241,935 matches
-
de castele erau la origine puncte fortificate samnite, refolosite de către romani și succesorii acestora; normanzii au denumit astfel de fortărețe drept "castellum vetus", "castel vechi." Multe castele din Molise aveau ziduri integrate în piatra munților și crestelor, așa încât efortul de construcție era mai mic, ceea ce demonstrează faptul că normanzii au pus în practică "opus gallicum" cel puțin în Molise. Construirea de castele în Sicilia a fost începută la cererea locuitorilor greci din insulă. În 1060, aceștia i-au solicitat lui Guiscard
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
practică "opus gallicum" cel puțin în Molise. Construirea de castele în Sicilia a fost începută la cererea locuitorilor greci din insulă. În 1060, aceștia i-au solicitat lui Guiscard să edifice un castel la Aluntium pentru a-i proteja: prima construcție normandă din Sicilia, San Marco d'Alunzio, numită după primul castel al lui Guiscard din Argentano în Calabria, a fost ridicată, ruinele sale supraviețuind până astăzi. Petralia Soprana a fost construită apoi, în apropiere de Cefalù, după care a apărut
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
alte stele, adică în decursul unei vieți umane, este în mod natural mult mai atractivă. Cu toate acestea, acest lucru ar necesita metode de propulsie mult mai avansate sau o fizică diferită. În 1957, s-a considerat că este posibilă construcția unei nave spatiale de 8 milioane de tone, cu motoare de propulsie pe bază de impuls nuclear, capabilă să atingă 7% din viteza luminii. Problema acestei metode este faptul ca folosește explozii nucleare la propulsie și, prin urmare, include riscuri
Călătorie interstelară () [Corola-website/Science/328218_a_329547]
-
evanghelică din Uifalău (în ) s-a destrămat complet. Patrimoniul bisericii (altarul, orga, băncile) a fost mutat la biserica din Moruț. În 1937 biserica a fost cumpărată de parohia română unită, care a oficiat slujbe în acest lăcaș de cult până la construcția noii biserici din sat, cu hramul „Cuvioasa Paraschiva”, sfințită în 1958. În prezent monumentul este gol și nefolosit și în stare avansată de degradare. Demersurile repetate ale preotului Ioan Peștina adresate Ministerului Culturii, de a asigura fondurile necesare salvării acestui
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Corvinești () [Corola-website/Science/328242_a_329571]
-
Universitatea din București, cu "magna cum laude", în 2001, cu lucrarea "Miorița. O hermeneutică ontologică". A început să lucreze ca profesoară de limba română și franceză la Liceul agricol Poarta Albă (1967-1974), apoi, prin concurs, ca profesoară la Liceul de Construcții nr. 18 (devenit după 1989 Liceul Teoretic „Decebal”) din București (1974-2001) și la Liceul „Gheorghe Lazăr” (1988-1989) din București. După Revoluția Română din 1989 a lucrat ca redactor și apoi administrator unic la "Editura Pontica", din Constanța (1992-2012). A lucrat
Ștefania Mincu () [Corola-website/Science/328246_a_329575]
-
ale evenimentelor istorice importante din viața locului, atât direct cât și indirect prin modificările lor constructive succesive ce indică influența unor tendințe sociale și economice. Uneori printr-un design remarcabil - inovator pentru epoca respectivă sau prin folosirea unor metode de construcție neobișnuite - ce exprimă progresul tehnologic la acel stadiu, oferă valoare cercetării științifice. Evoluția lor în sens istoric, arhitectural și simbolistic, este supusă atât unor procese naturale (cum ar fi alterarea și degradarea fizică a construcției), precum și schimbărilor sociale, economice și
Lăcaș de cult () [Corola-website/Science/328267_a_329596]
-
