24,310 matches
-
să sprijine coloșii / descumpăniți de piatră / cariatide vechi de lemn // o uriașă mină / la lumina zilei / o fantastică pădure / un codru viu în împietrire salvatoare / și fără de coroane și de rădăcini / cu multele-i coloane numai drepte iuți / vestind cu glas de om și de zăpadă-nvârtejită / acolo unde copleșește greutatea stăpânind-o / născuți aici retrași aici / să nu ne surpe valul barbariei / aici ne naștem iar / și nu ne mai retragem // legate-alături / cu capiteluri simple / pe tălpici de scânduri / tulpinile de
Grigore Hagiu () [Corola-website/Science/310533_a_311862]
-
un strigăt m-a ajuns, / mâinile-mi umblă pe chip / înstrăinate de lacrimi / și cine mă va crede ? // Ce noapte mă duce în jos, / ce ninsoare zadarnică ? / și sufletul meu vinovat, nu e nici o scăpare, / iată pământul rupt de un glas, / și nimeni pe lume. Plânge cu insule marea, cerul cu patrii, / steaua plânge cu vreme, / viața mea - torță de vinovăție - / șovăind în ninsoarea zadarnică. // Zile puține și fără iertare / când din pământ mă ajunge / necunoscutul meu strigăt / și când eu
Ilie Constantin () [Corola-website/Science/310574_a_311903]
-
de Bizet, apoi în cel al Margaretei din Faust de Gounod. În scurt timp, ea a reușit să devină favorita publicului. Aparițiile sale la Radio Kol Israel, acompaniată de pian sau de orchestră au fost foarte apreciate. Posesoare a unui glas sopran liric, versat pe toate registrele, Mizzi Locker a stăpânit un repertoriu bogat, de operă, operetă, și cântece populare ale diverselor popoare. Uneori a cântat în duet, cu Lika Sade și cu Celina Alfandary. În stagiunea 1954 - 1955, sub organizarea
Mizzi Locker () [Corola-website/Science/310783_a_312112]
-
afirma că ea s-a evidențiat înainte de toate prin relevarea nobleței liniei muzicale din capodoperele cele mai sublime ale artei lirice, cu o preferință marcată spre operele germane; o destinau acesteia natura aparte a frazării, felul de a-și conduce glasul, culoarea vocală. Cu toate acestea, interpreta nu s-a ancorat într-o unilateralitate stilistică: mărturie stau versurile reușite date unor pagini cum sunt Aria scrisorilor din "Werther" de Massenet. De la Gluck la Berg, de la Mozart la Wagner, de la Puccini la
Elisabeta Neculce-Carțiș () [Corola-website/Science/310782_a_312111]
-
studio în suedeză, "Scener", în 1985, din nou, având-o pe Fredriksson că voce de fundal. Atunci directorul de managing al EMI, Rolf Nygren, a sugerat că Gessle și Fredriksson să cânte împreună. Gessle a tradus un cântec numit "Svarta glas" în engleză, numindu-l "Neverending Love". Această primă lansare Roxette în formula consacrată s-a bucurat de succes în Suedia, atingând top 10 în clasament în vara anului 1986, fiind distribuit în 50.000 de exemplare. După succesul piesei "Neverending
Roxette () [Corola-website/Science/310805_a_312134]
-
Justinian a publicat 12 volume sub titlul semnificativ "Apostolat social" (București, 1948-1976), cu toate pastoralele, cuvântările și articolele sale. S-au editat noi periodice bisericești ori și-au continuat apariția cele vechi: "Biserica Ortodoxă Română" (din 1874), "Ortodoxia", "Studii Teologice", "Glasul Bisericii" (a Mitropoliei Ungro-vlahiei), "Mitropolia Moldovei și Sucevei", "Mitropolia Ardealului", "Mitropolia Olteniei", "Mitropolia Banatului" și o serie de periodice editate de comunitățile ortodoxe române de peste hotare. S-au reeditat: "Biblia sinodală", în două ediții (1968 și 1975); "Noul Testament"; toate cărțile
Justinian Marina () [Corola-website/Science/310822_a_312151]
-
asigura o viață liniștită, încât marele poet va trăi în sărăcie și va muri, bolnav de ciumă, la vârsta de 55 de ani. Compozițiile lirice ale lui Camões oscilează între următorii doi poli: o lirica intimă, în care autorul da glas experienței sale personale, si o poezie pură, în care incearca sa transpună sentimentele și temele într-un plan formal epurat de orice emoție. Poezia lirica a lui Camões pleacă de la temele petrarchiste de dragoste, care, fuseseră preluate și de Bernardim
