KorAP: Find »[drukola/base=liniște & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...957 958 959 ...1084 >

27,087 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854

Grazie Don Giovanni! îl îmbrățișează cu căldură Ștefan. Grazie! Măseaua! își împunge el apoi cu degetul falca. Dente-molare! Madonna mia!... Dar n-am avut timp, se scuză Ștefan. Turcii-n sus, turcii-n jos!... Când, Dumnezeule?! Acu', la Stambul, e liniște. Ciuma să trăiască! Scoate-mi-o! Lepădare! Capisco?! Eliminare! Extirpare!... Presto, subito! face Batista semnul cleștelui. Oricum râde Ștefan îmi rămân destui dinți cu care să mușc. Tot se vaită unii și alții "că-s turbat"... "Turbato?!" Nooo! protestează Don

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
și deschide ușa, cu plecăciune: Bună dimineața, Măria ta! cuvântă boierii Sfatului de taină, intrând. Bună să vă fie inima, boieri dumneavoastră! Toate bune, Măria ta? Și bune, și rele... ca-n viață. Bune: că la Stambul "peste tot e liniște". Rele: că mă cearcă podagra frate de suferință cu Mahomed și n-am lipit geană de geană. Cu folos însă... Altă drăcovenie, mormăie Stanciu în barbă. O "drăcovenie". Am născocit o capcană la poarta cetății. Am poreclit-o "capcana de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
singur de unde i-a venit atâta bărbăție... Mă uit la voi, românii, că, deși iubiți viața, vă desprindeți cu atâta ușurință de ea. Noi, grecii, facem gălăgie, ne agățăm de viață, ne văicărim, protestăm, blestemăm soarta. La voi, vine cu liniște, cu împăcare, o acceptați cu resemnare, ca o eliberare, ca o fatalitate: "Așa mi-a fost scris"... Dacă trăim zi de zi cu ea alături? "Ne obișnuim cu ea ca țiganul cu scânteia", zâmbește Ștefan chinuit. Și... și mare scofală

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
mai creștem... Biruința contra vrăjmașului o câștigi într-o zi, în două, în nouă... Biruința asupra ta însuți o câștigi într-o viață și niciodată nu poți spune că te-ai biruit îndeajuns... Vreau să dau țării mele libertatea și liniștea, să ne găsim locul nostru sub soare. Destul am orbecăit prin întunericul veacurilor, destul am fost târâți de beregată să ne închinăm la câte o Înaltă Poartă, fie ea la Răsărit, la Miazăzi au la Apus... Nu îndur nici papuc

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
temeau pierderea capului, au dat bir cu fugiții, pribegindu-se, nădăjduind vremuri mai bune când să lovească. Pe răzvrătiți, pe hiclenii ce-au vândut țara, i-am scurtat olecuță de cap. Rău îmi pare, dar ce puteam face alta? Voiam liniște în țară. Au plătit pentru faptele lor. Ceilalți, dac-au văzut că nu-i de șagă cu "diavolul" aista, și-au dat palme că s-au lăsat prostiți de un mucos, au vărsat fiere, au luat blana de oaie în

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
M-a luat așa, un fior... Se schimbă vremea, mă dor oasele. De fapt, e toamnă târzie... Să ne încălzim și noi, îndeamnă el și umple ulcelele, întinzându-i una. Zi bogdaproste... Bogdaproste... Bogdaproste că la Stambul peste tot e liniște. La fereastră, Ștefan privește cerul însângerat de soarele ce apune dincolo de colinele Sucevei. Voichița intră pe ușa de taină. Tresare și se oprește. Pe palme duce o cățuie cu jăratic, din care fumegă învălătucit mireasmă de tămâie. Voichițo! Voichița face

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
să afle! Să nu... Hai! Să mergem la Maria! spune el și pleacă. PARTEA A PATRA TRĂDAT ȘI SINGUR martie mai 1476 "Moldova este cetatea de apărare a Ungariei, Poloniei și Poarta Creștinătății! Voi și mulți creștini ați stat în liniște pentru că turcii s-au împiedicat de mine... Când voi cădea eu, vă veți aduce aminte că v-a fost bine cu mine, că v-am fost vouă scut și apărare de orice parte păgână... Când voi înceta să port pe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
inimă pizma! Îți poartă zâmbrele că i-ai răpit laurii, gloria! -Laurii aiștea-s stropiți cu sânge! Nedreptate strigătoare la cer! Curată batjocură! Ștefan tace copleșit de o surdă mânie pe care și-o stăpânește, totuși. Ridică mâna... Și se făcu liniște. Țamblac continuă răsfoindu-și însemnările: "... Ștefan îți este ție foarte scump, îi scria Papa. Mântuirea lui Ștefan și a Moldovei ajută foarte mântuirii tale și Ungariei..." Bravo Pater! exclamă Ștefan. "...Să-i faci și lui parte din suta de mii

