KorAP: Find »[drukola/base=încuraja & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...956 957 958 ...966 >

24,143 matches

Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286

străine În dezvoltarea noastră”. Presându-i să se miște mai repede, poporul Îi Întărea pe reformiștii din Partidul Comunist. Dubček a respins maifestul lui Vaculík și sugestia făcută comuniștilor de a abandona monopolul puterii. Ca vechi comunist, el nu putea Încuraja acest salt calitativ crucial („pluralism burghez”) și nici nu avea de ce. Pentru Dubček, partidul era singurul vehicul adecvat pentru transformări radicale, dacă se voia păstrarea atributelor vitale ale sistemului socialist. Cu cât partidul era mai popular, cu atât putea să

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
condiții normale, această inflație „keynesiană” controlată ar fi avut succes: Germania de Vest era singura țară În care exista o aversiune istorică Înrădăcinată față de ideea inflației prețurilor. Dar incertitudinea creată de retragerea Americii din sistemul de denominare În dolari a Încurajat speculația cu valute, pe care acordurile internaționale asupra regimului de rate variabile nu o puteau limita. Lucru care a subminat la rândul său efortul guvernelor individuale de a manipula ratele locale ale dobânzii și de a menține valoarea monedei naționale

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
1971. Având În vedere inflația modestă din acești ani, Înseamnă că prețul real al petrolului chiar scăzuse. Organizația Statelor Exportatoare de Petrol (Organization of the Petroleum Exporting Countries - OPEC), formată În 1960, fusese În linii mari inertă și nu Îi Încurajase pe marii producători să-și folosească rezervele de petrol ca armă politică. Occidentul se obișnuise cu combustibil abundent și deosebit de ieftin - un ingredient vital al lungilor ani de prosperitate. Cât de vital, se poate vedea din importanța crescândă a petrolului

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
prin cartelizarea structurii prețului și desființarea, practic, a competiției locale; În Franța, combinatele falimentare din Lorena și din centrul industrializat al țării au fost regrupate În consorții reglementate de stat, subvenționate de guvern. În Germania de Vest, guvernul federal a Încurajat mai degrabă consolidarea privată decât etatizarea, dar cu efecte de cartelizare similare. La jumătatea anilor ’70, un singur consorțiu, Ruhrkohle AG, realiza 95% din producția minieră din bazinul Ruhr. Industriile textile franceză și britanică - sau ce mai rămăsese din ele

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
nici clandestini și nici Înarmați, nu trebuie confundați cu societățile secrete ilegale și că decizia politică de a-i persecuta reprezenta exact acea breșă În „ordinea burheză” pe care Brigăzile Roșii o profețiseră și căutau să o provoace. Dar Negri Încuraja la Universitatea din Padova atacuri violente asupra profesorilor și personalului administrativ, care nu erau foarte departe de tacticile teroriste. Sloganuri precum „ilegalitatea de masă”, „războiul civil permanent” și necesitatea unei organizări „militare” Împotriva statului burghez erau declamate frecvent În cercuri

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
partidele radicale tradiționale, s-au impus acum ca subiecți istorici legitimi, cu drepturi și solicitări proprii. Tineretul și entuziasmul său au trecut În centrul atenției, mai ales când s-a instituit dreptul de vot la 18 ani. Prosperitatea epocii a Încurajat un transfer de atenție dinspre producție spre consum, dinspre necesitățile traiului zilnic spre calitatea vieții. În focul anilor ’60, puțini Își băteau capul cu dilemele morale ale prosperității - beneficiarii ei savurau absorbiți roadele șansei istorice. Dar În câțiva ani, mulți

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
semnatare să „respecte drepturile omului și libertățile fundamentale, inclusiv libertatea de gândire, a conștiinței, libertatea religiei și a opiniei pentru toți indivizii, fără deosebire de rasă, sex, limbă sau religie”. El impunea celor 35 de state „să promoveze și să Încurajeze exercițiul efectiv al drepturilor și libertăților civile, politice, economice, sociale, culturale și de alte feluri” și „să recunoască și să respecte libertatea individului de a-și mărturisi și practica religia sau convingerea, singur sau În comunitate, după cum Îi dictează conștiința

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
populația adultă avea drept de vot. În absența unei opoziții interne, Salazar nu a Întâmpinat decât rezistența armatei, unica instituție independentă a țării. Forțele armate portugheze erau prost plătite - decât să risipească puținele resurse pe salarii, Salazar prefera să-i Încurajeze pe ofițerii săraci să se Însoare cu fete de burghezi Înstăriți. Dar până În 1961, regimul s-a putut baza pe loialitatea lor pasivă, În ciuda a două tentative de puci (În 1947 și 1958) dejucate cu ușurință. Tinerii ofițeri cu idei

