25,627 matches
-
apoi prin imposițiuni de la subordonații lor, care neprimind de la guvern nici o leafă, trebuiau să aibă recurs, naturalmente, la prevaricații și chiar la furtișaguri. Prin aceasta se explică răspândirea în toate părțile a bandelor de tâlhari, care își exercitau activitatea fără frică sub influența slujbașilor spătărești sau hătmănești, ba chiar și în unire cu ei. Spre aceasta a conlucrat mai des instituțiunea zeciuielei, adică dreptul pe o a zecea parte din pradă în folosul strajei spătărești, strajă care protejând brigandagiul, urma prin
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
pentru a fi prins și pedepsit. Dintr-o carte domnească din 4 decembrie 1840 adresată tuturor vorniceilor satelor din Moldova, publicată în Buletinul Oficial din 8 decembrie 1840, se arăta că vorniceii sunt aleși de „grămada satului" dintre cei „cu frica lui Dumnezeu", sârguitori să aleagă și ei pe privighetorul ocolului. Privighetorul era ales de vorniceii din ocolul care avea vacant postul respectiv, dintre fruntașii boerinași, neamuri, mazili, proprietari de avere nemișcătoare, pentru ca în caz când se întâmpla ceva rău să
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
domnitorul Sandu Sturza întărire pentru îndepărtarea instigatorilor din târg, pe motiv că ei nu-și aveau reședința acolo decât în ultimul timp, ordinul nu a fost pus în aplicare și pentru că „provocatorii s-au liniștit iar obștea a rămas în frică", aceleași persoane, care se ridicaseră la 1824 fac același lucru și în 1831. De data aceasta „provocatorii" motivau gestul lor prin aceea că la Huși nu era nici o autoritate civilă care să-i judece, iar judecata făcută de dichiul Episcopiei
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Menelau se înfurie și-și justifică ospitalitatea astfel: "De câte ori n-am fost și noi găzduiți printre străini până ce am sosit acasă ? Să dea Zeus să nu mai avem și alte necazuri", (4.33-35)57. De fapt, ospitalitatea este justificată prin frica de zei, și mai ales drept recunoștință față de trecut și grijă de viitor. Ospitalitatea este văzută în perspectiva datoriei și darului, în mod interesat și ca practică a reciprocității. Această ezitare devine o ocazie de a exprima generozitatea lui Menelau
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
și pe care el îl sărută, pădurea care îl adăpostește de vânt, de soare și ploi, frunzișul des care îi va ține loc de pat pentru odihnă). "Ce oameni sunt pe aici? Trufași, sălbatici și avari, ori milostivi și cu frică de zei?"117* se întreabă el. Sunt niște tinere fete și Nausica care cu amabilitate se apropie de el. Ulise este primit cu mare generozitate și marinarul rătăcit, aruncat gol pe țărm, trece de la o plajă pustie unde valurile amare
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
lor liniștită. Pentru Marulja e o "porcărie de război", iar Nikolaos răspunde " Da, ce-i războiul meu? Eu nu mă bag în asta". Trei soldați germani căzuți într-o ambuscadă reușesc să fugă și vin la colibă. Bătrânilor le e frică dar îi ascund, fiindcă "cine îmi bate la ușă e oaspetele meu". Sărmanul țăran Nikolaos oferă oaspetelui său nu numai ultima bucată de pâine ci chiar și viața sa. Ospitalitatea sa păstrează demnitatea umană în fața barbariei războiului, violenței sale obligatorii
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
lui Giono ne aduce la o viziune prozaică și lipsită de iluzii în tradiția anti-homerică a rescrierilor burlești. Cu Nașterea Odiseii (1930, publicată în 1938), scriitorul alterează legenda. Ulise este aici un marinar fricos 198, libertin 199 căruia îi este frică să se întoarcă în Itaca după o absență atât de îndelungată fără scuze și este îngrozit că Penelopa are ca iubit o namilă de om. Trecând prin Peloponez îi vine o idee senzațională. Un bard o transformă în epopee populară
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
consoanele dure. Ansamblul semăna mai degrabă cu un zumzăit cântat") și cele câteva aproximări ale limbajului său de exemplu : "Eu să fi evitat dacă era posibil". Gândesc că ordonanța mea va face posibilul pentru liniștea dumneavoastră" sau și "mi-e frică să deranjez") nu sunt deloc un obstacol în înțelegere. Acest ușor decalaj între nativ și străin nu face decât să sublinieze că o distanță, chiar și foarte redusă, subzistă între protagoniști, între limba natală și cea învățată (cucerită). Werner von
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