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
pedepsească pentru păcatele mele... Nu vreau să mai spun cât de importantă este țara mea, care este cetatea de apărare a Ungariei, a Poloniei și straja Creștinătății, că turcii s-au împiedicat în mine și mulți creștini au rămas în liniște... Dacă nu voi fi ajutat... ori această țară Moldova va pieri, ori voi fi silit, de nevoie, să mă supun păgânilor. Aceasta însă n-o voi face niciodată, vrând mai bine, de o sută de mii de ori, mai bine

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
luptă să nu izbucnească în plâns, și-apoi... Sunt mândră! spune ștergându-și lacrimile care nu i-au ascultat porunca și înălțând capul. Nu... nu cerșesc dragostea nimănui! Mă retrag, surâde ea amar. Las locul liber... Nu cer decât puțină liniște... Cer prea mult, unchiule?! Cer prea mult?! Liniștea, Maria, liniștea, de n-o afli în tine, în van o cauți aiurea... N-o vei găsi nicăieri... Nu mă pun eu cu tine, filozofule! Eu... eu nu-s decât o femeie

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
Sunt mândră! spune ștergându-și lacrimile care nu i-au ascultat porunca și înălțând capul. Nu... nu cerșesc dragostea nimănui! Mă retrag, surâde ea amar. Las locul liber... Nu cer decât puțină liniște... Cer prea mult, unchiule?! Cer prea mult?! Liniștea, Maria, liniștea, de n-o afli în tine, în van o cauți aiurea... N-o vei găsi nicăieri... Nu mă pun eu cu tine, filozofule! Eu... eu nu-s decât o femeie slabă... De ce aș mai lupta? Nu mai am

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
spune ștergându-și lacrimile care nu i-au ascultat porunca și înălțând capul. Nu... nu cerșesc dragostea nimănui! Mă retrag, surâde ea amar. Las locul liber... Nu cer decât puțină liniște... Cer prea mult, unchiule?! Cer prea mult?! Liniștea, Maria, liniștea, de n-o afli în tine, în van o cauți aiurea... N-o vei găsi nicăieri... Nu mă pun eu cu tine, filozofule! Eu... eu nu-s decât o femeie slabă... De ce aș mai lupta? Nu mai am putere să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
Țamblac a rămas cu caseta în mână. Cu asta ce fac?... Maria! o strigă și aleargă după ea. Maria, ascultă-mă!  18 Paharul de "Cale Albă". Te blestem !! Mucurile lumânărilor pâlpâie, aruncând pe pereți tremurătoare umbre... În odaia domnului e liniște, doar orăcăitul broaștelor ce nuntesc în șanțul de apărare al cetății: e nuntă mare! Ușa se crapă ușor scârțâind... O mână cu un pocal: Negrilă. Se holbează... Trupul Domnului zace răsturnat peste masă, cu fața în jos... Un fior îl

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
agață de clanța ușii. Măria ta... bolborosește, mai face o plecăciune și trage ușa după el. Salcie, Negrilă!! Nu uita!! strigă după el Ștefan. Salcie!!... Un câine urlă jalnic, prelung, a pustiu... E miezul nopții! În cetate, peste tot e liniște! vestește străjerul din turn. Și, ca un ecou, îi răspunde alt străjer, din alt turn: "Peste tot e liniște!"... Un fluturaș de noapte a încins o nesăbuită horă aeriană în jurul unei flăcări de la o lumânare a sfeșnicului de pe masă... Bagă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
uita!! strigă după el Ștefan. Salcie!!... Un câine urlă jalnic, prelung, a pustiu... E miezul nopții! În cetate, peste tot e liniște! vestește străjerul din turn. Și, ca un ecou, îi răspunde alt străjer, din alt turn: "Peste tot e liniște!"... Un fluturaș de noapte a încins o nesăbuită horă aeriană în jurul unei flăcări de la o lumânare a sfeșnicului de pe masă... Bagă de seamă! strigă Ștefan alarmat întinzând mâna. Prea târziu. Aripioarele sunt scrum și trupul fluturașului se îneacă în băltița

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
Ștefane... Port și eu, am și eu vina mea. Am încercat... N-am reușit. Am obosit, Ștefane. Tot zbuciumul acesta... Sunt atât de obosită... Acolo, departe de lumea dezlănțuită, o să mă odihnesc, poate... O să-mi găsesc, poate... o să-mi găsesc liniștea... Ștefan, chinuit, vinovat: Maria... Te îngropi de vie... Nu!... Nu se poate!... Ești... ești "Doamna Țării"!... Ești... ești "Doamna mea"! spune el mai încet. Viața noastră nu ne aparține. Desigur, n-am dreptul să ți-o cer... Te rog... Totuși

