239,876 matches
-
perete. „Pisica neagră” a fost publicată prima dată în numărul din 19 august 1843 al revistei bilunare "The Saturday Evening Post". În acel timp, publicația folosea titlul temporar "United States Saturday Post". Cititorii au răspuns imediat în mod favorabil față de publicarea povestirii, răspândind parodii printre care „The Ghost of the Grey Tadpole” de Thomas Dunn English. Ea a fost inclusă, de asemenea, în volumul "Tales" (1845) al lui Edgar Allan Poe. Prima traducere în limba română a fost publicată sub titlul
Pisica neagră (povestire) () [Corola-website/Science/325685_a_327014]
-
dur, Poe a publicat doar două povestiri: „Von Jung, the Mystific” și „Siope. A Fable”. Editorii de la Harper & Brothers anunțaseră că romanul lui Poe avea să apară în luna mai a anului 1837, dar Panica i-a obligat să amâne publicarea. Romanul a apărut în cele din urmă sub titlul "The Narrative of Arthur Gordon Pym of Nantucket" în iulie 1838, dar nu a menționat numele lui Poe, fiind prezentat ca o poveste relatată de însuși Pym. Poe s-a scuzat
Aventurile lui Arthur Gordon Pym () [Corola-website/Science/325705_a_327034]
-
însuși Pym. Poe s-a scuzat pentru versiunea anterioară în foileton, comentând că "Messenger" a transformat-o în mod eronat „într-o ficțiune”. Așa cum recomandaseră cei de la Harper & Brothers, romanul a fost împărțit în două volume, subtitlul complet fiind: Prima publicare peste ocean a romanului a avut loc după doar câteva luni, când a apărut la Londra fără permisiunea lui Poe, iar paragraful final a fost omis. Această apariție timpurie a stârnit interesul britanicilor pentru Poe. Prima traducere în limba română
Aventurile lui Arthur Gordon Pym () [Corola-website/Science/325705_a_327034]
-
pământului ar exista civilizații, iar figura care apare la sfârșit ar putea fi semnul unei asemenea civilizații aflate în apropierea polului. Recenziile contemporane ale "Aventurilor lui Arthur Gordon Pym" au fost în marea lor majoritate nefavorabile. La cincisprezece luni de la publicare, cartea a fost recenzată de Lewis Gaylord Clark, un autor care îl dușmănea pe Poe. Recenzia, apărută în "The Knickerbocker" descria cartea ca fiind „relatată într-un stil liber, șchiopătat, care rareori se intersectează cu orice element al grației obișnuite
Aventurile lui Arthur Gordon Pym () [Corola-website/Science/325705_a_327034]
-
și peste toate nemărginita lor stăpânire”. Poe a publicat povestirea pentru prima dată în ediția din mai 1842 a revistei "Graham's Lady's and Gentleman's Magazine" ca „The Mask of the Red Death”, cu subtitlul „A Fantasy”. Această publicare i-a adus 12 dolari. O versiune revizuită a fost publicată în ediția din 19 iulie 1845 a ziarului "Broadway Journal" sub titlul standard „The Masque of the Red Death”. Titlul original a subliniat figura de la sfârșitul povestirii; noul titlu
Masca Morții Roșii () [Corola-website/Science/325731_a_327060]
-
roman science fiction scris de Gregory Benford (împreună cu Hilary Foister, acesta din urmă nefiind creditat pentru scrierea lui). Pocket Books a folosit titlul cărții pentru colecția lor SF. Acțiunea este povestită din două perspective, situate la distanță egală de anul publicării romanului (1980). Primul fir narativ se desfășoară într-un 1998 devastat de dezastre ecologice de genul înmulțirii necontrolate a algelor sau extincției în masă. În trecere sunt menționate și alte evenimente, cum ar fi revoltele studențești, un act de terorism
Timperfect () [Corola-website/Science/325744_a_327073]
-
