24,014 matches
-
SSD-urile de tip "Enterprise flash drive" (EFD) se folosesc acolo unde sunt necesare viteze de I/O ("Input/Output", intrare/ieșire) foarte mari precum și o fiabilitate foarte mare. Un EFD este, de obicei, un SSD cu un set de specificații mult mai pretențioase decât SSD-urile folosite în "notebook"-uri. Termenul a fost folosit prima dată de compania EMC în ianuarie 2008 pentru a identifica producătorii de SSD-uri conform standardelor lor ridicate. Nu există niciun standard internațional pentru EFD
Solid-state drive () [Corola-website/Science/321119_a_322448]
-
Standardele JEDEC pentru memorie sunt specificațiile pentru circuitele de memorie semiconductoare și unități de stocare similare promulgate de Joint Electron Device Engineering Council (JEDEC) Solid State Technology Association, o organizație independentă a ingineriei semiconductorilor și un corp al standardizării. Asociată cu Electronic Industries Alliance (EIA), o
Standarde JEDEC () [Corola-website/Science/321153_a_322482]
-
Engineering Council), și era responsabilă pentru acordarea și coordonarea tipurilor de numere pentru tuburile electronice. Abia în anul 1999, JEDEC a devenit o asociație separată sub numele său actual, dar continuând o alianță cu EAI. Standardele JEDEC pentru memorie reprezintă specificații pentru circuitele de memorie cu semiconductori și dispozitive de stocare similare, promulgate de către JEDEC Solid State Technology Association. Standardul JEDEC 100B.01 specifica termeni comuni, elemente și alte definiții în uz din industria semiconductorilor. JESC21-C se adresează memoriilor cu semiconductori
Standarde JEDEC () [Corola-website/Science/321153_a_322482]
-
urmează: Standardul JEDEC 100B.01 este intitulat "„Termeni, definiții și simbolul literelor pentru microcalculatoare, microprocesoare și circuite de memorie integrate”". Scopul acestui standard este acela de "a promova utilizarea unanimă a simbolurilor, abrevierilor, termenilor și definițiilor în industria semiconductorilor". Aceste specificații definesc cele doua unități cunoscute de stocare a informației: Specificațiile conțin definiții ale celor mai utilizate prefixe kilo, mega și giga de cele mai multe ori în context cu unitățile byte și bit pentru a desemna multiplii ai acestor unități. Specificațiile definesc
Standarde JEDEC () [Corola-website/Science/321153_a_322482]
-
simbolul literelor pentru microcalculatoare, microprocesoare și circuite de memorie integrate”". Scopul acestui standard este acela de "a promova utilizarea unanimă a simbolurilor, abrevierilor, termenilor și definițiilor în industria semiconductorilor". Aceste specificații definesc cele doua unități cunoscute de stocare a informației: Specificațiile conțin definiții ale celor mai utilizate prefixe kilo, mega și giga de cele mai multe ori în context cu unitățile byte și bit pentru a desemna multiplii ai acestor unități. Specificațiile definesc aceste prefixe astfel: Specificațiile indică faptul că aceste prefixe sunt
Standarde JEDEC () [Corola-website/Science/321153_a_322482]
-
Aceste specificații definesc cele doua unități cunoscute de stocare a informației: Specificațiile conțin definiții ale celor mai utilizate prefixe kilo, mega și giga de cele mai multe ori în context cu unitățile byte și bit pentru a desemna multiplii ai acestor unități. Specificațiile definesc aceste prefixe astfel: Specificațiile indică faptul că aceste prefixe sunt incluse în document doar pentru a arăta utilizarea comună. Toate standardele JEDEC evită utilizarea termenilor megabit, megabyte, gigabyte, terabyte, etc și fac referire la capacități de memorie utilizând numere
Standarde JEDEC () [Corola-website/Science/321153_a_322482]
-
