24,007 matches
-
de nevoile colectivului. O anumită atitudine poate fi la un moment în timp morală, iar în alt moment, imorală, iar pentru a decide, membrul colectivului(partidului) are la dispoziție linia trasată de acesta. În luna martie 1949 se înființează Serviciul Operativ, prima denumire a Securității închisorilor, din inițiativa lui Gheorghe Pintilie, șeful Securității. Primul ei șef a fost Iosif Nemeș. Serviciul Operativ se subordona conducerii centrale a Siguranței și nu Direcției Generale a Penitenciarelor. DGP se ocupa de detaliile administrative, de
Reeducarea în România Comunistă () [Corola-website/Science/331584_a_332913]
-
a decide, membrul colectivului(partidului) are la dispoziție linia trasată de acesta. În luna martie 1949 se înființează Serviciul Operativ, prima denumire a Securității închisorilor, din inițiativa lui Gheorghe Pintilie, șeful Securității. Primul ei șef a fost Iosif Nemeș. Serviciul Operativ se subordona conducerii centrale a Siguranței și nu Direcției Generale a Penitenciarelor. DGP se ocupa de detaliile administrative, de multe ori la indicațiile Securității, în timp de Serviciul Operativ se ocupa cu activitatea informativă din închisori. După definitivarea structurii, traseul
Reeducarea în România Comunistă () [Corola-website/Science/331584_a_332913]
-
Pintilie, șeful Securității. Primul ei șef a fost Iosif Nemeș. Serviciul Operativ se subordona conducerii centrale a Siguranței și nu Direcției Generale a Penitenciarelor. DGP se ocupa de detaliile administrative, de multe ori la indicațiile Securității, în timp de Serviciul Operativ se ocupa cu activitatea informativă din închisori. După definitivarea structurii, traseul informațiilor era următorul: odată obținute de informatori, acestea ajungeau la ofițerul politic al închisori, care le înmâna direct șefului Serviciului Operativ. Informațiile erau analizate iar rezumatul acestora, împreună cu dosarele
Reeducarea în România Comunistă () [Corola-website/Science/331584_a_332913]
-
ori la indicațiile Securității, în timp de Serviciul Operativ se ocupa cu activitatea informativă din închisori. După definitivarea structurii, traseul informațiilor era următorul: odată obținute de informatori, acestea ajungeau la ofițerul politic al închisori, care le înmâna direct șefului Serviciului Operativ. Informațiile erau analizate iar rezumatul acestora, împreună cu dosarele originale, erau înmânate mai departe Securității. După instaurarea regimului comunist în România, a urmat, din punct de vedere al sistemului carceral, o perioadă de tranziție. Până în 1947, regimul penitenciar era relativ lejer
Reeducarea în România Comunistă () [Corola-website/Science/331584_a_332913]
-
pachete, corespondență). Până în aprilie 1949 aderaseră la reeducare aproximativ 100 de deținuți. Închisoarea Pitești era destinată, începând cu septembrie-octombrie 1948, deținuților "studenți" legionari. Directorul ei, la momentul respectiv, era Alexandru Dumitrescu. Ca urmare a restructurării Siguranței și a apariției Serviciului Operativ, în fiecare închisoare se înființează un Birou Operativ, condus de un ofițer politic. Primul ofițer politic repartizat la Pitești a fost Ion Marina. Grupul din care făcea parte Eugen Țurcanu a fost transferat de la Suceava la Pitești pe data de
Reeducarea în România Comunistă () [Corola-website/Science/331584_a_332913]
-
aproximativ 100 de deținuți. Închisoarea Pitești era destinată, începând cu septembrie-octombrie 1948, deținuților "studenți" legionari. Directorul ei, la momentul respectiv, era Alexandru Dumitrescu. Ca urmare a restructurării Siguranței și a apariției Serviciului Operativ, în fiecare închisoare se înființează un Birou Operativ, condus de un ofițer politic. Primul ofițer politic repartizat la Pitești a fost Ion Marina. Grupul din care făcea parte Eugen Țurcanu a fost transferat de la Suceava la Pitești pe data de 21 aprilie 1949. În timp, Țurcanu a devenit