Poe a devenit editor. Kennedy i-a cerut lui Poe să adune povestirile pe care le-a trimis la concurs, inclusiv „Manuscris găsit într-o sticlă”, într-un volum și a contactat editura Carey & Lea în numele său. S-a planificat publicarea povestirilor într-un volum intitulat "Tales of the Folio Club", iar "Saturday Visiter" l-a promovat publicând o reclamă care făcea abonaților un apel pentru a achiziționa cartea în octombrie 1833 pentru 1 dolar bucata. „Folio Club” ar fi fost
Manuscris găsit într-o sticlă () [Corola-website/Science/325770_a_327099]
-
de povestiri a fost oferită editurii Harper and Brothers, dar aceasta a refuzat-o, spunând că cititorii voiau narațiuni lungi și romane, inspirându-l pe Poe să scrie "Aventurile lui Arthur Gordon Pym", o altă poveste marină. După prima sa publicare, „Manuscris găsit într-o sticlă” a fost aproape imediat piratat de către "People's Advocate" din Newburyport, Massachusetts, care a publicat povestirea, fără permisiunea autorului, la 26 octombrie 1833. În august 1835, Poe a obținut un loc de muncă ca scriitor
Manuscris găsit într-o sticlă () [Corola-website/Science/325770_a_327099]
-
peste noapte lângă trupul soției și privește cum Rowena se întoarce încet din morți, transformându-se în Ligeia. Povestea poate fi o halucinație a naratorului, indusă de opiu, și nu există o dezbatere dacă povestirea era o satiră. După prima publicare a povestirii în revista "The American Museum of Science, Literature and the Arts" din Baltimore, ea a fost revizuită substanțial și republicată pe tot parcursul vieții lui Poe. Naratorul nedenumit descrie calitățile Ligeii, o femeie frumoasă, pasională și inteligentă, cu
Ligeia () [Corola-website/Science/325782_a_327111]
-
revistă editată la Baltimore de doi dintre prietenii lui Poe, dr. Nathan C. Brooks și dr. Joseph E. Snodgrass. Revista i-a plătit lui Poe 10 dolari pentru „Ligeia”. Povestirea a fost extensiv revizuită în anii următori de după prima sa publicare. A fost retipărită în "Tales of the Grotesque and Arabesque" (1840), volumul I al "Phantasy Pieces" (1842) și "Tales by Edgar Allan Poe" (1845), precum și în periodicele "New York World" (15 februarie 1845) și "Broadway Journal" (27 septembrie 1845). Poemul „Viermele
Ligeia () [Corola-website/Science/325782_a_327111]
-
de răsărit" de I. Gunther, "Viață și destin. Amintiri" de A. Taho-Godi, "Девочка, катящая серсо..." de O. Hildebrandt-Аrbenina, "Chipuri și imagini" de E. K. Gherțik, "Culoare veselă: Jurnale. Eseuri despre artă" de T. A. Маvrina. În 2005 s-a reluat publicarea seriei "Viața unor oameni remarcabili. Biografia continuă". Spre deosebire de seria clasică "JZL", această serie îi are în vedere doar pe oamenii care trăiesc. În 2009 a fost lansată "JZL: seria mică", care diferă de seria clasică JZL doar prin volumul de
Editura Molodaia Gvardia () [Corola-website/Science/325823_a_327152]
-
a scris despre faimosul vârtej maelström de la Saltstraumen. Epigraful de la început este citat din eseul „Against Confidence in Philosophy and Matters of Speculation” (1676)al lui Joseph Glanvill, deși Poe a modificat textul în mod semnificativ. La scurt timp după publicarea sa, numărul din 28 aprilie al "Daily Chronicle" a inclus notița: „The «Descent into the Maelstroom» de Edgar A. Poe, Esq., este nedemn de tocul unuia ale cărui talente îi permit o gamă mai largă și mai amplă”. Mordecai M.
O pogorâre în Maelström () [Corola-website/Science/325827_a_327156]
-
Mudford, o povestire despre o cameră de tortură de fier care se micșora printr-o acțiune mecanică și zdrobea în cele din urmă trupul victimei. Poe ar fi avut ideea despre camera care se micșora în „Hruba și pendulul” după publicarea povestirii lui Mudford în "Blackwood's Magazine" în 1830.