unități cunoscute de stocare a informației: Specificațiile conțin definiții ale celor mai utilizate prefixe kilo, mega și giga de cele mai multe ori în context cu unitățile byte și bit pentru a desemna multiplii ai acestor unități. Specificațiile definesc aceste prefixe astfel: Specificațiile indică faptul că aceste prefixe sunt incluse în document doar pentru a arăta utilizarea comună. Toate standardele JEDEC evită utilizarea termenilor megabit, megabyte, gigabyte, terabyte, etc și fac referire la capacități de memorie utilizând numere urmate de unități (64Mb, 256MB
Standarde JEDEC () [Corola-website/Science/321153_a_322482]
-
folosite de DCD și semnalul nRD, care va fi conectat la intrările nOE ale tuturor memoriilor. Fabricantul specifică în foaia de catalog punctele de test pentru 0 și 1 logic. Datorită numărului mare de variante de memorii EPROM și a specificațiilor uneori ușor diferite pentru același tip de circuit la diferiți producători, memoriile EPROM moderne dispun de un mecanism de identificare inteligență pe baza unei semnături electronice (Electronic Signature). Pe baza semnăturii electronice se identifică tipul circuitului (codificat pe un octet
Circuite de memorie EPROM () [Corola-website/Science/321160_a_322489]
-
64 de biți. Acest lucru, dar și latența mare și prețul ridicat au împiedicat DRDRAM să devină principala tehnologie de memorie. Această memorie a fost dezvoltată la sfârșit anilor `90 de Consorțiul SLDRAM, formată din 20 de producători de calculatoare. Specificațiile inițiale ale acestei memorii menționau o magistrală de memorie de 64 de biți și de o frecvență de ceas de 200 MHz. La fel ca memoria DDR SDRAM, SLDRAM poate funcționa la o frecvență dublă (400 MHz), ceea ce înseamnă o
Memorie DRAM () [Corola-website/Science/321163_a_322492]
-
nu întotdeauna. Într-adevăr, sistemul poate să nu existe încă, ci poate fi numai în formă ipotetică sau în fază de proiectare. În consecință, studiul sistemelor se realizează deseori cu modelul sistemului. Un sistem cuprinde multiple aspecte, de exemplu planificare, specificații, analiză, proiectare, implementare, desfășurare, structură, comportare, date de intrare și date de ieșire. este necesar pentru a descrie și a reprezenta aceste aspecte multiple. Modelarea sistemelor constituie un principiu de bază în inginerie și în științe sociale. Un "model" (în
Modelul unui sistem () [Corola-website/Science/320620_a_321949]
-
flotă de fregate și nave de transport ale Marinei Regale, printre care și "Lord Sandwich", au fost scufundate în diferite puncte ale golfului Narragansett. Proprietarii vaselor scufundate au fost despăgubiți de Amiralitate. Evaluarea de către Amiralitate a vasului scufundat a punctat specificațiile navei "Lord Sandwich" ca fiind similare celor ale fostei "Endeavour", inclusiv construcția la Whitby, capacitatea de 368 și 71/94 tone, și reintrarea în serviciul Marinei la 10 februarie 1776. În 1834, în "Providence Journal" din Rhode Island, a apărut
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
corespunde unei oferte bazate pe devize de cheltuieli; este necesară o supraveghere atentă a duratelor de fabricație, pentru respectarea termenelor de livrare cerute de client. Principalele avantaje ale fabricației la comandă constă în capacitatea de a furniza clientului produse cu specificațiile exacte cerute, precum și reducerea riscului de învechire (uzură morală) a stocurilor de produse finite. Principalul dezavantaj constă în faptul că producătorii sunt sensibili la fluctuațiile cererii pentru produse, conducând la o utilizare redusă a capacității de producție.Programe de fabricație
Fabricație () [Corola-website/Science/321626_a_322955]
-
baza criteriului vitezei de livrare poate motiva o companie de fabricație la comandă să stocheze componente și subansambluri-cheie, oferind produse în cantități mai mari pe baza "asamblării la comandă". Primirea unei comenzi inițiază asamblarea și finisajul produsului realizat pe baza specificațiilor clientului. La proiectarea și analiza proceselor de fabricație se pot utiliza diferite tipuri de diagrame și grafice, precum sunt: În general, industriile pot fi clasificate în industrii primare, secundare sau terțiare. Industriile primare cultivă și exploatează resursele naturale, de exemplu
