24,491 matches
-
fire, condiție, esența; mai precis, chip care traduce esență.”280 Un text auzit, cum este cel liturgic, nu are însă cum introduce note explicative. O soluție fericită se găsește în Liturgia Orelor și, respectiv, Lecționarul Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București: „din fire Dumnezeu.”281 Autorul Epistolei către evrei afirmă același lucru despre Fiul când îl definește în prolog, folosind însă alte două expresii: după ce arată că „sin aceste timpuri de pe urmat ne-a vorbit nouă prin Fiul (elálQsen hQmžn en hyiÄÎi - 1
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
îi eliberează pe oameni de păcate prin moartea să + metonimie. 3.2.2.14. Mijlocitor 3.2.2.14.1. mesítQs: „împăcătoriu” (SC); „Mijlocitoriu” (Blaj); „Mijlocitor” (BVA, BS); „mijlocitor” (G-R, C); „mediator” (Vg); „Médiateur” (BJ); „mediator” (RSV). Întrupându-se în fire omenească, Fiul lui Dumnezeu devine mijlocitorul prin excelență, unicul mijlocitor între Dumnezeu și om, după cum afirmă cu tărie Apostolul în 1Tim 2,5: hežs gàr theós, hežs kaì mesítQs theo¤ kaì anthrÀpÄn, ánthrÄpos Christòs IQso¤s: „Unul este Dumnezeu, unul
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
din varii motive, cu familia Wass, depozițiile făcute în procedura penală s-au dovedit contradictorii. Însă săvârșirea crimelor nu a fost negată de nimeni; ba chiar, în momentul în care locotenent-colonelul Dehmel, membru în Comisia germano-italiană a ofițerilor, scos din fire, îi ocăra pe cei care fuseseră prezenți la ședința comună a comisiei din 28 noiembrie 1941. Mureșenii de câmpie (Oboztelke), ofițerul de legătură ungar, căpitanul Dunst László, a recunoscut folosirea armamentului. A încercat să motiveze fapta prevalându-se de focurile
[Corola-publishinghouse/Science/84986_a_85771]
-
învață că și noi avem schimbări în viață. Învățați să le apreciați. Învățați că din distrugerea noastră pot lua naștere fericire și noi începuturi. Totul are un motiv și un moment când trebuie să se întâmple - este o lege a firii. Conducându-ne viața după această lege putem învăța răbdarea. Învățăm că viața e cu atât mai ușoară, cu cât ne opunem mai puțin și cooperăm mai mult. Eu leg asta de grădinărit. Cu toții ne luptăm atât de înverșunați cu buruienile
[Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
unei străvechi, arhaice culturi. Totul pare spontan, un suflet cald și nobil, melodios, un suflet strălucit, chiar strălucitor, în dinamica unui joc fluid al sensibilității, respiră calm si liber, volubil, degajat. Timpul își aplică evident amprenta sa morală asupra elementelor firii. Apa are statura ei impuntoare, mobilitate, cerul masivitate, monumentalitate. În cucernic dialog cu țărmul, de fapt nestingherit colocviu între pământ și cer, la înălțimi morale adânc umane toate se definesc substanțial, profund. În același timp casele, între luxuriante ochiuri de
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
iurtei se Întinde o piele de iapă albă. Șamanul bea apă proaspătă și se lasă pe vine În cele patru puncte cardinale, scuipând apa la dreapta și la stânga. În iurtă domnește o liniște deplină. Ajutorul șamanului aruncă În foc câteva fire de păr de cal, peste care presară cenușă. Atunci se lasă un Întuneric de nepătruns. Deodată se aude nu se știe de unde un țipăt ascuțit, intermitent, pătrunzător ca scrâșnetul oțelului, apoi se lasă din nou liniștea. ș...ț Șamanul țipă
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
care s-au aflat În contact cu ființa, obiectul sau locul care face obiectul inițiativei magice. Pornind de la imaginea unui univers În care elementele componente sunt legate prin asemenea legi, gândirea magică „deduce” posibilitatea unei acțiuni capabile să schimbe mersul firii și existența unor proceduri adecvate, care asigură eficiența unui asemenea demers. Ceea ce Înseamnă că: a) magia instituie tehnici de acțiune asupra naturii; b) acestea se sprijină pe anumite legi; c) aceste legi se bazează pe un ansamblu de credințe referitoare
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
prim-plan actul sângeros și odată cu acesta comunicarea cu sacrul, mediată de victima sacrificială: Pe fundul unui coș, sub boabele de grâu era ascuns cuțitul sacrificial. Oficiantul sacrificiului lua acel coș, astfel Încât animalul să nu poată vedea cuțitul, tăia câteva fire de păr din coamă și le arunca pe foc. Înaintea momentului suprem al sacrificiului trebuia să se audă strigătul unei femei: el marca actul sângeros, imolarea animalului și risipirea sângelui pe altarul sacru. Apoi animalul sacrificat era jupuit și tăiat