Hruba și pendulul () [Corola-website/Science/325815_a_327144]
-
de-al Doilea Război Mondial. "" a fost foarte bine primită de public, intrând în topul "UȘA Today" al celor mai bine vândute 150 de cărți pe saptamana doar o lună mai tarziu, unde va rămâne 205 săptămâni de săptămâni. După publicarea ediției în japoneză, Arthur Golden a fost dat în judecată pentru încălcarea contractului și defăimare de către Mineko Iwasaki, gheișa pensionata pe care o intervievase pentru carte. Reclamanta a susținut că Golden a fost de acord să-i protejeze anonimatul în schimbul
Memoriile unei gheișe () [Corola-website/Science/325856_a_327185]
-
diferite antologii ale lui Heinlein, fiind atribuite lui. La insistențele lui, trei dintre povestirile lui Lyle Monroe (marcate cu '§') nu au fost niciodată publicate în antologiile lui Heinelin pe perioada vieții lui. The Heinlein Prize Trust s-a înhămat la publicarea ediției, dând naștere companiei Virginia Edition Publishing Co. pentru atingerea acestui scop. La fel cum procedase și Meisha Merlin, nu s-a permis achiziționarea de volume individuale, ci doar a întregii ediții. Până în ianuarie 2009 fuseseră publicate 21 de volume
Bibliografia lui Robert A. Heinlein () [Corola-website/Science/325033_a_326362]
-
atestare documentară. În monografia ,600 de ani de istorie a satului Vama<nowiki>"</nowiki>, profesorul Ion Cernat, a redat atât părțile pozitive, cât și cele negative. Ion Cernat, născut in anul 1942, in comuna Filipeni, județul Bacău a început prin publicarea de poezie și studii pe teme pedagogice, intrând apoi în cercetarea temeinică și sistematică a istoriei naționale. Comuna Vama are o populația compusă din 6011 locuitori, grupați în 4 sate componente. Satul Prisaca Dornei a fost colonia germană Eisenau. Principalele
Vama, Suceava () [Corola-website/Science/325051_a_326380]
-
examinate, descoperindu-se noi forme de viață marine, iar locația Polului Sud Magnetic a fost recalculată cu mai multă acuratețe. O aprobare generală din partea hidrografului șef al Marinei (și oponentul lui Scott) Sir William Wharton a fost încurajatoare. Totuși, la publicarea rezultatelor în domeniul meteorologice, oamenii de știință s-au îndoit de acuratețea datelor, printre care și președintele Societății Fizice din Londra, Dr. Charles Chree. Scott și-a apărat pe cât posibil munca, însă, totuși, recunoștea că eseul lui Ryods în acest
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
luna noiembrie 2008 până în iunie 2009, intitulată „Girl About Town" iar mai târziu „New York Doll". În luna iunie 2009, a devenit editor contribuitor la ediția britanică a revistei Vogue și a intervievat designeri precum Karl Lagerfeld și Christopher Kane pentru publicare. Alexa este o muză pentru mulți creatori de modă, datorită stilului personal distinctiv. Ea apare frecvent pe listele celor mai bine îmbrăcați, apare de obicei pe copertele revistelor gen Vogue, Elle și Harper's Bazaar și este văzută adesea stând
Alexa Chung () [Corola-website/Science/325080_a_326409]
-
încă consistentă în epocă (lira sterlină avea o valoare mare la sfârșitul secolului al XIX-lea). Ward Lock & Co. a publicat romanul abia în noiembrie 1887 în revista "Beeton's Christmas Annual", fiind ilustrat de către D. H. Friston. Motivul amânării publicării a fost faptul că romanele de aventuri erau deja numeroase pe piață. Romanul a fost publicat pentru prima dată în volum în iulie 1888 de Ward, Lock & Co., având desene realizate de tatăl autorului, Charles Doyle. O a doua ediție
Un studiu în roșu () [Corola-website/Science/325210_a_326539]
-
