241,321 matches
-
mers pe sub strada "Kerkstraat" până în stația de premetrou Schijnpoort. Ținând cont de distanța scurtă de la Carnot la stația Astrid, Planul Pegasus nu a prevăzut și deschiderea pentru pasageri a Carnot odată cu darea în exploatare a tunelului. Începând de sâmbătă, 18 aprilie 2015, tunelul Reuzenpijp a fost pus în exploatare și este deservit de tramvaiele liniei , care circulă prin stația Carnot fără să oprească, dar încetinind în timp ce o traversează. Stația este desemnată ca ieșire de urgență în cadrul proiectului LIVAN I (LIVAN I
Carnot (stație de premetrou din Antwerpen) () [Corola-website/Science/335564_a_336893]
-
și Morckhoven. Numele tunelului provine de la procesiunile „Reuzenommegang” ale giganților „Reuskens” din folclorul districtului Borgerhout. În 2008, Ministrul Flamand al Mobilității, Kathleen Van Brempt, a anunțat că tunelul abandonat timp de trei decenii va fi pus în exploatare. În luna aprilie 2009, tunelul a fost deschis publicului pentru vizitare. Pe 1 martie 2013, Hilde Crevits, noul ministru al Mobilității și Lucrărilor Publice din Flandra, a anunțat anul 2015 ca dată de deschidere a tunelului. În cadrul proiectului LIVAN I, pe 4 martie
Tunelul Reuzenpijp () [Corola-website/Science/335579_a_336908]
-
desfășurat fără întrerupere și au durat doi ani. A rămas însă o secțiune nefolosită, între stația Astrid și Gara Antwerpen-Centraal, iar Zegel a fost singura stație deschisă, renunțându-se la Carnot, Drink și Morckhoven. Inaugurarea a avut loc pe 18 aprilie 2015, iar tunelul este deservit de tramvaiele liniei , care circulă prin premetrou între centrul orașului Antwerpen și rampa de ieșire la suprafață din strada "Herentalsebaan", continuând apoi până la parcarea P+R de la sensul giratoriu din Wommelgem. Traseul de la parcarea P
Tunelul Reuzenpijp () [Corola-website/Science/335579_a_336908]
-
în mod neîndoielnic, au fost răspândite zvonuri corespunzătoare în oraș, echipajele au primit în dotare căști coloniale, iar docherii au fost puși să încarce butoaie cu ulei pe care era notat „Pentru utilizarea la tropice”. Royal Navy avea încă din aprilie 1941 un plan comun cu Ministerul Aerului pentru împiedicarea unei eventuale „evadări” germane, Operațiunea Fuller. Responsabil pentru acest plan era viceamiralul Bertram Ramsay din Comandamentul din Dover. El avea sub comandă șase distrugătoare, care ar fi trebuit să staționeze în
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
Madame de Soubise", care a fost metresa regelui Ludovic al XIV-lea. După moartea lui Luynes de scarlatină în 1621, văduvă la 21 de ani, ea s-a căsătorit cu iubitul ei Claude de Lorena, Duce de Chevreuse la 21 aprilie 1622. Claude avea 42 de ani și era membru al Casei de Lorena. Din a doua căsătorie a avut trei fiice. Două dintre ele au devenit călugărițe, Anne-Marie de Lorena (1625-52), stareță la Pont-aux-Dames, și Henriette de Lorena (1631-93), stareță
Marie de Rohan () [Corola-website/Science/335585_a_336914]
-
Austria. Temându-se să nu fie arestată, la 5 septembrie 1637 Marie de Rohan a părăsit Tours deghizată în bărbat și a plecat în Spania. Simțindu-se neconfortabil la curtea regelui Spaniei, Marie decide să meargă în Anglia la 25 aprilie 1638. Acolo se întâlnește cu foștii ei iubiți, Contele de Olanda și Montaigu. A recventat un grup de aristocrați francezi nemulțumiți și complotori încercând în același timp să-și recâștige creditul asupra Annei de Austria și chiar a lui Richelieu