Fabricație () [Corola-website/Science/321626_a_322955]
-
managementul calității totale (TQM), "sisteme de planificare și control al fabricației (MPCS)", strategia "Lean Six Sigma" etc. Obiectivul principal al MPCS este de a asigura cerințele ca produsele dorite să fie fabricate: la timpul dorit, în cantitățile planificate, cu satisfacerea specificațiilor pentru calitatea produselor și la costuri minime. Strategia Lean Six Sigma (în traducere: "6 Sigma în Fabricația suplă") este o strategie de management al fabricației în care ideile "6 Sigma" sunt combinate cu "Fabricația suplă".[vezi: http://en.wikipedia.org
Fabricație () [Corola-website/Science/321626_a_322955]
-
trebuie să fie integrate cu Managementul Datelor Produsului și cu sistemul "Planificarea Resurselor Întreprinderii" (). Managementul Datelor Produsului este utilizarea unui software sau a altor instrumente pentru a urmări și ține sub control datele referitoare la un produs particular, cum sunt: specificațiile tehnice ale produsului, specificațiile pentru fabricare și dezvoltare și tipurile de materiale care vor fi necesare pentru producerea bunurilor. Planificarea Resurselor Întreprinderii (ERP) este un sistem software integrat pentru identificarea și planificarea resurselor necesare unei întreprinderi. În multe industrii de
Fabricație () [Corola-website/Science/321626_a_322955]
-
cu Managementul Datelor Produsului și cu sistemul "Planificarea Resurselor Întreprinderii" (). Managementul Datelor Produsului este utilizarea unui software sau a altor instrumente pentru a urmări și ține sub control datele referitoare la un produs particular, cum sunt: specificațiile tehnice ale produsului, specificațiile pentru fabricare și dezvoltare și tipurile de materiale care vor fi necesare pentru producerea bunurilor. Planificarea Resurselor Întreprinderii (ERP) este un sistem software integrat pentru identificarea și planificarea resurselor necesare unei întreprinderi. În multe industrii de fabricație, în particular în
Fabricație () [Corola-website/Science/321626_a_322955]
-
o rată mult mai scăzută. Pentru cele mai multe foneme, aproape toată energia este conținută în gama 5 Hz-4 kHz, permițând o rată de eșantionare de 8 kHz. Aceasta este rata de eșantionare folosită de aproape toate sistemele de telefonie, care folosesc specificațiile de eșantionare și cuantizare G.711. Televiziunea de definiție standard (TVDS) folosește fie 720 pe 480 pixeli (SUA NTSC 525-linii) sau 704 pe 576 pixeli (RU PAL 625-linii) pentru aria vizibilă a imaginii. Televiziunea de înaltă definiție (TVÎD) se îndreaptă
Eșantionare (procesare de semnal) () [Corola-website/Science/321689_a_323018]
-
fost utilizată pentru comunicații militare la nivel înalt, denumite de către britanici "Tunny". Primele interceptări de mesaje Lorenz au avut loc în 1941. Ca parte dintr-un atac asupra cifrurilor Tunny, profesorul Max Newman și colegii săi au ajutat la scrierea specificațiilor calculatorului Colossus. Colossus Mk I a fost construit între martie și decembrie 1943 de Tommy Flowers și colegii săi de la Post Office Research Station de la Dollis Hill din Londra și a fost livrat la Bletchley Park în ianuarie 1944. Colossus
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
fost comandate din Cehoslovacia. Primele 15 tancuri au fost primite pe 1 mai 1937, însă acestea au întâmpinat probleme tehnice la motor, care era incompatibil cu climatul și combustibilul local. Prin urmare, tancurile au fost trimise înapoi și modificate în conformitate cu specificațiile românești. Toate cele 126 de tancuri (denumite R-2 în România) au fost primite până în 1939, însă o altă comandă pentru 382 de tancuri trimisă la mijlocul anului 1939 a fost refuzată de către germani. R-2 a fost repartizat Regimentului 1 care de
Panzer 35(t) () [Corola-website/Science/317368_a_318697]