prin folosirea unor metode de construcție neobișnuite - ce exprimă progresul tehnologic la acel stadiu, oferă valoare cercetării științifice. Evoluția lor în sens istoric, arhitectural și simbolistic, este supusă atât unor procese naturale (cum ar fi alterarea și degradarea fizică a construcției), precum și schimbărilor sociale, economice și tehnologice ori disponibilului de resurse economice pentru întreținerea lor, sau evoluției demografice într-un interval de timp dat. Uneori caracteristicile anumitor lăcașe de cult implică în sensul conservării lor, o povară considerabilă pentru comunitate din
Lăcaș de cult () [Corola-website/Science/328267_a_329596]
-
(în , colocvial Zentralfriedhof) a fost înființat în anul 1874. Cu o suprafață de 2,5 km² și circa trei milioane de înmormântați este unul din cele mai mari cimitire din Europa. Datorită multitudinii de cenotafe, a construcțiilor în stilul secesiunii vieneze și a arealului extins pe care îl ocupă, cimitirul se numără printre obiectivele turistice cele mai deosebite ale Vienei. Reformele dispuse în anul 1784 de împăratul Iosif al II-lea au prevăzut, între altele, înființarea unor
Cimitirul Central din Viena () [Corola-website/Science/328270_a_329599]
-
și se află în Universitätsplatz ("Piața Universității"). Construită în stil baroc, biserica este o clădire monument istoric și face parte din ansamblul "Centrul istoric al orașului Salzburg" înscris în Lista patrimoniului mondial al UNESCO. Arhiepiscopul Paris von Lodron a plănuit construcția unei biserici romano-catolici proprii a Universității din Salzburg pe terenul fostei Frauengarten. A fost nevoie însă de mai mult de 70 de ani până ca arhitectul Johann Bernhard Fischer von Erlach să finalizeze construcția, care a fost inaugurată în 1707
Kollegienkirche (Salzburg) () [Corola-website/Science/328292_a_329621]
-
Arhiepiscopul Paris von Lodron a plănuit construcția unei biserici romano-catolici proprii a Universității din Salzburg pe terenul fostei Frauengarten. A fost nevoie însă de mai mult de 70 de ani până ca arhitectul Johann Bernhard Fischer von Erlach să finalizeze construcția, care a fost inaugurată în 1707 și dedicată Preacuratei Fecioare Maria. Acest lucru i-a umplut pe unii cetățeni ai orașului de ridicol. Până la construirea Kollegienkirche, Aula Mare a Universității (de lângă capela privată "Saecellum") a servit nu doar ca sală
Kollegienkirche (Salzburg) () [Corola-website/Science/328292_a_329621]
-
pus în aplicare din cauza lipsei de bani. Prima capelă restaurată a fost cea a Sf. Ivo. Clădirea Kollegienkirche este în prezent cea mai mare biserică din orașul Salzburg, alături de catedrală, o capodoperă a arhitectului baroc Fischer von Erlach și o construcție religioasă de importanță internațională. Fischer von Erlach a favorizat percepția întregii construcții și a arhitecturii sale în dauna elementelor decorative cu rol ornamental - precum și realizarea interiorului bisericii într-o culoare albă uniformă, fără pictură. Această biserică a fost model pentru
Kollegienkirche (Salzburg) () [Corola-website/Science/328292_a_329621]
-
cea a Sf. Ivo. Clădirea Kollegienkirche este în prezent cea mai mare biserică din orașul Salzburg, alături de catedrală, o capodoperă a arhitectului baroc Fischer von Erlach și o construcție religioasă de importanță internațională. Fischer von Erlach a favorizat percepția întregii construcții și a arhitecturii sale în dauna elementelor decorative cu rol ornamental - precum și realizarea interiorului bisericii într-o culoare albă uniformă, fără pictură. Această biserică a fost model pentru multe biserici în stil baroc târziu din sudul Germaniei. Biserica are trei
Kollegienkirche (Salzburg) () [Corola-website/Science/328292_a_329621]
-
