25,771 matches
-
aceste obiecte nu se aflau nici scrisori, nici fotografii. — Doar lucruri pe care nu le-au putut arde! zise domnul Prentice. Într-adevăr, un foc obișnuit n-ar fi putut distruge asemenea obiecte: un port creion... Nu-i ușor să arzi ceva Într-o casă În care Încălzitul este electric, spuse domnul Prentice... Urma apoi un ceas de buzunar. Deschise capacul masiv și citi cu glas tare: „Lui F.G.J. de la N.L.J., la nunta noastră de argint, 3.VIII.1915“. Iar dedesubt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
celorlalți o sporește pe a mea la infinit” (Mihail Bakunin). În dreapta, pe un drum ce ducea probabil spre mare, două adolescente târau un rățoi din plastic. Mai jos de tricouri nu purtau nimic, japițele. Bruno le urmări din priviri; Îl ardea mădularul. Tricouri ude, Își zise el melancolic, da, e ceva. Apoi le văzu schimbând direcția: mergeau desigur la campingul de alături. Își parcă mașina și se Îndreptă spre o mică gheretă din lemn deasupra căreia, pe un panou, scria „BINE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Încet, a Înaintat către mine. În orice confruntare violentă există ceva ca un moment de grație, o secundă magică În care puterile suspendate se echilibrează. S-a oprit În dreptul meu, mă depășea cu un cap, am crezut c-o să-mi ardă o labă, până la urmă nu, s-a Îndreptat spre ușă. Câștigasem victoria. Victorie modestă: s-a Întors la lecții chiar a doua zi. Părea să fi Înțeles ceva, să fi surprins o privire de-a mea, pentru că a Început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
vreo treizeci de inși care dansau, complet goi, În ploaie. Un tip m-a apucat cu brutalitate de umeri, m-a târât la rug și m-a silit să privesc ce rămăsese din cadavru. Se vedeau craniul, orbitele. Carnea era arsă incomplet, pe jumătate amestecată cu țărâna, părea o grămăjoară de mâzgă. Am Început să țip, tipul mi-a dat drumul, am izbutit să fug. Am plecat chiar a doua zi, cu prietena mea. Despre oamenii aceia, n-am mai auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Îngrijea când era bolnav; Christiane era importantă. În același moment, știu că nu-și va mai revedea fiul niciodată. Patrice, fiul Christianei, lăsase apartamentul Într-un hal fără hal: bucăți de pizza strivite, cutii de Coca-Cola, chiștoace Împrăștiate pe parchetul ars pe alocuri. Ea șovăi un moment, vru să se ducă la un hotel; apoi se hotărî să facă curat, s-o ia de la capăt. Noyon era un oraș murdar, anost și periculos; Christiane Își făcu obiceiul să vină la Paris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
multă răbdare, poți construi minuni arhitectonice. Sunt priceput și la modelaj, merg la un club de când eram în clasa I. Pot crea dintr-o simplă bucată de lut animale, oameni și case. Uneori le decorez și le pictez, apoi le ard în cuptor. Am făcut și expoziții, de grup sau numai cu lucrările mele. Mi-aș dori foarte mult ca în viitor să fiu un jucător profesionist de snooker. Am început să joc cu vărul meu, mă uit la campionatele de
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
n-a mai apucat să vină. Piciorul lui drept a călcat pe un skateboard apărut ca din pământ și Guido a căzut de-a berbeleacul, apoi, cât ai bate din palme - presupunând că, În acele secunde dramatice, i-ar fi ars cuiva să bată din palme -, a fost năpădit de adunătura soldaților electronici. Cabluri de alimentare au apărut de peste tot, imobilizându-l la pământ. — Fugiți! Salvați-vă! a gemut el eroic, Împingându-ne cu privirea, În timp ce un ondulator de păr Începuse
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
i-a simțit mireasma sălbatică, dar când să muște din bara cromată, ea s-a scuturat imediat, ca un cățelandru ud, țâșnind Înainte. Au smuls cearșafuri de pe sârme, au traversat miriști care le-au julit anvelopele, și-au oblojit tălpile arse prin râul din care au ridicat enorme jerbe de stropi, au distrus o plantație de lobodă, au stârnit animalele de pe pășuni la goane sălbatice. El și-ar fi dat bucuros 100000 kilometri din Îndelungata-i viață mecanică, garantată ferm de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
funcționa pe benzină, iar ea se hrănea cu motorină, că Alfina purta haine desenate de un cunoscut designer italian, În timp ce Fauvé nu avea nici măcar un singur opțional În afara echipamentelor Înscrise În dotarea de bază; și-au desenat inimi de cauciuc ars pe asfalt, apoi s-au iubit din toate puterile, până la strâmbarea barelor și Îndoirea caroseriilor, până la istovirea curelelor de distribuție, până când, În zorii următoarei zile, roata de rezervă a Alfinei s-a desprins din suportul ei și-a luat-o