n-am". Fără să mă privească, Kafka spuse atunci: "Nici eu; nu le-am numărat niciodată. Nu-mi pot permite. Dacă aș ști numărul exact de trepte, e foarte probabil că, cu dificultățile mele respiratorii, fiecare treaptă mi-ar face frică și m-ar opri"526. Micul ritual plin de voluptate și de durere e în măsură să provoace angoasa față de ce se află la capătul scării 527. Din acest moment nu mai sunt decât două ieșiri: fie să rămână jos
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
puțin de ei"532. Cel mai mare, primul oaspete, este obiectul unor griji mai atente, dragostea capătă aici chipul violenței 533 și al persecuției("părinții mei care tocmai au totul și vor să intervină peste tot")534 care dau naștere fricii("îmi este aproape frică de proprii mei părinți")535. Este prin chiar poziția sa victima unui double-bind, cel al lui "imită-mă, dar nu mă imita". "Copil fiind, te vedeam mai ales la masă, și de cele mai multe ori tu mă
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Cel mai mare, primul oaspete, este obiectul unor griji mai atente, dragostea capătă aici chipul violenței 533 și al persecuției("părinții mei care tocmai au totul și vor să intervină peste tot")534 care dau naștere fricii("îmi este aproape frică de proprii mei părinți")535. Este prin chiar poziția sa victima unui double-bind, cel al lui "imită-mă, dar nu mă imita". "Copil fiind, te vedeam mai ales la masă, și de cele mai multe ori tu mă instruiai în maniera de
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
sigură 573. Luându-ne după un fragment, s-ar părea că K. cunoaște aceeași decădere ca și Karl Rossmann: imposibila sa integrare îl transformă în paria, în mizerabil, îmbrăcat în "zdrențe, fără căptușeală și într-un hal de-ți făcea frică, în cârdășie cu o Pepi care trebuia probabil să-l întrețină". Mama lui Gerstacker, căruțașul, sărac și care bombănește mereu spunea că acest om nu trebuia lăsat să meargă spre pierzanie. Unii, precum Politzer, au sugerat, că K. a terminat
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
să fie o limbă mai puțin falsă, mai adevărată și mai strâns legată de afect. Discursul său asupra limbii idiș de pe 18 februarie 1912 la Casa comunității evreiești din Praga prezintă unui public burghez evreiesc această limbă care suscită "o frică amestecată cu respingere" pentru că este nu numai o limbă populară dar și, cum ne reamintește Gilles Deleuze 613 o "limbă fără gramatică, care trăiește din cuvinte furate, mobilizate, emigrate, devenite nomade". Caracterul de limbă grefată pe o altă limbă, lucrând
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
prea repede pentru a putea fi înțeleși. Așadar problema nu este în limbă ci în folosirea limbajului însuși. Numirea ca putere paternă și divină oferă o înșelătoare certitudine. Desigur, naratorul din Descrierea unei lupte construiește peisajul cu limba ("mi-era frică de oboseala acestui drum abrupt, îl aplatizai tot mai mult și îl coborâi în depărtare până la a-l schimba în vale. După dorința mea, pietrele dispărură și vântul încetă")[...] "Acest spectacol îmi plăcu atât de mult că [...[ uitai sa înalț
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
p. 841. 537 "I-am simți întotdeauna pe părinții mei ca pe niște persecutori; până anul trecut eram, ca nu știu ce lucru neînsuflețit, indiferent față de ei ca poate față de lumea întreagă, dar îmi dau seama acum că nu era decât efectul fricii, al grijilor, al tristeții reprimate. Părinții nu doresc nimic altceva decât să vă atragă către ei, în jos [sublinierea mea], către aceste timpuri de demult de la care am vrea să revenim cu un suspin de ușurare; firește că ei doresc
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
fotografia, o privi, netezi și o puse sub pernă. Mișcările-i deveniră mai încete; dar nu era oboseală, ci povara amintirii" (109). 582 "Această fantomă care nu exista [...] care ar trebui să fiu eu și care îmi face o asemenea frică încât m-ar îmboldi să o iau la fugă și să tac pentru totdeauna". Scrisoare către Robert Klopstock, Praga, primăvara, 1922, O.C., III, p. 1139). 583 Ceea ce Deleuze și Guattari interpretează, spunând că Kafka basculează dintr-un oedip clasic
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
promoveze cu perseverența. Aproape nu există contacte la nivel individual între populațiile celor două state ceea ce se reflectă în faptul că populația israeliană nu cunoaște problemele și dificultățile cu care se confruntă poporul palestinian, iar poporul palestinian nu empatizează cu frica și angoasa provocate de atacurile teroriste asupra Israelului civil. Se remarcă, de asemenea, o separare a procesului de pace la nivel politic de procesul de pace la nivel social și de aceea este nevoie ca pentru a reuși aceste două
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