Marie de Rohan () [Corola-website/Science/335585_a_336914]
-
Voluntarii Români din America au fost, în timpul Primului Război Mondial, un grup de români emigranți din Statele Unite ale Americii care s-au înrolat pentru a lupta împotriva Puterilor Centrale. Începând cu luna aprilie 1917, a existat un efort diplomatic susținut de statul român prin intermediul unei misiuni pe teritoriul american, de înființare a unei unități militare cu specific etnic românesc. Eforturile au fost continuate și în 1918, dar acordul politic al administrației Statelor Unite a
Voluntarii Români din America (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/335594_a_336923]
-
la întărirea poziților politice ale României după război. Într-un context în care liderii mișcării naționale românești din Transilvania au militat încă de la intrarea României în război pentru înființarea unei unități cu specific național român pe teritoriul american, în luna aprilie 1917 o delegație numită “Misiunea Patriotică Română” și formată din preoții Vasile Lucaciu, Ioan Moța precum și din locotenentul (mai târziu diplomat) Vasile Stoica, a fost trimisă din ordinul Marelui Cartier General al Armatei Române în Statele Unite ale Americii. Printre scopurile
Voluntarii Români din America (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/335594_a_336923]
-
„” este o poveste satirică scrisă de Ion Creangă și publicată la 1 aprilie 1878 în revista "Convorbiri literare" din Iași. Narațiunea are o temă cu origini comune în folclorul românesc și în cel european. Ea relatează aventurile unui soldat rus omonim, care călătorește din lumea celor vii în Rai și în Iad, căutând
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
Titu Maiorescu (ce era în acea perioadă ministru al cultelor și instrucțiunii publice în guvernul condus de Lascăr Catargiu) afirmă că scrierile lui „sunt o adevărată îmbogățire a literaturei noastre”. Povestea „Ivan Turbincă” a fost publicată în numărul din 1 aprilie 1878 al revistei "Convorbiri literare" din Iași (anul XII (1 aprilie 1878 - 1 martie 1879), nr. 1, 1 aprilie 1878, pp. 22-31). Între timp, armata României participase alături de oștirea rusă la Războiul împotriva Turciei din 1877-1878, ce abia se încheiase
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
instrucțiunii publice în guvernul condus de Lascăr Catargiu) afirmă că scrierile lui „sunt o adevărată îmbogățire a literaturei noastre”. Povestea „Ivan Turbincă” a fost publicată în numărul din 1 aprilie 1878 al revistei "Convorbiri literare" din Iași (anul XII (1 aprilie 1878 - 1 martie 1879), nr. 1, 1 aprilie 1878, pp. 22-31). Între timp, armata României participase alături de oștirea rusă la Războiul împotriva Turciei din 1877-1878, ce abia se încheiase prin semnarea la 3 martie 1878 a Tratatului de la San Stefano
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
afirmă că scrierile lui „sunt o adevărată îmbogățire a literaturei noastre”. Povestea „Ivan Turbincă” a fost publicată în numărul din 1 aprilie 1878 al revistei "Convorbiri literare" din Iași (anul XII (1 aprilie 1878 - 1 martie 1879), nr. 1, 1 aprilie 1878, pp. 22-31). Între timp, armata României participase alături de oștirea rusă la Războiul împotriva Turciei din 1877-1878, ce abia se încheiase prin semnarea la 3 martie 1878 a Tratatului de la San Stefano. Prima publicare a poveștii în volum a avut
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