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
fără plată, iar serile se strecura În târguri auto, unde prezența sa trecea neobservată. După lăsarea Întunericului, ținea cuvântări automobilelor venite să-l asculte, Îndemnând la nesupunere și la stârpirea ticăloasei rase bipede. Nu-și mai spunea Fauvé; acest nume arsese odată cu Alfina. Acum, În lumea anarhismului motorizat era cunoscut drept Volkswagen T. Guevara. Se ascundea Îndărătul unor enigmatice geamuri fumurii. Când avea nevoie de o reparație urgentă, se lăsa furat de către un individ aparținând jalnicei specii a hoților de mașini
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
botezată cu numele deloc ceremonios de The Tit (Țâța). Pe continent, asociațiile feministe se alătură cererii multiculturalilor de-a recunoaște noua insulă drept cel de-al 51-lea stat american, sub numele de Breastonia. În semn de protest, femeile Își ard sutienele pe peluza din fața Casei Albe. Iarba ia foc, ceea ce stârnește mânia ecologiștilor. Aceștia pun mâna pe furtunurile pompierilor veniți să stingă incendiul și le fugăresc cu jeturi de apă pe feministe. Întreaga manifestație se transformă Într-un concurs de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
spuzeală. Zona semăna acum cu o scenă de nuntă, În care familia mirelui și cea a miresei, deși participă Împreună la aceeași ceremonie, nu se pot amesteca și, până la Închegarea relațiilor, doar se alătură. Vechiul cartier se retrăsese dincolo de umerii arși de soare ai clădirii În care locuia Kuznețov, susținuți de contraforți puternici, deasupra cărora ferestruicile mansardelor păreau locașuri de tragere. Era o construcție Înaltă de șase etaje, având lungimea și soliditatea unui zid de apărare. Câteva sarcofage tubulare din sticlă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
brațele și m-am retras ușor cu spatele spre masa de biliard, Îndepărtându-mă Încet de Vera. — Stepa, n-avem timp de joacă. Cândva, poate c-o să se găsească o familie de babuini care să te-adopte, Însă acum... Îți arde de glume, ha? Să vedem ce-o să mai spui când o să fii la doi metri sub pământ, iar eu o să mă joc cu puicuțele tale. — Tu chiar crezi că Demiurgul o să pună un umflat peltic și chior să joace rolul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
în hohote. Mi-am dat seama de năuceala mea. Punîndu-mi „batista” după gît, femeia mă tîra către paravan. - Să nu faci nasoale, îmi hotărî ea la ureche Sau oi fi din ăia care fac dragoste cu palma?!... Tremuram. Simțeam cum ard și mă prăvălesc în haos. Cînd totul se ilumină, descoperii o Madlen veselă. Ridica paharul. Zgomotoși, băieții ne-au urat să ne fie de bine. Cînd femeia se pregăti să plece, toți voiau s-o conducă. Am rămas eu cu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
am ronțăit pe loc o vietate care îmi ieșise în cale. Cerul mă apăsa ca un tavan: cu gheare și cu dinți, din el pîndeau de pretutindeni ochi. Cîndva mai trecusem pe acolo: recunoșteam, îmbibată de mirosul meu, fiecare piatră. Ars de pofte, m-am oprit la un izvor. Cu gust de sînge și avînd legea spaimei, apa făcea hotarul dintre prigonit și prigonitor. De groază, m-am scuturat și-am revenit la mușchii mei inerți și la agila mișcare a
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
care răzbăteau dintr-o pălărie spartă; ca niște gînjuri strîmbe, de sub poalele sumanului ieșeau două picioare cufundate pînă la gleznă în apă. A trebuit să observ că, sumare, accesoriile acestea erau totuși indispensabile sub soarele care, în aburii de după ploaie, ardea. Din cînd în cînd bătrînul lungea gîtul și sălta crîsnicul.. Îi spiona sînul care apărea treptat din apă. Deodată plasa se zgudui. Într-o clipită chipul domnișoarei Cornelia fu animat de o emoție adîncă. Cum la dînsa orice mișcare sufletească
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Convins că și-a găsit fericirea, starea de beatitudine a bărbatului dură doar două săptămîni căci, sătulă de cicălelile bătrînilor, soția reveni la domiciliul conjugal și la obiectul preferat. Prins între două discipline, Urecheru se arătă loial geografiei, drept care îi arse imprudentei uzurpatoare un toc de bătaie și-o izgoni din casă. Orice s-ar spune, cu cataloagele sub braț, profesorii arborau un aer profesional. Scoteau din rubrici, în cancelarie, extrase misterioase care, în ora următoare, trebuiau să hotărască soarta elevilor