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
sau promovând politici comunitare care dădeau Întâietate instituțiilor locale față de cele naționale. Reprezentanții politici ai regiunilor dezavantajate au manipulat prompt fondurile europene pentru a-și consolida propria popularitate locală - făcând astfel presiuni asupra autorităților de la Dublin sau Londra pentru a Încuraja și chiar suplimenta generozitatea Bruxelles-ului. Aceste aranjamente le conveneau tuturor: vistieria europeană pierdea milioane de dolari pentru a subvenționa turismul În vestul depopulat al Irlandei sau acordând scutiri de impozite pentru a atrage investitori În zonele cu șomaj cronic

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
statul intervenționist era un impediment pentru creșterea economică. Statul, insistau acești critici, trebuie să stea cât mai departe de piața bunurilor și a locurilor de muncă. Nu trebuie să dețină mijloace de producție, să aloce resurse, să exercite sau să Încurajeze monopoluri și nici să fixeze prețuri sau venituri. În ochii „neoliberalilor”, cele mai multe dintre serviciile oferite de stat (asigurări, locuințe, pensii, sănătate și educație) puteau fi asigurate mai eficient În sectorul privat și achitate de cetățeni din venitul pe care Îl

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
pentru care protejarea mediului era atât de dificilă era acela că nimeni nu Încerca să ia măsuri preventive. Numai niște sancțiuni oficiale eficiente și consecvent aplicate ar fi putut ameliora situația, Însă acestea trebuiau să vină de la aceeași autoritate care Încuraja dezastrul. Orice director de fabrică sau fermă care ar fi făcut imprudența să riște nerealizarea „sarcinilor” aplicând din proprie inițiativă măsuri Împotriva poluării avea de Înfruntat consecințe serioase. După cum puteau constata tot mai mulți oameni, sistemul economic comunist era dăunător

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
mai vârstnic care a fost pus sub acuzare și amendat pentru că Îi luase apărarea cântărețului de folk Wolf Biermann (exilat În Occident În 1976), a criticat aspru partidul conducător nu pentru Încălcarea unor drepturi, ci pentru că Își trăda propriile idealuri Încurajând consumul de masă și proprietatea privată a bunurilor de consum. Wolfgang Harich, figură proeminentă În cercurile filosofice din RDG și vechi critic al deviaționismului „birocratic” al regimului, era la fel de vehement În opoziția sa față de „iluziile consumismului”, considerând că reeducarea populației

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
cu anul 1971). În schimb, maiștrii și directorii din fabrici se căzneau să ascundă de autorități surplusul de materiale și forță de muncă. Risipa și penuria se Întrețineau astfel reciproc. Efectul previzibil al unui astfel de sistem a fost să Încurajeze nu doar stagnarea și ineficiența, ci și un ciclu permanent al corupției. Unul dintre paradoxurile proiectului socialist e faptul că absența proprietății tinde să genereze nu mai puțină corupție, ci mai multă. Puterea, funcția și privilegiul nu pot fi cumpărate

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
de ani. Apoi, În numai 13 ani, ajunsese conducătorul partidului. Nu numai că Gorbaciov era cu douăzeci de ani mai tânăr decât predecesorii săi, el era mai tânăr și decât toți președinții americani până la Bill Clinton. Ascensiunea sa rapidă fusese Încurajată și Înlesnită de Andropov și mulți vedeau În el un potențial reformator. Un reformator, dar nu un radical. Mihail Gorbaciov era un apparatcik tipic. El urcase treptele ierarhiei partidului, fiind pe rând prim-secretar al Tineretului Comunist din regiunea Stavropol

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
generația lui Gorbaciov, arestările În masă și epurările de partid erau de neconceput. Pentru a scăpa din strangularea exercitată de aparatul de partid și a-și continua planurile de restructurare economică, secretarul general a recurs la glasnost - „transparență” -, adică a Încurajat oficial dezbaterea publică a unor subiecte atent selecționate. Anunțând schimbări iminente și stimulând așteptările populației, Gorbaciov urmărea să creeze un instrument prin care el și suporterii lui să poată Învinge opoziția oficială cu care se confruntau. Era o veche stratagemă

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
Crimeea li s-a permis să se Întoarcă acasă după multe decenii de exil asiatic). Într-un imperiu continental cu peste o sută de grupuri etnice presărate de la Marea Baltică la Marea Ohotsk, majoritatea având vechi doleanțe pe care glasnost le Încuraja să iasă la lumină, acest calcul se va dovedi profund greșit. Răspunsul inadecvat al lui Gorbaciov la cererile de autonomie care răzbăteau de la periferia imperiului nu ar trebui să ne surprindă. După cum am văzut, Gorbaciov fusese de la bun Început un

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
necondiționat al reformatorilor radicali, care erau tot mai frustrați de evidenta lui nehotărâre. Una dintre slăbiciunile lui Gorbaciov consta În faptul că, pentru a-și păstra controlul asupra evenimentelor, se simțea obligat să aleagă calea de mijloc ori de câte ori era posibil, Încurajând idei noi pentru ca apoi să alunece din nou În brațele conservatorilor din partid, În timp ce reformiștii radicali precum Iakovlev sau Boris Elțîn Îl presau să meargă mai departe. Aceste oscilări, ezitarea lui Gorbaciov de a urmări până la capăt logica idieilor, dorința