Reeducarea în România Comunistă () [Corola-website/Science/331584_a_332913]
-
ofițer politic. Primul ofițer politic repartizat la Pitești a fost Ion Marina. Grupul din care făcea parte Eugen Țurcanu a fost transferat de la Suceava la Pitești pe data de 21 aprilie 1949. În timp, Țurcanu a devenit informator pentru Biroul Operativ, fiind susținut și de directorul Serviciului Operativ, Iosif Nemeș. Realizând că metodele nonviolente de reeducare nu sunt eficiente, deținuții refuzând afilierea la programul comunist iar cantitatea utilă de informații strânsă fiind redusă, la sugestia lui Țurcanu și Marina, respectiv cu
Reeducarea în România Comunistă () [Corola-website/Science/331584_a_332913]
-
Pitești a fost Ion Marina. Grupul din care făcea parte Eugen Țurcanu a fost transferat de la Suceava la Pitești pe data de 21 aprilie 1949. În timp, Țurcanu a devenit informator pentru Biroul Operativ, fiind susținut și de directorul Serviciului Operativ, Iosif Nemeș. Realizând că metodele nonviolente de reeducare nu sunt eficiente, deținuții refuzând afilierea la programul comunist iar cantitatea utilă de informații strânsă fiind redusă, la sugestia lui Țurcanu și Marina, respectiv cu acceptul directorului închisorii și cu cel al
Reeducarea în România Comunistă () [Corola-website/Science/331584_a_332913]
-
acestuia, pe 15 aprilie 1950. La începutul lui mai 1950 are loc o reorganizare a Securității închisorilor, Tudor Sepeanu înlocuindu-l pe Iosif Nemeș. În februarie 1951, Sepeanu va fi înlocuit la rândul său cu Alexandru Roșianu. După preluarea Serviciului Operativ de către Sepeanu, la indicațiile acestuia, ofițerul politic va fi și el înlocuit, pe 1 iunie Mihai Mircea luându-i locul lui Ion Marina. Aceste schimbări nu vor înbunătăți cu nimic situația deținuților, reeducarea continuand până la mijlocul anului 1951. În timp
Reeducarea în România Comunistă () [Corola-website/Science/331584_a_332913]
-
rezident de la Gherla și vor constitui nucleul reeducării din acest centru. Înainte de începerea acțiunii, la ordinele Securității vor avea loc o serie de schimbări în dispozitivul penitenciarului: ofițerul politic Iacob va fi înlocuit cu Gheorghe Sucigan, în calitate de șef al Biroului Operativ, și Constantin Pruteanu, ca ajutor al său. Ulterior, Pruteanu va fi înlocuit cu Constantin Avădani. La rândul său, directorul Lazăr este înlocuit cu căpitanul Constantin Gheorghiu. Deși brutal cu deținuții, pe care îi bătea personal, Lazăr s-a opus reeducării
Reeducarea în România Comunistă () [Corola-website/Science/331584_a_332913]
-
generală că acțiunea violentă de reeducare este dezvoltată exclusiv de către deținuți, Securitatea a hotărât limitarea numărului de persoane care să fie la curent cu implicarea regimului în implicarea ei. Cu excepția inițiatorilor reeducări: Gheorghe Pintilie și Alexandru Nicholschi, a conducătorilor Serviciului Operativ: Iosif Nemeș și Tudor Sepeanu, respectiv a ofițerilor politici din închisori, foarte puține persoane din cadrul administrației - chiar și cele care bănuiau că se folosește bătaia pentru obținerea materialului informativ - erau la curent cu metodele folosite pentru obținerea acestuia, inclusiv direcția
Reeducarea în România Comunistă () [Corola-website/Science/331584_a_332913]
-
s-a întins pe o perioadă de șase luni. După Bătălia de la Insulele Solomon, în care portavionul USS Enterprise a fost grav avariat și forțat să se întoarcă în portul Pearl Harbor, Hawaii pentru o lună de reparații capitale, trei grupuri operative de portavioane americane au rămas în zona Pacificului de Sud. Grupurile operative (Task Force) includeau portavionul USS Wasp, Saratoga, si Horneț, plus escadrilele aeriene de pe bordul lor și nave de escorta, incluzând cuirasate, crucișătoare, distrugătoare care staționau în primul rând