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
cele din urmă, sfârșesc prin chemarea pe care i-o face Părintele Iosif Trifa, în 1934, de a merge la Sibiu. Aici, alături de mentorul său, va începe o asiduă activitate publicistică, lucrând la redactarea periodicelor "Oastea Domnului", "Isus Biruitorul", "Ecoul", "Glasul Dreptății", "Ostașul Domnului" etc. Tot la Sibiu îi va apărea și primul volum de versuri, "La Golgota". Din 1938 și până în 1943, împreună cu învățătorul Ioan Marini, va fi redactor la Oradea, la Cluj sau în alte locuri din țară al
Traian Dorz () [Corola-website/Science/308803_a_310132]
-
ale întregii populații. După ce au trecut însă pe Podul minciunilor (cum numeau localnicii podul peste calea ferată), au fost opriți de un cordon masiv de militari în ținută de război. În fața acestui obstacol neprevăzut, prim-ductorul Pădureanu s-a adresat cu glas tare către mulțimea ce se adunase, practic tot Blajul era acolo: "Este azi o rușine să defilezi cu Tricolorul românesc în frunte?" Un răsunător "NU" din mii de piepturi a fost răspunsul și, în aclamațiile întregii populații, au rupt cordonul
Tit Liviu Chinezu () [Corola-website/Science/308951_a_310280]
-
plauzibil rămânând popa Constantin. Știința de carte a celor doi prezintă o semnificație mai largă, care privește epoca în care trăiau. Dacă sinodul lui Atanasie din 1700 n-a pretins preoților mai mult decât știrea pe de rost a „Psaltirii”, glasurilor, tainelor bisericii și 40 de zile de practică liturgică la hirotonire, atunci cunoștințele slujitorilor bisericii din Răstoci confirmă un pas mare înainte. Înseamnă ca episcopul Micu-Klein a pretins mult mai mult, în intenția de a face din preoții săi adevărați
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
britanic. Amy Winehouse era recunoscută pentru vocea sa gravă, specifică contraltelor, cât și pentru întinderea sa vocală ce măsura aproximativ trei octave (Re-Mi). Conform criticii de specialitate Winehouse era „colosal de talentată din punct de vedere vocal”, având „un glas cu adevărat rar, menit să îmbunătățească viețile ascultătorilor.” Oferind o recenzie albumului "Frank", editorii allmusic o comparau pe Amy cu Macy Gray și îi numeau vocea „un hibrid între Billie Holiday și Lauryn Hill”. Într-un articol din 2007 Teresa
Amy Winehouse () [Corola-website/Science/309326_a_310655]
-
o comparau pe Amy cu Macy Gray și îi numeau vocea „un hibrid între Billie Holiday și Lauryn Hill”. Într-un articol din 2007 Teresa Wiltz de la "Washington Post" făcea următoarea remarcă cu privire la vocea lui Winehouse - „fiind marinat în regret, glasul său pulsează cu durere”. De asemenea, interpreta era recunoscută pentru „profunzimea neobișnuită și forța vocii sale”, elemente care o făceau să pară „umană și divină în același timp”. Editorii revistei "The New Yorker" erau de părere că „vocea interpretei poate
Amy Winehouse () [Corola-website/Science/309326_a_310655]
-
din țară și străinătate. El a scris la următoarele periodice românești: "Steaua României", "Zimbrul", "Liberalul", "Pactul social", "Curierul intereselor generale", "Arhiva", "Mișcarea", "Evenimentul", "Opinia", "Ecoul Moldovei", "Telegraful", "Femeia Română", "Constituționalul", "Familia", "Gazeta săteanului" din Râmnicu Sărat, "Amicul familiei" din Gherla, "Glasul Basarabiei", "Curierul Slănicului" sau "Carmen Silva". A colaborat și la periodice din străinătate, cum sunt: "Revue Parisienne", "La Revue Franco-Italienne", "L'Université Literaire", "Revue Firenziènne" și "Geflügel Börse" (Leipzig). El însuși a editat mai multe reviste: "Scrieri amuzante" (1875-1876), foaia
Nicolai Andriescu-Bogdan () [Corola-website/Science/310362_a_311691]
-