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pentru asemenea acțiuni. Altfel spus, oracolele reproduc structura și funcționarea centrului sacru din sistemul pelerinajelor. Oracolul reprezintă o anticameră a hierofaniei și a minunii produse de divinitate. Miracolul constă În apariția divinității și În intervenția ei (de obicei, Împotriva legilor firii sau societății - vindecări ale unor boli incurabile, readucerea din moarte, desemnarea unei persoane ca „un ales” al divinității, revelarea unor nedreptăți și schimbarea persoanelor sau instituțiilor vinovate). Aceasta Înseamnă că miracolul anulează barierele existențiale, remediind situații ce păreau fără ieșire
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
calea cea strâmbă./ Strâmbă și-astupată/ Cu lacrimi udată./ Apoi tot În aia parte/ Sunt câmpii urât arate/ Și cu spini răi semănate./ Acolo-i zâna bătrână/ Și-ți ia paloșul din mână/ Și să dai În mâna dreaptă/ Precum firea Își arată./ C-acolo tu vei afla/ Spre Îndestularea ta/ Câmpuri frumoase/ Cu flori alese,/ Câmpuri d-alea arate/ Cu flori semănate./ Flori tu vei culege/ Și doru-ți va trece./ Și-apoi iar să stai/ Seama să iei/ Că-n
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Panismul blagian, variantă originală a regresiunii geologice expresioniste, convertește nostalgia existenței nediferențiate, molusculare, întâlnită la Gottfried Benn, în apologia vieții neschimbate, „eternizate” a satului ardelean. Dar fiori metafizici vin și aici, ca în Poemele luminii, să tulbure nepăsarea fericită a firii. Pan, bătrân și orb, retras într-o peșteră, e urmărit de umbra lui Christ. Conștiința, spiritul aștern umbră în edenul păgân al naturii. „Moartea lui Pan”, motiv liric foarte răspândit în literatura postnietzscheană, intervine și la B., marcându-i poezia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
în universul autorului odată cu volumele În marea trecere, Lauda somnului, La cumpăna apelor, unde are loc o înstrăinare tainică, tot mai pronunțată, a naturii de om. Imbold al cufundării în sânul ei liniștitor, „panismul” întâlnește o rezistență crescândă. În întreaga fire se insinuează o melancolie secretă. O boală ascunsă roade lumea, o împuținează și ofilește, împingând-o într-un anotimp autumnal, de extincție lentă. Viața - descoperă poetul - înseamnă de fapt combustie, înaintare inexorabilă spre moarte. Existența e în esență „marea trecere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
Zamolxe, subintitulată „mister păgân”, e o dramă poematică, situată într-un timp mitic, pe meleaguri dacice, printre inși care, trăind confundați cu natura, sunt fulgere, izvoare, clocote de viață impersonală. Ei constituie pur și simplu forțe „smulse din potirul Marei Firi”, cum se spune în piesă. Zamolxe, întruchipând principiul „profetic”, înțelege foarte bine și ce ordine superioară le ghidează existența, drept care predică religia Marelui Orb, un soi de panteism păgân, corespunzător naturii și comportamentului dacilor. Dacii practică inconștient credința aceasta, fără
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
unei lumi infernale cu instituții caricaturale și hibride care îi stimulau malițiozitatea râsului "vitriolant". Explicații caracterologice pentru prevalența satirei în opera lui Caragiale găsim, de pildă, la Garabet Ibrăileanu: ,,Bineînțeles Caragiale nu este un satiric din cauza obiectului zugrăvit, ci din cauza firii sale. Dacă era un umorist din fire, alegea altă lume, alte subiecte. Dar atunci n-ar mai fi fost marele istoric al unei perioade din România contemporană, pentru că tarele urâte ale unei societăți nu pot fi tratate umoristic. Criticul unei
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
hibride care îi stimulau malițiozitatea râsului "vitriolant". Explicații caracterologice pentru prevalența satirei în opera lui Caragiale găsim, de pildă, la Garabet Ibrăileanu: ,,Bineînțeles Caragiale nu este un satiric din cauza obiectului zugrăvit, ci din cauza firii sale. Dacă era un umorist din fire, alegea altă lume, alte subiecte. Dar atunci n-ar mai fi fost marele istoric al unei perioade din România contemporană, pentru că tarele urâte ale unei societăți nu pot fi tratate umoristic. Criticul unei societăți este întotdeauna un satiric"14. Același
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și valea întreagă adâncită într-o tăcere vrăjită și prispa pe care ședeau mama Ilinca cu copila ei Smărăndița se umplură de o lumină vie și bălaie de semăna că ți s-ar fi deschis fundul sufletului ca să prinză tainele firii, din adâncul căreia se varsă în gândurile noastre crâmpeie-crâmpeie de destăinuire cari de cari mai amețitoare și mai pline de slava lui Dumnezeu.93 Inserția pasajelor descriptiv-arborescente care amână supărător desfășurarea naturală a firului epic, lexicul căutat arhaic și patetic
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în domeniul umoristicului, ca sigură modalitate de afirmare a originalității. În acest sens, nota de compasiune specifică umorului "alb" se desprinde din unele evocări și narațiuni în stil impersonal din nuvelele lui I. A. Bassarabescu (Emma, Un om în toată firea) sau din prozele lui D.D. Pătrășcanu (Un prânz de gală, Candidat fară noroc, Admiratorii, Pentru bal). Dintre acestea din urmă, cea mai interesantă din perspectiva imixtiunii modurilor comicului și a sustragerii de sub influența caragialiană este nuvela Un prânz de gală