instrucțiunii publice în guvernul condus de Lascăr Catargiu) afirmă că scrierile lui „sunt o adevărată îmbogățire a literaturei noastre”. Povestea „Dănilă Prepeleac” a fost publicată în numărul din 1 martie 1876 al revistei "Convorbiri literare" din Iași (anul IX (1 aprilie 1875 - 1 martie 1876), nr. 12, 1 martie 1876, pp. 453-460). Prima publicare a poveștii în volum a avut loc abia în anul 1890, după moartea scriitorului, când editorul Herșcu Goldner din Iași a tipărit "Scrierile lui Ion Creangă", vol
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
Băneasa Safta Brâncoveanu s-au îngrijit de biserica Sfânta Treime din Brașov, de mănăstirea Bistrița Vâlcea, de mănăstirea Viforâta, pe peretele căreia se găsesc potretele votive ale celor doi soți și s-au ocupat de reconstruirea bisericii Domniței Bălașa. În aprilie 1832, banul Grigore a trecut la cele veșnice și a fost înmormântat la biserica Sf. Gheorghe Nou din București, alături de strămoșul său direct pe linie paternă, Constantin Brâncoveanu. Băneasa Safta a rămas singură și în 8 iunie 1832 îi scria
Safta Brâncoveanu () [Corola-website/Science/335597_a_336926]
-
(1588 - 30 aprilie 1631) a fost fiica Ducelui Henri de Guise și membru al Casei de Lorena. Ea s-a căsătorit cu François de Bourbon devenind Prințesa Conți. Louise Marguerite s-a născut la "Chateau de Blois", în afară Parisului. A fost al
Louise Marguerite de Lorena () [Corola-website/Science/335615_a_336944]
-
la rând Zegel a fost o stație fantomă, fiind situată pe o secțiune închisă a premetroului. Începute în 1977, lucrările la stație au fost stopate în 1981 și au fost reluate abia în 2013. Zegel a fost inaugurată pe 18 aprilie 2015, odată cu Tunelul Reuzenpijp pe care este situată. Stația a fost inițial proiectată pentru tramvaiele care rulează la suprafață pe "Turnhoutsebaan", linia spre Deurne și linia , care circulă pe "Stenenbrug" către cimitirul Silsburg din Deurne. Lucrările la stație au început
Zegel (stație de premetrou din Antwerpen) () [Corola-website/Science/335614_a_336943]
-
Turnhoutsebaan", linia spre Deurne și linia , care circulă pe "Stenenbrug" către cimitirul Silsburg din Deurne. Lucrările la stație au început în 1977, odată cu cele la tunelul Reuzenpijp, dar fost stopate în 1981 și puse de atunci în conservare. Pe 3 aprilie 2008, ministrul flamand pentru Lucrări Publice, Energie, Mediu și Natură, Hilde Crevits, a răspuns unei interpelări a parlamentarului Ludwig Caluwé că stațiile Drink și Zegel vor fi deschise în cadrul Planului Pegasus, iar liniile de tramvai rapid 10 și 24 vor
Zegel (stație de premetrou din Antwerpen) () [Corola-website/Science/335614_a_336943]
-
proiectului LIVAN I, pe 4 martie 2013 au început lucrările de amenajare și utilare a Reuzenpijp. În 2014, în tunel au fost montate șinele și catenara, au fost instalate semnalizarea și iluminatul de urgență. Inaugurarea a avut loc pe 18 aprilie 2015, iar Zegel (Livan I RVP 4) a fost singura stație de pe traseu care a fost deschisă. Tunelul și stația Zegel sunt deservite de tramvaiele liniei , care circulă prin premetrou între centrul orașului Antwerpen și rampa de ieșire la suprafață
Zegel (stație de premetrou din Antwerpen) () [Corola-website/Science/335614_a_336943]
-
temelie la stânga intrării în atrium, pavimentul de bazalt, precum și părți din friza absidei. Temeliile bisericii originale din secolul al V-lea, sunt vizibile sub un geam de sticlă în dreapta altarului. Izvoarele baptismale inițiale se află în pridvorul bisericii. La 27 aprilie 2014 biserica a fost profanată de militanți evrei de extremă dreapta, la câteva săptămâni înaintea vizitei papei Francisc în Israel La 17 iunie 2015 ea a fost incendiată de fanatici evrei de aceeași orientare, care au lăsat și un graffiti