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
Ștefan, chinuit, pe gânduri, se duce la fereastră. Privește luminițele lumânărilor ce se răspândesc pe ulițe. Departe, în surdină, la Mirăuți, bate toaca și clopotul cel mic bate încet, rar, în dungă, ca pentru mort... "În cetate, peste tot e liniște!" Ștefan respiră adânc, se întoarce: Nu-i liniște... nu-i... spune și le privește lung. Vă rog, șoptește încet, rugător, pe amândouă... Vă rog... Să lăsăm timpul... Ne așteaptă o grea încercare... Și nu știu... Nu se știe... Timpul dezleagă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
Privește luminițele lumânărilor ce se răspândesc pe ulițe. Departe, în surdină, la Mirăuți, bate toaca și clopotul cel mic bate încet, rar, în dungă, ca pentru mort... "În cetate, peste tot e liniște!" Ștefan respiră adânc, se întoarce: Nu-i liniște... nu-i... spune și le privește lung. Vă rog, șoptește încet, rugător, pe amândouă... Vă rog... Să lăsăm timpul... Ne așteaptă o grea încercare... Și nu știu... Nu se știe... Timpul dezleagă multe... Să lăsăm timpul... Timpul... Ușa se trântește

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
Ștefan. Apoi, înalță capul, cu altă voce, fermă, poruncitoare: Pregătiți caii!! Plecăm spre Dunăre!! Boierii ies în grabă. Tăcere... Doar câinele ce urlă a pustiu... Și broaștele. Din turn, se aude vocea străjerului: "La Suceava în Cetate, peste tot e liniște!!!"... Nu-i liniște, nu-i... șoptește Ștefan. Ce noapte... Ce noapte, șoptește el tulburat. Maria, ca o stană de piatră, cu ochii pierduți în gol, undeva, departe... Voichița, lipită de zid nu îndrăznește nici ochii să-i ridice... Ștefan tulburat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
capul, cu altă voce, fermă, poruncitoare: Pregătiți caii!! Plecăm spre Dunăre!! Boierii ies în grabă. Tăcere... Doar câinele ce urlă a pustiu... Și broaștele. Din turn, se aude vocea străjerului: "La Suceava în Cetate, peste tot e liniște!!!"... Nu-i liniște, nu-i... șoptește Ștefan. Ce noapte... Ce noapte, șoptește el tulburat. Maria, ca o stană de piatră, cu ochii pierduți în gol, undeva, departe... Voichița, lipită de zid nu îndrăznește nici ochii să-i ridice... Ștefan tulburat, răvășit, se oprește

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
Păcătosul! Dumnezeule!!! Iadul îl mănâncă!... Măria ta!! strigă el cu disperare, dar nu primește nici un răspuns, aruncă cârja și, cu poalele anteriului ridicate, începe să alerge. Măria ta!!! Stai așa!!! Măria ta!!!... Tăcere... "La Suceava, în cetate, peste tot e liniște!"... Răsare soarele... EPILOG ÎNVIEREA iulie 1476 "După poticala dentâi a lui Ștefan Vodă, ce au perdut războiul, de sârg au strâns oastea ce au putut degrabă și s-au dus după turci și i-au ajuns trecând Dunărea, și lovindu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
fi prea simplu! Nimeni, nici tu, nici Dumnezeu chiar nu mă puteți dezlega, dacă eu, eu singur, nu-mi acord iertare. Eu, eu nu caut iertarea, ci ispășirea... Și... și nu pot fugi de mine însumi! Nu-mi voi afla liniștea și nici iertarea până nu voi găsi calea de a-mi izbăvi țara... Să te audă Dumnezeu. Ștefan se strânge înfiorat: Știi ce mă doare mai mult și mai mult? Nu trădarea Apusului cu liota lui de regi și crai

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
pedepsească pentru păcatele mele... Nu vreau să mai spun, cât de importantă este țara mea, care este cetatea de apărare a Ungariei, a Poloniei, și straja "Creștinătății", că turcii s-au împiedicat de mine și mulți creștini au rămas în liniște... Dacă nu voi fi ajutat... ori această țară Moldova va pieri, ori, voi fi silit, de voie, de nevoie, să mă supun păgânilor. Aceasta însă, n-o voi face niciodată, vrând mai bine, de o sută de mii de ori

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
a sfărâmat Dar bine s-a luptat. Acesta este ghiaurul care, Multe oști a împrăștiat." Asika pașa Zade Ahmed, Cronicile casei otomane * "Moldova este Cetatea de apărare a Ungariei, Poloniei și Poarta Creștinătății! Voi și mulți creștini ați stat în liniște pentru că turcii s-au împiedicat de mine... Când voi cădea eu, vă veți aduce aminte că v-a fost bine cu mine, că v-am fost vouă scut și apărare de orice parte păgână... Când voi înceta să port pe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199

Fidelitatea ei de minunată Antigonă rămăsese însă, a rămas până azi, neclintită. * O condusesem pe Doina până acasă, după care, ca să-mi adun forțele pentru întoarcere, am făcut un scurt popas la bufetul din centrul Snagovului, unde, fără grabă, în liniște, am băut o sticlă de bere, călător ostenit, dar cu sufletul împăcat, senin. Era o seară de sfârșit de martie, caldă și ploioasă. Apoi am pornit-o la drum, călcând, din cauza întunericului, pe unde se nimerea, astfel încât, când am ajuns

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]