soluționării conflictului israeliano-palestinian. Un lucru este cert: oamenii simpli, cetățenii obișnuiți nu resimt efectele procesului de pace în viața de zi cu zi, palestinienii continuă să sufere din cauza privațiunilor generate de ocupația coloniștilor, iar israelienii trăiesc în continuare sub imperiul fricii izbucnirii unor atacuri teroriste. Se poate conchide că incapacitatea de a se uni a celor două entități într-un front comun pentru pace constituie principalul eșec în soluționarea conflictului israeliano-palestinian și cu atât mai mult se impune o puternică voința
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
susține prin faptul că aproape toate regimurile de securitate cunoscute sunt instituite prin controlarea reciprocă a instrumentului militar. Dezarmarea reciprocă, fie și parțială, este privită în general ca fiind cea mai sigură modalitate de oprire a spiralei neîncrederii și a fricii. Exemplele în domeniu sunt numeroase. Acordurile SALT I (1972) și SALT II (1979) dintre Statele Unite și Uniunea Sovietică încheiate pentru a opri cursa înarmării nucleare dintre cei doi mari au fost o încercare de a se construi un regim în
Regimuri de securitate. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1523]
-
mai mulți actori care formalizează un set de reguli pe care trebuie să le respecte pentru a atinge un obiectiv comun. În cazul securității, regimurile funcționează ca mediu reglementat de discuții și negocieri prin care se încearcă reducerea neîncrederii și fricii reciproce. Funcționarea unui regim de securitate se bazează pe tradiția raționalistă groțiană ce afirmă necesitatea cooperării în atingerea unui obiectiv comun. Pentru aceasta nu este nevoie de un nivel foarte ridicat de încredere în ceilalți participanți, presupunându-se existența unor
Regimuri de securitate. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1523]
-
tot ce am scris până acum. De ce nu încercăm să avem eroismul tăcerii, dacă nu-l putem avea pe acela al adevărului și al faptei?”. La această întrebare putem răspunde simplu, parafrazându-l pe filosoful Gabriel Liiceanu: fiindcă ne este frică de libertate, căci numai eroul ajunge la condiția libertății; el își învinge frica proprie, capătă curaj și inoculează frica în cel ce a provocat frica; aceasta-i „frica celuilalt”, frică invincibilă și care provoacă teroarea - care la rându-i alimentează
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
dacă nu-l putem avea pe acela al adevărului și al faptei?”. La această întrebare putem răspunde simplu, parafrazându-l pe filosoful Gabriel Liiceanu: fiindcă ne este frică de libertate, căci numai eroul ajunge la condiția libertății; el își învinge frica proprie, capătă curaj și inoculează frica în cel ce a provocat frica; aceasta-i „frica celuilalt”, frică invincibilă și care provoacă teroarea - care la rându-i alimentează la nesfârșit „frica celuilalt”. Pe scurt, ne este frică de suferință, de moarte
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
acela al adevărului și al faptei?”. La această întrebare putem răspunde simplu, parafrazându-l pe filosoful Gabriel Liiceanu: fiindcă ne este frică de libertate, căci numai eroul ajunge la condiția libertății; el își învinge frica proprie, capătă curaj și inoculează frica în cel ce a provocat frica; aceasta-i „frica celuilalt”, frică invincibilă și care provoacă teroarea - care la rându-i alimentează la nesfârșit „frica celuilalt”. Pe scurt, ne este frică de suferință, de moarte, ne este frică să fim liberi
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
La această întrebare putem răspunde simplu, parafrazându-l pe filosoful Gabriel Liiceanu: fiindcă ne este frică de libertate, căci numai eroul ajunge la condiția libertății; el își învinge frica proprie, capătă curaj și inoculează frica în cel ce a provocat frica; aceasta-i „frica celuilalt”, frică invincibilă și care provoacă teroarea - care la rându-i alimentează la nesfârșit „frica celuilalt”. Pe scurt, ne este frică de suferință, de moarte, ne este frică să fim liberi, să fim oameni. De aceea, „românul
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
putem răspunde simplu, parafrazându-l pe filosoful Gabriel Liiceanu: fiindcă ne este frică de libertate, căci numai eroul ajunge la condiția libertății; el își învinge frica proprie, capătă curaj și inoculează frica în cel ce a provocat frica; aceasta-i „frica celuilalt”, frică invincibilă și care provoacă teroarea - care la rându-i alimentează la nesfârșit „frica celuilalt”. Pe scurt, ne este frică de suferință, de moarte, ne este frică să fim liberi, să fim oameni. De aceea, „românul iubește mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]