uluitor de egală, superb tălmăcită de . Există o limbă a poveștilor, un grai în care se rostesc basmele, acesta este mesajul răspicat al autorului. Pentru că, făcînd un mic experiment, și anume citindu-le unor prieteni cîteva dintre aceste povești cu glas tare, mi-am dat seama că vocea mea își caută, indiferent de cultura din care provenea povestea, invariabil același ton, că încerc să găsesc un fel de blîndețe și totodată un umor pe care să le vocalizez. Nu e opțiunea
Brândușa Prelipceanu () [Corola-website/Science/304977_a_306306]
-
sau îl îngroapă nears". Tot Herodot spune că cea mai iubită dintre neveste era sacrificată pe mormântul soțului său. Această descriere apare și la Pomponius Mela ("Descrierea pământului", II, 2, 16), care în plus arată că "celelalte femei jelesc cu glas tare și își arată deznădejdea prin plânsete foarte puternice". Hellanicos scrie în "Obiceiuri barbare", 73, că geții aduc "jertfe și benchetuiesc ca și cum mortul se va întoarce". Mai târziu, Eustathius afirmă că "este în obiceiul geților ca femeia să fie ucisă
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
a fost delegat timp de trei ani la Uniunea Studenților. Colaborează intens la revistele "Iconar" (directori Mircea Streinul și Liviu Russu), "Însemnări Sociologice" (Dir. Traian Brăileanu), "Răboj", "Bună Vestire" (director Mihail Manoilescu, căruia îi urmează Dragoș Protopopescu și Toma Vlădescu), "Glasul Bucovinei", "Convorbiri literare" de sub conducerea lui I.I. Torouțiu (1888-1953), "Gazeta Gospodarilor" (editori George Drumur și C. Topa, Cernăuți), "Cuvântul" (1940-41, Dir. P.P. Panaitescu). După lovitura lui Antonescu împotriva Mișcării Legionare din 21-23 ianuarie 1941, devenit indezirabil în țară, se refugiază
Vasile Posteucă () [Corola-website/Science/305223_a_306552]
-
în acest volum, poeziile sub forma sonetului i a rondelului nu lipsesc ca de altfel, și în celelalte volume ale poetului. Versurile sunt sincere și directe adresate cititorilor, unde eterna dragoste este omniprezentă. În perioada 1977-1982, în cadrul rubricii săptămânale “"Poezia glas al cetății"”, postul de radio România (programul II), a transmis, în peste 30 de emisiuni, versuri ale lui Petre G. Gorun, în interpretarea unor mari actori bucureșteni. 10. Cu romanul "„Adolescenți de altădată”," (în colaborare cu Sava Ionescu) apărut în
Petre Gigea () [Corola-website/Science/306213_a_307542]
-
n. 30 septembrie 1924, New Orleans - d. 25 august 1984, Los Angeles), născut Truman Streckfus Persons, a fost un scriitor și scenarist american. Începuturile carierei sale scriitoricești se leagă de literatura gotică sudistă, grăitor în acest sens fiind romanul „Alte glasuri, alte încăperi”. Mai târziu a dezvoltat interesul pentru un stil de scriere jurnalistic, punând bazele romanului-reportaj construit cu personaje și evenimente reale datorită operei de succes „Cu sânge rece”. Alte lucrări reprezentative ale autorului american sunt „Harfa de iarbă”, „Mic
Truman Capote () [Corola-website/Science/304766_a_306095]
-
premiu acordat celei mai bune nuvele de debut. Această primă reușită îi facilitează semnarea unui contract cu editura "Random House", care îi oferă și un avans de 1.500 de dolari pentru viitorul roman. Apărut în 1948 sub titlul „Alte glasuri, alte încăperi”, romanul se impune imediat ca bestseller, fiind recunoscut ca un eveniment pe piața cărții și în lumea literară. Un scandal colateral avea să sprijine eficient nivelul remarcabil al vânzărilor: poza de pe coperta a patra a cărții îl înfățișează
Truman Capote () [Corola-website/Science/304766_a_306095]
-
orientarea homosexuală într-o perioadă în care subiectul era tabu. A avut o relație de 35 de ani cu autorul Jack Dunphy. Unul dintre primii săi iubiți a fost profesorul de literatură Newton Arvin căruia i-a dedicat romanul „Alte glasuri, alte încăperi”. A avut relații cu celebrități ale epocii, printre care, se pare, și actorul Eroll Flynn. Deschiderea lui și încurajarea altora pentru deschidere față de homosexualitate, l-au făcut să devină un jucător important în domeniul drepturilor homosexualilor.