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
Insulele Solomon, în care portavionul USS Enterprise a fost grav avariat și forțat să se întoarcă în portul Pearl Harbor, Hawaii pentru o lună de reparații capitale, trei grupuri operative de portavioane americane au rămas în zona Pacificului de Sud. Grupurile operative (Task Force) includeau portavionul USS Wasp, Saratoga, si Horneț, plus escadrilele aeriene de pe bordul lor și nave de escorta, incluzând cuirasate, crucișătoare, distrugătoare care staționau în primul rând între insulele Solomon și insule Noile Hebride (Vanuatu). În această locație, portavioanele
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
un incendiu, care l-a forțat să se întoarcă la Truk pentru reparații. Forțele navale japoneze erau împărțite în trei grupe: Kondo era și comandantul celor trei forțe , care aveau în dotare în total 212 avioane. Pe partea americană grupul operativ era format din portavioanele Horneț și Enterprise sub comanda generală a amiralului Thomas C. Kinkaid - a trecut la nord de insulele Santa Cruz la 25 octombrie în căutare de forțelor navale japoneze. Navele de război americane s-au desfășurat în
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
atac până când primește mai multe informații despre localizarea curentă a navelor japoneze. La 06:45, un avion de recunoaștere american a reperat forță principala a portavioanelor lui Nagumo. La 06:58, un avion de recunoaștere japonez a raportat locația Grupului operativ al portavionului Horneț. Ambele părți au încercat să atace primul adversarul. Japonezii au fost în primii care și-au lansat forță de atac, formată din 64 de avioane, incluzând 21 de bombardiere în picaj Aichi D3A2 „Val”, 20 avioane torpiloare
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
a prăbușit în apă lângă distrugătorul "USS Porter". În timp ce Porter salva echipajul TBF-ului, a fost lovit de o torpila, probabil, de la avionul american prăbușit în apă și abandonat, provocând pagube și omorând 15 membri ai echipajului. După ce comandantul Grupului operativ a dispus sabordarea distrugătorului, echipajul distrugătorului a fost salvat de către distrugătorul "USS Shaw" care apoi a scufundat "USS Porter" cu focuri de tun. Primul val de avioane de atac japoneze au început să se întoarcă pe portavioanele lor de la atacul
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
17 bombardiere în picaj și 12 Zero-uri. "Forță Principala" și "Forță Avansată" japoneză făceau manevre în încercarea lor de a face joncțiune, iar Junyō pregăte următoarele raiduri. La ora 11:21, avioanele Junyō au sosit și au atacat grupul operativ al lui Enterprise. Bombardierele în picaj au lovit ușor Enterprise, care au provocat mai multe pagube, lovind și "South Dakota" și crucișătorul ușor "Sân Juan", provocând pagube moderate la ambele nave. În acest atac au fost distruse unsprezece dintre cele
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
au putea face traversarea completă de la Brest la Dover în aceeași noapte. La prima vedere, această traversare de-a lungul Canalului pare periculoasă pentru germani. Este probabil, însă, ca în condițiile în care navele lor grele nu sunt pe deplin operative, să prefere o astfel de traversare, bazându-se pentru apărarea lor pe distrugătoare și aeronave, care sunt operative, știind foarte bine că nu avem nave grele care să lupte împtriva lor în Canal... Luând în considerație toți factorii, se pare
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