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sta ca proasta în oștire. Văz că jurnalele le tocești de nu mai poate omul să facă nimic cu ele. Spirache (sincer): N-am încredere în nici un partid. Chiriachița: Dar în cine ai încredere? Spirache: În Dumnezeu[...] Nu e în firea mea să fac politică... Prea aș face dreptate multă dacă aș avea putere... și aș muri asasinat.95 Deși capabil de disimulare, manipulând din umbră destinul familiei, Spirache își calculează greșit manevra electorală, populația interpretând contrar previziunilor sale gestul său
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Și ne distram căutând aceste "alte cuvinte". Așa, de pildă, dimineața, în loc să ne spunem ‹‹bună dimineața››, ne strigam ‹‹pipirig››, iar el răspundea, ‹‹codobatură››, sau alte cuvinte"12. În același sens, sora scriitorului va persevera în a-i atribui acestuia o fire veselă, ștrengară, rebelă față de previzibilul convențiilor pe care le trata drept "mofturi". Cu multă satisfacție, Eliza Vorvoreanu va descoperi o concretizare și totodată o imortalizare pertinentă a năstrușnicului frate, original adolescent întârziat în conflict cu lumea anchilozată în cutume, în
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
departe cu Prichindel. Alerga ușor ca vântul de parcă n-atingea pământul; îi zbura pe dasupra capului lui Prichindel părul ei bălan despletit; iar în lumina lunii, fâlfâia în fel de fel de ape zăbranicul vioriu țesut în fluturi și-n fire de argint, cu care era învăluită... Mult au alergat așa... Să stăm, să mai răsuflăm! a zis Prichindel amețit, când au ajuns într-o pajiste. Dar ea, ce să-l asculte?... De unde-și mai potolise fuga, s-a pornit iar
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
perfectă și egală, clătinând capul când afirmativ, când negativ, sorbind cu deliciu ceaiul și aspirând cu încântământ opiul, ei își petrec inocent timpul! O, fericiți Chinezi!! Binecuvântate ființe bipezi, cât este de invidiat soarta voastră. Voi nu vă frământați cu firea pentru nimic. Nu este nimic în stare să aducă un moment măcar de escepțiune în viața voastră calmă și neofensivă: nici rachitismul primatur al micelor chineze, nici legenda bietului Pim-Pim, fidelul vizitator matinal al Casei Justiției, nici crâmpeiele de banan
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
umbroase ale pământului se deschise, ca un colosal semicerc de aur Înflăcărat, geana aprinsă a soarelui, și cât ai clipi, trunchiurile neclintite și netede ale câtorva eucalipți se poleiră de o lumină curată și rece... Iar În solemna Încremenire a firii, nu se mișca, Încet și gânditor, decât doar chipul meu tăiat În umbră pe fundul de lumină al adâncului pădurii... Nici vântul, Încremenit pe creștetul Înalt al pădurii, nu-și mai cânta frunzelor eterna sa elegie, nici florile mici și
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Cangur Muribund (silueta lui Malu murind din cauza rănilor provocate de câinii Dingo); Femeia Șopârlă (stânca pe care se sprijină Omul Cangur, amintește de Mulumura, sora lui Malu); Șarpele Wanambi (dungile negre lăsate de apă de pe partea de est sunt considerate fire din barba sa, vântul care suflă În trecătoare respirația acestuia, și forma de curcubeu reprezintă răzbunarea mortală a celui care Încălcă legea tribului); Stâncile Liru din extremitatea sud vestică (oamenii-șarpe veninos și-au instalat tabăra Înainte de a ataca pe inofensivii
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
limpezit, un vânticel rece porni să risipească, asemenea unor armăsari Înaripați, negreața norilor buclucași. Natura respira feciorelnic prin plămânii săi verzi și surâdea cu gingășie pentru primeneala primită de la zei. Temperatura a mai scăzut cu câteva grade, alungând arșița amiezii. Firea Întreagă părea răsărită atunci din sânul adânc al creațiunii, atât era de fragedă, atât era de virginală! Soarele, reapărut ca din senin, Însuflețea, cu lumina de aur idealizat a razelor sale, picăturile mari și grele de rouă curată, care atârnau
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
turiștilor. Printre ele tronează un koala, din pluș maroniu, de mărime naturală, mascota Parcului Zoo. Revenim la Brisbane, nu mai Înainte de a prospecta frumoasa metropolă de pe una dintre cele mai Înalte coline dimprejur, special amenajată. Un văl străveziu, țesut din fire limpezi de lumină trandafirie și cer albastru, acoperea imensitatea solemnă a nesfârșitului, și imnul tăcerii netulburate se Înălță de pretutindeni, ca o rugă de mulțumire, către ziditorul puternic a toată făptura... Numai greierul păgân tulbura În răstimpuri cu șuier pătrunzător
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]