Truman Capote () [Corola-website/Science/304766_a_306095]
-
timp, ca orice făptură a Fantaziei, el își datorează existența lui Bastian și implicit lumii oamenilor. În momentul în care se pierde contactul dintre cele două lumi, dintre cele două categorii de făpturi, imaginare și reale, se produce dezechilibrul. Uyulala, glasul tăcerii infinite, se autocaracterizează în felul următor: ”Eu în lumină nu apar/așa cum te zăresc pe tine/ Privirea nu are habar/Eu doar un sunet sunt în ceas/ Acesta-i trupul meu: un glas“. Modelul originar al acestui personaj pare
Povestea fără sfârșit () [Corola-website/Science/304814_a_306143]
-
și reale, se produce dezechilibrul. Uyulala, glasul tăcerii infinite, se autocaracterizează în felul următor: ”Eu în lumină nu apar/așa cum te zăresc pe tine/ Privirea nu are habar/Eu doar un sunet sunt în ceas/ Acesta-i trupul meu: un glas“. Modelul originar al acestui personaj pare să fie nimfa Echo, care sub impulsul dragostei pentru Narcis a devenit ecou; Uyulala, ca de altfel și Echo, este o ființă alcătuită numai din glas. Făptura ei nu poate fi decât auzită, pentru că
Povestea fără sfârșit () [Corola-website/Science/304814_a_306143]
-
sunt în ceas/ Acesta-i trupul meu: un glas“. Modelul originar al acestui personaj pare să fie nimfa Echo, care sub impulsul dragostei pentru Narcis a devenit ecou; Uyulala, ca de altfel și Echo, este o ființă alcătuită numai din glas. Făptura ei nu poate fi decât auzită, pentru că e acolo unde răsună. Dar în plus Uyulala întruchipează și poezia, forța care este capabilă să deceleze misterele creației, ”lava imaginației a cărei erupție impiedică un cutremur“. Poezia pare a fi pentru
Povestea fără sfârșit () [Corola-website/Science/304814_a_306143]
-
lor așteptam cealaltă jumătate a pădurii noastre după care, laudele și mulțumirile cuvenite n-ar fi întârziat. Nu vom conteni lupta noastră, în țară și în străinătate, până când testamentul voievozilor și celorlalți vrednici înaintași nu va fi respectat. (...) Căci, ridic glas de protest, spun astăzi și pentru viitor: administrarea Fondului Bisericesc de către Stat înconvoaie și umilește nu atât capul Episcopului Bucovinei, ci, în primul rând Biserica din Bucovina, obștile monahale, preoții și credincioșii din Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, poporul român." Pe
Editura Pimen Zainea () [Corola-website/Science/304821_a_306150]
-
În calitate de colaborator al acestor reviste a publicat eseuri, cronici literare și a prefațat mai multe cărți de literatură. A beneficiat de numeroase cronici literare apreciative în revistele literare: "Scrisul românesc", "Ramuri", "Lamura", "Mozaicul", "Rațiunea", "Mesagerul Olteniei", "Ecoul", "Cenaclul", "Hue" (Vidin), "Glasul Oltului" (Slatina) etc. A desfășurat și desfășoară o bogată activitate politică în calitate de președinte al organizațiilor municipale și județene ale formațiunilor politice din Dolj, fiind în același timp și membru sau vicepreședinte la nivel de Consiliu Național al acestor partide politice
Vintilă Nicu () [Corola-website/Science/305480_a_306809]