-
vânătoare germane fabricate în serie. În luna octombrie a anului 1933, Hermann Göring, ministrul Aviației, menționa într-o scrisoare confidențială necesitatea dezvoltării unui "avion curier foarte rapid". În mai 1934, "Technisches Amt" (Biroul tehnic al Ministerului Aviației Reichului) a dezvoltat specificațiile tehnice pentru un interceptor monoloc care să înlocuiască biplanele depășite folosite de Luftwaffe. Acesta trebuia să aibă o viteză maximă de 400 km/h la altitudinea de 4000 de metri. Proiectul avionului de vânătoare purta denumirea de "avion de curse
Heinkel He 112 () [Corola-website/Science/321817_a_323146]
-
care să înlocuiască biplanele depășite folosite de Luftwaffe. Acesta trebuia să aibă o viteză maximă de 400 km/h la altitudinea de 4000 de metri. Proiectul avionului de vânătoare purta denumirea de "avion de curse" din cauza sancțiunilor Tratatului de la Versailles. Specificațiile tehnice au fost trimise inițial la trei firme cu experiență în domeniu: Heinkel, Arado și Focke-Wulf. Ulterior, în competiție a fost acceptată și firma Bayerische Flugzeugwerk (în germană: Producătorii Bavarezi de Aeronave, abreviat PBA), precursoarea firmei Messerschmitt. Fiecare companie trebuia
Heinkel He 112 () [Corola-website/Science/321817_a_323146]
-
Fulger"), un avion cu patru locuri de transport, folosit de Lufthansa. La rândul său, He 70 era inspirat din avionul pentru servicii poștale Lockheed Model 9 Orion. Având un design avansat la vremea respectivă, He 70 avea performanțe apropiate de specificațiile tehnice cerute de Luftwaffe. În timpul testelor din luna octombrie a anului 1935, superioritatea prototipurilor propuse de Heinkel și PBA a devenit evidentă. Ambele avioane aveau avantaje și dezavantaje. Deși inițial se părea că He 112 va fi noul avion de
Heinkel He 112 () [Corola-website/Science/321817_a_323146]
-
în Deutsches Museum din München. Deutsches Technikmuseum Berlin din Berlin are și el o expoziție dedicată lui Zuse, în care sunt expuse douăsprezece mașini ale lui, inclusiv o replică a calculatorului mecanic Z1, câteva documente personale, printre care una din specificațiile limbajului Plankalkül, și câteva picturi ale lui Zuse. Născut la Berlin în 1910, s-a mutat cu familia la Braunsberg, Prusia Orientală în 1912, unde tatăl său a lucrat ca funcționar poștal. Zuse a studiat la Collegium Hosianum din Braunsberg
Konrad Zuse () [Corola-website/Science/321850_a_323179]
-
proceselor, produselor și SMC și prin întocmirea altor documente, chiar dacă standardul nu le solicită în mod explicit, de exemplu: ٭harta proceselor () sau matricea proceselor; ٭planuri de testare și inspecție. ٭manuale de instalare, operare și service; ٭reguli și proceduri ale organizației; ٭specificații pentru ambalarea și marcarea produselor. "Harta proceselor" este o reprezentare grafică a proceselor identificate în organizație. În harta proceselor sunt ilustrate fluxurile proceselor care influențează calitatea. O hartă a unui proces reprezintă întregul proces, de la început până la terminare, inclusiv: ٭intrările
Procesele sistemului de management al calității () [Corola-website/Science/321350_a_322679]
-
fabricarea și verificarea produsului poate conține următoarele sub-procese menționate în matricea proceselor: ٭determinarea obiectivelor calității și a cerințelor pentru produse; ٭dezvoltarea, verificarea și documentarea proceselor de producție (diagrame de flux ale proceselor, plane de operații, instrucțiuni de reglare a echipamentelor, specificații pentru scule, instrucțiuni pentru operatori etc.); ٭stabilirea criteriilor pentru acceptarea produsului și a cerințelor pentru verificarea produsului (măsurări, inspecții, teste etc.). "Specificațiile" sunt documente care stabilesc cerințe. Ele sunt unice pentru proces, produs sau organizație, de aceea nu sunt detaliate
Procesele sistemului de management al calității () [Corola-website/Science/321350_a_322679]