei care au fost victimele unui accident rutier sau rudelor acestora li se poate întocmi dosar penal dacă vor
Șantaj () [Corola-website/Science/320113_a_321442]
-
legea 278/2006 care amenda Codul Penal eliminând articolele referitoare la insultă, calomnie, proba verității și defăimarea țării sau a națiunii. Decizia Curții Constituționale determinând, prin efectele sale, suspendarea efectelor normei juridice declarate ca fiind neconstituționale, face ca de la data publicării sale în Monitorul Oficial să reintre în vigoare dispozițiile art. 205 și art. 206 din Codul penal, ceea ce echivalează cu incriminarea din nou a faptelor de insultă și de calomnie. Republica Moldova se numără printre țările ce au înlăturat pedeapsa penală
Defăimare () [Corola-website/Science/320121_a_321450]
-
de inspirație pentru al 14-lea film cu Sherlock Holmes (filmat în 1921) din seria de filme mute cu Eille Norwood. Filmul "Dressed to Kill" (1946) conține câteva referiri la "Scandal în Boemia", cu Holmes și Watson discutând despre recenta publicare a povestirii în "The Strand Magazine", iar răufăcătorul din film folosind pe seama lui Watson același truc pe care l-a făcut Holmes lui Irene Adler în povestire. În plus, Basil Rathbone și Nigel Bruce, care au interpretat rolurile lui Holmes
Scandal în Boemia () [Corola-website/Science/320131_a_321460]
-
sa în 1997. În ultimii ani ai vieții și-a pierdut vederea, astfel că a fost obligat să-i dicteze soției sale amintirile. N.B. Aproape toată opera lui Rudolf Hollinge este păstrată în arhivă. Dr. Hans Dama face demersuri pentru publicarea acesteia.
Rudolf Hollinger () [Corola-website/Science/320214_a_321543]
-
din "n" unități. În 1844 publică cea mai valoroasă lucrare a sa, "Die lineare Ausdehnungslehre, ein neuer Zweig der Mathematik" (Teoria extensiei liniare, o nouă ramură a matematicii). Lucrarea nu a trezit vreun interes deosebit în perioada de imediat după publicare. Abia în 1867 matematicianul Hermann Hankel, în lucrarea sa "Theorie der complexen Zahlensysteme" (Teoria sistemelor de numărare complexe), face cunoscute ideile novatoare ale lui Grassmann. Ulterior această teorie a extensiilor va conduce la dezvoltarea studiului formelor diferențiale, care vor avea
Hermann Grassmann () [Corola-website/Science/320287_a_321616]
-
de teologie la Oxford. În fapt, Conferințele lui Hampden din 1832 ("Bampton Lectures"), care au fost predicate de Hampden și pentru pregătirea cărora a fost asistat de Blanco White, au fost bănuite de erezie. Aceste suspiciuni au fost întărite de publicarea unui pamflet difuzat de Newman "Elucidations of Dr Hampden's Theological Statements", în care denunța teoriile lui Hampden. În această epocă, Newman a devenit redactor șef la "„British Critic”", și a susținut o serie de conferințe într-o capelă a
John Henry Newman () [Corola-website/Science/320290_a_321619]
-
îl căuta. Îndoielile sale s-au intensificat când a citit, într-un articol al lui "Nicholas Wiseman", apărut în "Dublin Review", cuvintele Sfântului Augustin contra donatiștilor: « securus judicat orbis terrarum », Newman și-a continuat lucrările teologice pentru "Înalta Biserică", până la publicarea "Manifestului 90", ultimul din serie, în care el examina în deliu cele "Treizeci și nouă de articole" fondatoare ale Anglicanismului. El afirma compatibilitatea lor cu dogmele catolice, adăugând că cele "Treizeci și nouă de articole" nu se opuneau doctrinei oficiale
John Henry Newman () [Corola-website/Science/320290_a_321619]
-
piața de telefonie fixă relevantă; e) elaborarea, cu consultarea prealabilă a autorității pentru protecția concurenței, a metodologiei de stabilire a prețurilor sau tarifelor pentru serviciile de telefonie fixă, furnizate utilizatorilor finali de către furnizorii cu putere semnificativă pe piața relevantă, și publicarea acesteia; f) monitorizarea aplicării prevederilor legislației din domeniul comunicațiilor electronice și întreprinderea acțiunilor pentru prevenirea și înlăturarea nerespectării acestor prevederi; g) stabilirea principiilor și regulilor de interconectare a rețelelor și de acces la rețele și/sau servicii; h) elaborarea și
Agenția Națională pentru Reglementare în Comunicații Electronice și Tehnologia Informației () [Corola-website/Science/320331_a_321660]
-
o imagine printr-o lentilă forma o imagine latentă. Imaginea latentă era făcută vizibilă, sau „developată”, punând placa expusă deasupra unui recipient cu mercur ușor încălzit (până la 30 °C). Daguerre a fost primul care a descoperit și a publicat (în publicarea procedeului și la patentul englezesc din 1839) principiul developării imaginilor latente. Vaporii de mercur condensau mai mult în acele locuri de pe placă ce fuseseră expuse la lumină mai intensă și mai puțin în cele mai expuse mai puțin la lumină
Daghereotipie () [Corola-website/Science/320361_a_321690]