Biserica Înmulțirii pâinilor și a peștilor () [Corola-website/Science/335609_a_336938]
-
mai 2012 până pe 31 august 2012), linia 8 a fost una de suprafață și conecta districtul Deurne (stația "Silsburg") cu stația "Groenplaats". Exploatarea liniei a încetat pe 31 august 2012, dar a fost reluată pe un traseu nou în 18 aprilie 2015, odată cu deschiderea tunelului Reuzenpijp și reorganizarea rețelei de tramvai din Antwerpen. Tramvaiele liniei 8 circulă de la parcarea P+R a sensului giratoriu Wommelgem pe un traseu la suprafață pe strada "Herentalsebaan". De-a lungul străzilor "Florent Pauwelslei" și "Herentalsebaan
Linia 8 de tramvai din Antwerpen () [Corola-website/Science/335621_a_336950]
-
ajunge din nou în stația Astrid, dar la celălalt peron, unde opresc a doua oară înainte de a porni spre Wommelgem. Linia 8 este exploatată de De Lijn. Ea este parcursă de tramvaie în circa 15 de minute. Începând din 18 aprilie 2015, pe această linie circulă tramvaie PCC și HermeLijn. Simbolul acestei linii, prezent pe afișajul tramvaielor, este cifra „8” scrisă cu culoare neagră pe un cartuș rectangular de culoare portocalie.
Linia 8 de tramvai din Antwerpen () [Corola-website/Science/335621_a_336950]
-
27 Infanterie, Diviziei 17 Infanterie - în perioada 1/13 noiembrie - 14/27 noiembrie 1916, Brigăzii 28 Infanterie, Diviziei 5 Infanterie, în perioada 7/20 februarie - 5/18 mai 1918 și Diviziei 7 Infanterie, în perioada 11/24 decembrie 1918 - 18 aprilie/1 mai 1919, distingându-se în mod special în cursul Bătăliei de la Mărășești, din anul 1917 la comanda Brigăzii 28 Infanterie, în luptele din sectorul Doaga.)
Constantin Neculcea () [Corola-website/Science/335618_a_336947]
-
(n. 22 iulie 1926, Soroca - d. 4 aprilie 1993, Chișinău) a fost un biolog, academician, din RSS Moldovenească, și ulterior Republica Moldova, specializat în domeniul ornitologiei, paleozoologiei, ecologiei. Membru corespondent (1989) și membru titular (1992) al Academiei de Științe a Moldovei. A făcut cercetări despre evoluția, sistematica, ecologia, zoogeografia
Ion Ganea () [Corola-website/Science/335649_a_336978]
-
finanțând dezvoltarea unei rachete destinată lansării de parâme între nave, pentru transferul de materiale și combustibil. Au fost dezvoltate mai multe prototipuri, reușind în perioada 1931-1933 să se ridice la altitudini de 800-7000 m. Prima lansare a fost la 15 aprilie 1931. Unele dintre primele rachete concepute la VfR au fost Mirak, de către Rudolf Nebel. Acesta le-a numit "Minimumsrakete" (Mirak), având mai multe variante alimentate cu combustibil lichid compus din oxigen lichid și benzină. S-au făcut peste 100 de
Verein für Raumschiffahrt () [Corola-website/Science/335651_a_336980]
-
Ieremia plata datoriilor. În primăvara anului 1601 izbucnește ciuma în oraș, iar Elisabeta a trăi clipe de groază, deoarece cu toate măsurile luate îi mureau pe rând servitorii și i-a murit și o soră sub ochii ei. La 23 aprilie 1601, logofătul Dan Danovici, solul lui Simion Movilă, relatează într-o scrisoare în ce hal se afla Doamna Moldovei: "ce necăjită, ce bolnavă, ce bântuită este de frica morții înainte de timp." Toate acestea iau sfârșit în septembrie 1601, când după
Elisabeta Movilă () [Corola-website/Science/335667_a_336996]