d'Allio, împreună cu Fischer von Erlach, ca și detaliile ornamentale de pe pereții interiori ai bisericii. Biserica are o formă interioară de cruce cu pilaștri înalți și o cupolă centrală cu tambur; clădirea este unificată de cele patru capele principale anexate construcției centrale. Capelele deschise cu altare proprii sunt integrate în nava centrală a bisericii cu altarul principal. Capelele sunt dedicate sfinților ocrotitori ai celor patru facultăți. Transeptele altarului din stânga și dreapta au fost proiectate de Johann Michael Rottmayr. Altarul principal, proiectat
Kollegienkirche (Salzburg) () [Corola-website/Science/328292_a_329621]
-
decorat cu stema orașului Salzburg. Bazinul fântânii are din perioada 1685-1687 opt fețe din marmură cu rozete pe părțile laterale și frunze de acant la colțuri. De asemenea, din aceeași perioadă datează și cele două scări de marmură ce înconjoară construcția. Statuia din vârful coloanei îl reprezintă pe Sfântul Florian și a fost sculptată în 1734 de Josef Anton Pfaffinger. Sfântul Florian, patronul spiritual al pompierilor, a fost și este unul dintre sfinții populari pentru a fi amplasați în mijlocul fântânilor arteziene
Alter Markt (Salzburg) () [Corola-website/Science/328299_a_329628]
-
1880 în categoria maghiarilor, urmare a condițiilor mai bune de pregătire școlară a copiilor și perspective mai sigure de promovare în ierarhia socială decât o aveau românii. De altfel, în anul 1899 se înființează Școală maghiară de stat într-o construcție nouă , din cărămidă { în prezent fiind cea mai veche clădire din sat }, de circa 100 mp.{ două săli de clase și o sală profesorala {cancelarie } cu pardoseala din scîndură. Această clădire , după 1918 , devine Școală de stat cu limba de
Demografia comunei Aruncuta () [Corola-website/Science/328277_a_329606]
-
ziduri, cetatea aflându-se într-o stare avansată de degradare și invadată de vegetație. Printre specialiștii care au atribuit cavalerilor teutoni ridicarea cetății se numără I. Pușcariu, A. Lapedatu și Gustav Treiber. Treiber invocă în sprijinul acestei ipoteze tehnica de construcție, caracteristicile turnului care este deschis către interior, denumirea de Dealul Sasului a culmii la capătul căreia se află cetatea, precum și importanța deosebită pe care o avea drumul către Câmpulung din punctul de vedere al coloniștilor sași. Data la care a
Cetatea Oratea () [Corola-website/Science/328304_a_329633]
-
piatră mijlocie cioplită sumar și dispusă neregulat. Pentru stabilizare și coeziune s-au folosit pietre mici. Emplectonul a fost realizat din piatră măruntă legată cu mortar. În 1905, arheologii au observat urme ce ar putea indica extragerea pietrei folosite pentru construcție chiar din stânca pe care se află cetatea și au estimat înălțimea inițială a zidurilor la aproximativ 7 m. La NE se afla un turn circular deschis către interior, asupra căruia nu s-au făcut nici un fel de precizări. Porțiunea
Cetatea Oratea () [Corola-website/Science/328304_a_329633]
-
și au estimat înălțimea inițială a zidurilor la aproximativ 7 m. La NE se afla un turn circular deschis către interior, asupra căruia nu s-au făcut nici un fel de precizări. Porțiunea sud-estică a incintei a fost singura ocupată de construcții, ridicate exclusiv din lemn, fapt atestat de urmele carbonizate și cenușa descoperite acolo. De aici s-a tras concluzia că cetatea și-ar fi încetat existența ca urmare a unor distrugeri violente. Obiectele descoperite în 1905 nu au fost inventariate
Cetatea Oratea () [Corola-website/Science/328304_a_329633]
-
bronz cu piciorul întors pe dedesubt, precum și două monede romane imperiale de argint, una cu efigia lui Marcus Aurelius, cealaltă cu a lui Commodus. Ruinele cetății Oratea, cu cod RAN , sunt înscrise în Lista monumentelor istorice din județul Argeș cu , construcția fiind datată la mijlocul sec. al XIV-lea. În anul 2007, Consiliul Județean Argeș a preluat cetatea Oratea în vederea reabilitării și redării acesteia circuitului turistic. Planurile de reabilitare includ realizarea unui drum de acces în lungime de 300 de metri de la