de către scrierile timpului despre [această] Biserică". Cu toate acestea, într-o prefață la volumul II al operelor complete cu Sherlock Holmes, Loren Estleman a remarcat critica implicită a Bisericii Mormonilor. Ea afirmă că povestea nu a fost controversată în perioada publicării sale, probabil ca urmare a memoriei recente a masacrului de la Mountain Meadows și a numărului mic de membri ai bisericii. În august 2011, consiliul școlar din comitatul Albemarle, Virginia a eliminat "Un studiu în roșu" din listele de lecturi pentru
Un studiu în roșu () [Corola-website/Science/325210_a_326539]
-
alți credincioși, Cullen reușește în cele din urmă să îl detroneze pe Crumley, iar metroul reintră în stația Flatbush. Aceasta este a treisprezecea povestire scrisă de Asimov și a douăzeci și opta publicată de el. Datorită unei ciudățenii a industriei publicării revistelor SF, ea a apărut în numărul din octombrie 1942 al revistei "Thrilling Wonder Stories", cu câteva luni înaintea altei povestiri din seria Homo Sol, "The Imaginary", a cărei acțiune o precede. La câțiva ani duă ce oamenii speciei Homo
Perioada Campbell () [Corola-website/Science/325226_a_326555]
-
Sol", lucru acceptat fără entuziasm de editor. Deoarece povestirea nu conținea conflictul oameni-extratereștri din prima povestire, Campbell a respins-o și, astfel, ea a apărut în numărul din noiembrie 1942 al revistei "Super Science Stories". Din cauza unor ciudățenii ale industriei publicării revistelor de science fiction, povestirea a apărut la o lună după cea de-a treia povestire a seriei Homo Sol, "Inițierea". Psihologul Tan Porus de la Universitatea Arcturus vine cu o explicație scandaloasă pentru mintea unei specii de calmari, folosind numere
Perioada Campbell () [Corola-website/Science/325226_a_326555]
-
gândurile lui Watson. Cu toate acestea, ar putea fi considerat o aluzie adusă de Doyle unui cititor atent - deoarece Beecher a fost implicat într-un celebru proces de adulter, care ar fi ajuns ușor la mintea unui cititor de la momentul publicării. Descrierea trucului lui Holmes cu privire la citirea gândurilor a fost de la ""Jaluzelele noastre erau pe jumătate trase, iar Holmes stătea întins pe canapea..."" până la "" Nu ți-aș fi atras atenția cu asta dacă n-ai fi fost oarecum neîncrezător deaunăzi."". Această
Aventura cutiei de carton () [Corola-website/Science/324519_a_325848]
-
primit drama „Warszawianka” încă de la premieră. Premiera piesei de teatru Warszawianka, a marcat debutul lui Wyspiański ca dramaturg național. Premiera a avut loc pe 02 iulie 1901 și în rolul Mariei a jucat Helena Modrzejewska. Anii 1899 - 1900 au marcat publicarea pieselor de teatru „Protesilas și Laodamia”, „Lelewel” și „Legiunea”. Această dramă este considerată a fi polemica autorului cu viziunea romantică a istoriei. În 1900, Wyspiański s-a căsătorit cu mama celor patru copii ai săi, Teodora Pytko. În luna noiembrie
Stanisław Wyspiański () [Corola-website/Science/324582_a_325911]
-
putea însoți în timp ce vasul este pe mare. Tânărul absolvent Charles Darwin spera să vadă tropicele înainte de a deveni diacon, și a acceptat ocazia oferită. Până la sfârșitul expediției, el deja își construise un nume de geolog și colecționar de fosile, iar publicarea lucrării sale științifice intitulată "Călătoria lui Beagle" l-a făcut celebru ca scriitor. "Beagle" a traversat Oceanul Atlantic, și apoi a efectuat studii hidrografice în preajma coastelor părții sudice a Americii de Sud, revenind prin Tahiti și Australia după un ocol al Pământului. Deși
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]