a lungul Canalului pare periculoasă pentru germani. Este probabil, însă, ca în condițiile în care navele lor grele nu sunt pe deplin operative, să prefere o astfel de traversare, bazându-se pentru apărarea lor pe distrugătoare și aeronave, care sunt operative, știind foarte bine că nu avem nave grele care să lupte împtriva lor în Canal... Luând în considerație toți factorii, se pare că germanii pot traversa Canalul spre răsărit cu riscuri mai mici decât cele care le vor întâmpina dacă
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
dar s-a implicat de asemenea activ în botanică și micologie (printre altele lucrări ample despre scoici, viermi sau morfologia insectelor. Spre sfârșitul vieții sale Gray a fost constant bolnav. El a mai publicat "Elements of Pharmacy" (1823) și "The Operative Chemist" (1828), lucrări practice de merit ridicat. A murit, cu câteva săptămâni înainte de publicarea acesteia din urmă și a fost înmormântat în biserica "New Chelsea Church". a fost de profesie farmacist, așadar cele mai multe publicații ale lui s-au ocupat, ca
Samuel Frederick Gray () [Corola-website/Science/335761_a_337090]
-
condamnat Cartierul geneal al Grupului No. 3, afirmând că nu a existat nicio acțiune de planificare sau antrenament comun a escadrilelor. Harris a adăugat că Statul Major al Grupului nu a asigurat niciun antrenament pentru zborul în formație. În notele operative "Formation Flying" se specifica faptul că o formație de zbor nu terbuie să stea unită ca un tot, fiecare secțiune de șase avioane trebuind să fie o unitate care să-și asigure autonom apărare, zburând la niveluri diferite. Se afirma
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
în timpul celui de-Al Doilea Război Balcanic, când principele moștenitor Ferdinand a fost numit generalisim, la 24 iunie 1913 și însărcinat cu conducerea operațiunilor Armatei României în Bulgaria. Ministerul de Război avea un rol pur administrativ, fără atribuții în comanda operativă. Sarcinile sale principale erau gestionarea bugetului, administrația armatei, controlul financiar și administrarea fondului de pensii militare. Ministerul era supus controlului guvernului și Parlamentului. Ministerul era organizat pe două Direcții Generale. "Direcția I Generală" gestiona domeniul administrativ, logistic și al asigurării
Situația Armatei României la izbucnirea Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/332783_a_334112]
-
în compunerea Armatei 2. La 13 decembrie 1916 comandamentul Armatei de Nord a fost desființat, marile unități din compunerea sa continuând să lupte în compunerea Armata 1 și Armata 2, participând la operațiile militare până la sfârșitul războiului În baza Directivei operative nr. 1 și a Ordinului Marelui Stat Major nr. 2768 din 13/26 august 1916, Armata de Nord, cu un efectiv inițial de 41.000 de militari (107.948 de oameni la terminarea mobilizării), a trecut la ofensivă pe un
Armata de Nord () [Corola-website/Science/333748_a_335077]
-
l-a constituit ocuparea depresiunile din estul Transilvaniei. Ca urmare a dislocării pe frontul românesc de noi unități austro-ungare, raportul de forțe între forțele române și austro-ungare s-a micșorat, în special la artilerie și mitraliere. După o scurtă pauză operativă necesară introducerii în dispozitivul de luptă a unităților nou sosite pe front, Armata de Nord a reluat acțiunile ofensive, la 3 septembrie 1916. Divizia 14 Infanterie cu forțele principale a atacat prin trecătoarea Toplița - Deda, eliberând orașul Toplița la 7
Armata de Nord () [Corola-website/Science/333748_a_335077]
-
(în germană "Wolfsschanze", în română "Bârlogul Lupului") a fost principalul cartier general operativ folosit de Adolf Hitler pe Frontul de Est în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Buncărul este situat în provincia istorică a Mazuriei, la 8 kilometri de orașul Ketrzyn din nord-estul Poloniei. Însumând 80 de construcții fortificate, complexul dispunea de
Wilczy Szaniec () [Corola-website/Science/333268_a_334597]