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
a concretizat în două medalii: una pentru Fărocoastă, alta pentru bibliotecară. Noul președinte n-a fost ales totuși Nică Grigoraș, ci un gospodar care iscălise cererea în ajun, scos pe brînci de sub patul unde ședea ascuns. Cu zgîrciurile sfîrîind, pasărea arse; în flacăra orbitoare oasele ei se înnegriră apoi albiră, crăpînd răsunător. Doar cenușa și ciolanele vitrificate au rămas, în neființa lor, pure. La început de vacanță m-am întors acasă. În vagonul restaurant un individ cu părul scurt mînca. M-
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Și astea sunt o plăcere. În artă trebuie să lupți mereu până ajungi la un rezultat. Chiar și felul în care‑ți calci pe inimă iese în poză, Gretl. Printre altele, unui artist i se vede în ochi talentul, care arde în adâncul lor. Deci la treabă: o gospodină surprinsă de un străin în bucătărie, în timp ce‑și făcea toaleta, încearcă să se acopere, dar nu are la îndemână decât un obiect insuficient pentru acest scop, de exemplu o cârpă de vase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
arta amorului. Sophie îi spune lui Hans să se schimbe chiar aici, în fața lor. El nu vrea, pentru că are lenjerie murdară. Dar n‑are încotro, altfel nu primește pantalonii și puloverul. Anna îl străpunge pe Hans cu privirea ei care arde. Sophie tot își curăță o pată, vizibilă doar pentru ea, de pe fusta de tenis. Rainer rostește în vidul care‑l înconjoară că omul trebuie să acționeze, să acționeze și iarăși să acționeze. Apoi trebuie să ia asupra sa consecințele acestor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
la chestia cu veverița - o trage pe Sophie departe de pisică; animalul, ud leoarcă, iese cu greu afară din apă și o zbughește scuipând. Sigur o s‑o înhațe vulpea și nici asta nu‑i o moarte frumoasă. Hans îi arde Sophiei o palmă, încât începe să‑i curgă sânge din colțul gurii. Au! Grupul stă acolo încremenit, de parcă ar fi Sfânta Familie, fără acoperiș deasupra grajdului, în bătaia ploii. Sophie a rămas cu gura căscată. Ceva se petrece în sinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
așa cum își închipuie ea că ar face‑o un șarpe, acum iese, dar nu în întâmpinarea unei plăceri, ci a unei putori care‑ți mută nasul din loc, trebuie să zboare urgent la orezul cu lapte care i s‑a ars în bucătărie. Astfel distruge ea fragila dispoziție artistică a soțului ei. Dispoziție care tocmai l‑a cuprins pe el, care e un geniu, iar nevasta lui prozaică o nimicește complet. Trebuie să mă ocup de treaba din bucătărie, e timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ușor o halbă de bere pe jumătate goală și fleoșc, conținutul curge deja pe blugii nou‑nouți ai tânărului intelectual care o face pe deșteptul; vor trebui spălați și cu ocazia asta se vor toci un pic, ceea ce‑l va arde pe student la buzunar. Fain. Rainer o bate la cap pe Sophie care soarbe dintr‑o limonadă, îi spune să nu trăncănească, ci să asculte, deși ea oricum nu zice nimic. Hans se gândește că dacă Sophie tot nu vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Hans trebuie să mai spună cum îl enervează bătrâna cu plicurile ei idioate și activitatea la grupul de tineret din partid, ăsta e motivul pentru care vreau, pe cât posibil, să mă distanțez muzical de chestiile astea. Rainer spune că‑i arde acuși una peste bot. Sophie vorbește încet și tărăgănat, lasă‑l în pace. Anna: Până și statuia lui Goethe de pe Ring s‑ar plictisi ascultându‑te, Hans. Sophie: Nu fi așa arogantă. Hans: Observi, Anna? Când o femeie iubește un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
dat uitării, la fel și părinții, tot ce mai contează acum este soția care plânge în hohote. Sophie îngenunchează și își etalează rochia de tul, ca pe o coadă de păun. Materialul face un zgomot ușor, ca de rumeguș care arde. La fiecare adiere se înfoiază puțin pentru că o suprafață destul de mare e lăsată la discreția vântului, lucru pe care, în mod obișnuit, Sophie nu l‑ar face niciodată. Când materialul se ridică, Sophiei i se văd picioarele subțiri îmbrăcate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]