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-a aniversare a Înființării Republicii Democrate Germane, Mihail Gorbaciov i-a dat gazdei sale, care Îl asculta Împietrit, un sfat memorabil: „Viața Îi pedepsește pe cei care tergiversează”. Fără efect: Honecker s-a declarat satisfăcut de starea curentă a lucrurilor. Încurajați de vizita liderului sovietic - ca să nu mai vorbim de evenimentele externe -, demonstranții din Leipzig și din alte orașe au Început să țină manifestații regulate („demonstrațiile de luni”) și să „vegheze” pentru schimbare. În Leipzig, demonstrația din lunea de după discursul lui

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
Adunarea Federală, răspunzând cu docilitate unei revendicări a Forumului Cetățenesc, a Înlăturat din Constituția cehoslovacă clauza fundamentală ce garanta un „rol conducător” Partidului Comunist. În situația nou-creată, cabinetul Adamec a propus un guvern de coaliție, pe care reprezentanții Forumului Cetățenesc, Încurajați de mulțimea numeroasă și hotărâtă care acum ocupau străzile În permanență, l-au respins pe loc. În acest moment, comuniștii nu puteau să nu țină cont de evenimentele externe: la 3 decembrie căzuse conducerea comunistă est-germană, Gorbaciov cina cu Bush

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
Mihail Gorbaciov. Colegul lor, Rezsõ Nyers, a vorbit și el cu liderul Uniunii Sovietice la București, pe 7 iulie 1989, la o zi după moartea lui Kádár, când era deja clar că totul e pierdut. Gorbaciov nu a precipitat sau Încurajat În mod activ revoluțiile din 1989; nu a făcut decât să stea deoparte. În 1849, rușii au pecetluit soarta revoluției maghiare și din alte țări intervenind; În 1989, ei le-au asigurat succesul prin neamestec. Gorbaciov a făcut mai mult

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
și condamnat pentru omucidere, nu i s-au imputat crimele pe care le autorizase ca șef al Stasi, ci un asasinat politic comis În anii ’30, dovezi fiind interogatoriile naziste. În loc să Înfrunte istoria tulbure a Republicii Democrate Germane, est-germanii erau Încurajați să o uite - o reeditare ironică a epocii de amnezie prin care trecuse RFG În anii ’50. Ca și În primii ani ai Republicii Federale, după 1989 soluția urma să fie prosperitatea. Germania urma să plătească pentru a-și surmonta

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
august 1987 au avut loc demonstrații simultane la Vilnius, Riga și Tallinn pentru a marca aniversarea Pactului Ribbentrop-Molotov, urmate la Riga, trei luni mai târziu, de o adunare publică pentru a marca aniversarea declarației de independență a Letoniei din 1918. Încurajate de succesul lor - sau, mai precis, de toleranța fără precedent a autorităților față de asemenea manifestări publice de dezaprobare implicită -, au Început să apară În toată regiunea grupuri independente și adunări publice. Astfel, pe 25 martie 1988 sute de oameni s-

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
zdrobitoare voia independența imediată. Gorbaciov nu mai putea rămâne neutru. Pe 11 ianuarie 1990, el s-a deplasat la Vilnius, unde s-a pronunțat Împotriva secesiunii propuse, făcând apel la moderație. Însă (a câta oară?) era contrazis de propriul exemplu. Încurajat de victoria electorală a grupării Sajüdis, de faptul că Gorbaciov convinsese Comitetul Central Sovietic să renunțe la garantarea prin constituție a „rolului conducător” al Partidului 9 și de negocierile În plină desfășurare ale grupului „4+2”, pe 11 martie Sovietul

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
lucrase mai mult de zece ani. Însă el observase, cu siguranță, că erorile liderului sovietic erau tot mai greu de ignorat, iar popularitatea lui scădea vertiginos. Cea mai mare greșeală tactică a lui Gorbaciov În afacerile interne a fost să Încurajeze apariția unei legislaturi naționale cu vizibilitate la nivel național, puteri reale și o independență considerabilă. Elțîn și susținătorii lui ruși au realizat mult mai repede decât Gorbaciov că noul Soviet ales prin vot liber va deveni un forum pentru exprimarea

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
frățești impunea ca amintirile și confruntările din timpul războiului să fie uitate - cărțile de istorie din Iugoslavia lui Tito omiteau prudent războaiele civile sângeroase din trecutul țării -, această tăcere oficială a adus beneficii reale. Generația postbelică În formare a fost Încurajată să se considere „iugoslavă”, și nu „croată” sau „macedoneană”, iar mulți - mai ales dintre cei tineri, cei educați și cei din mediul urban În expansiune - au deprins obiceiul 1. Pe intelectualii mai tineri din Ljubljana sau Zagreb nu-i mai

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]