Cetatea Oratea () [Corola-website/Science/328304_a_329633]
-
vedere religios. O parte importantă a practicilor religioase ale civilizațiilor mesoamericane a fost reflectarea convingerilor lor în mod concret și tangibil, în fapt a face ca lumea să fie întruchipată într-o încarnare a convingerilor lor. Acest lucru a determinat construcția așezărilor într-o manieră mesoamericană a unui microcosmos, în care arată că există aceeași diviziune în geografia mitică și religioasă. Era important să divizeze lumea întunecată de lumea umană ca urmare a principiului ciclic de viață, moarte și renaștere. Lumea
Arhitectura mesoamericană () [Corola-website/Science/328325_a_329654]
-
în geografia mitică și religioasă. Era important să divizeze lumea întunecată de lumea umană ca urmare a principiului ciclic de viață, moarte și renaștere. Lumea întunecată era reprezentată în partea nordică a orașului, astfel încât sunt adesea întâlnite în orașele mesoamericane construcții care sunt într-un fel asociate cu lumea tenebrelor. Partea de sud de regulă reprezenta viața, durabilitatea și structurile renașterii, dar și anumite aspecte referitoare la continuitatea și funcționarea cotidiană a orașului-stat, precum și monumente care delimitau palatele nobiliare de cartierele
Arhitectura mesoamericană () [Corola-website/Science/328325_a_329654]
-
treptelor în spirală, și care dă efectul unor decorațiuni în mișcare șerpuind pe laturile templului. Structurile cele mai mari ale arhitecturii mesoamericane sunt piramidele, iar Piramida Soarelui din orașul preistoric Teotihuacan, Mexic este de departe cea mai mare și grandioasă construcție de acest gen. Alte piramide importante sunt Cholula, El Castillo, Xochicalco, El Tajín și altele de dimensiuni mai mici dar nu mai puțin însemnate. Templele religioase importante erau construite în vârful piramidelor, probabil pentru a fi mai aproape de ceruri. Unele
Arhitectura mesoamericană () [Corola-website/Science/328325_a_329654]
-
de nisip, var, clei și o substanță colorată care se aplica umed. Un aspect surprinzător al marilor structuri mesoamericane este dat de lipsa anumitor tehnologii avansate, care de multe ar părea a fi necesare sau chiar indispensabile pentru astfel de construcții. Lipsiți de unelte din metal, mesoamericanii dispuneau de forță de muncă din belșug. Totuși, dincolo de această cerință enormă, materialele par să fi fost disponibile. Ei au utilizat de cele mai multe ori calcarul, care odată dislocat din carieră, are proprietatea de a
Arhitectura mesoamericană () [Corola-website/Science/328325_a_329654]
-
totodată și necesitatea calcarului pentru acesta. Cu timpul o parte din stucaturile din mortar au fost înlocuite cu sculpturi din piatră, calcarul rămânand folosit ca element principal doar pentru stâlpi, arhitrave și acoperisuri. Pentru palate și structuri monumentale, materialul de construcție primordial era piatra, respectiv granitul și marmura. Piatra era adesea șlefuită după fixarea în structură, iar pentru decorarea unor monumente importante utilizau chiar și jaduri șlefuite, sau statuete de marmură poleite cu aur. Adăposturile comune erau construite din lemn, chirpici
Arhitectura mesoamericană () [Corola-website/Science/328325_a_329654]
-
Ioan Teodor Calimah. Ulterior Dapontes s-a reîntors la Constantinopol și de aici a mers în insulele Chios, Samos, Psara, Skopelos și Eubeea, cu aceeași misiune. După opt ani de peregrinări, a revenit la Xiropotamou în 1765 pentru a supraveghea construcția noii biserici și a-și petrece restul vieții acolo, studiind și scriind, însă noi neînțelegeri l-au făcut să plece mai întâi la Mănăstirea Cutlumuș - în 1771, iar în 1778 din nou în Skopelos, la "Buna Vestire". În 1784 edificiul
Constantin Dapontes () [Corola-website/Science/328317_a_329646]