26,035 matches
-
chimia lichidelor. Imperial College London a furnizat substraturile pentru eșantioane ale microscopului. Brațul robotic adună puțin sol, îl punea într-una din cele patru celule ale laboratorului, acolo se adaugă apă, si, în timp ce se amestecă, un tablou de senzori electrochimici măsură o serie de ioni dizolvați, cum ar fi sodiu, magneziu, calciu, si sulfat, ioni care au trecut din sol în apă. Această a furnizat informații referitoare la compatibilitatea biologică a solului, atât pentru posibili microbi indigeni, cât și pentru eventuali
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
Ciclovoltametria este o tehnică de studiere a ionilor prin aplicarea unei forme de unda cu potențial variabil și măsurarea curbei curent-tensiune. Voltametria cu stripping anodic depune întâi metalele pe electrodul de aur prin aplicarea unui potențial. După inversarea potențialului, se măsoară curentul pe masura ce metalele părăsesc electrodul. Primele măsurători au indicat că stratul superficial conține săruri solubile în apă și are un pH între 8 și 9. Analizele adiționale efectuate asupra compoziției solului au relevat prezența percloraților, si a agenților oxidanți. MECA
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
măsurători: Trei dintre cele patru sonde au mici elemente de încălzire și senzori de temperatură montați înăuntru. O sondă utilizează elementele interne de încălzire pentru a trimite un impuls de căldură, înregistrând momentul în care s-a trimis impulsul și măsurând durată de timp cu care se disipează căldură de pe sonda. Acele adiacente detectează sosirea impulsului de căldură. Viteza cu care se deplasează căldură de la sonda, precum și viteza cu care se deplasează de la o sondă la alta permite oamenilor de știință
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
de timp cu care se disipează căldură de pe sonda. Acele adiacente detectează sosirea impulsului de căldură. Viteza cu care se deplasează căldură de la sonda, precum și viteza cu care se deplasează de la o sondă la alta permite oamenilor de știință să măsoare conductivitatea termică, dar și căldura specifică și difuzivitatea termică (viteza cu care se propagă o perturbație termică în sol). Sondele măsoară și permitivitatea dielectrica și conductivitatea electrică, care pot fi folosite pentru a calcula gradul de umezeală și de salinitate
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
căldură de la sonda, precum și viteza cu care se deplasează de la o sondă la alta permite oamenilor de știință să măsoare conductivitatea termică, dar și căldura specifică și difuzivitatea termică (viteza cu care se propagă o perturbație termică în sol). Sondele măsoară și permitivitatea dielectrica și conductivitatea electrică, care pot fi folosite pentru a calcula gradul de umezeală și de salinitate al regolitului. Acele 1 și 2 funcționează conjuncție și măsoară sărurile din regolit, încălzesc solul pentru a măsura proprietățile termice ale
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
viteza cu care se propagă o perturbație termică în sol). Sondele măsoară și permitivitatea dielectrica și conductivitatea electrică, care pot fi folosite pentru a calcula gradul de umezeală și de salinitate al regolitului. Acele 1 și 2 funcționează conjuncție și măsoară sărurile din regolit, încălzesc solul pentru a măsura proprietățile termice ale acestuia (difuzivitate și conductivitate termică, și căldura specifică), si măsoară temperatura solului. Acele 3 și 4 măsoară apă lichidă din regolit. Acul 4 este un termometru de referință pentru
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
în sol). Sondele măsoară și permitivitatea dielectrica și conductivitatea electrică, care pot fi folosite pentru a calcula gradul de umezeală și de salinitate al regolitului. Acele 1 și 2 funcționează conjuncție și măsoară sărurile din regolit, încălzesc solul pentru a măsura proprietățile termice ale acestuia (difuzivitate și conductivitate termică, și căldura specifică), si măsoară temperatura solului. Acele 3 și 4 măsoară apă lichidă din regolit. Acul 4 este un termometru de referință pentru acele 1 și 2. Portul 5 măsoară umiditatea
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
folosite pentru a calcula gradul de umezeală și de salinitate al regolitului. Acele 1 și 2 funcționează conjuncție și măsoară sărurile din regolit, încălzesc solul pentru a măsura proprietățile termice ale acestuia (difuzivitate și conductivitate termică, și căldura specifică), si măsoară temperatura solului. Acele 3 și 4 măsoară apă lichidă din regolit. Acul 4 este un termometru de referință pentru acele 1 și 2. Portul 5 măsoară umiditatea relativă. Stația meteorologică (MET) a înregistrat date despre vremea de pe Marte de-a
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
și de salinitate al regolitului. Acele 1 și 2 funcționează conjuncție și măsoară sărurile din regolit, încălzesc solul pentru a măsura proprietățile termice ale acestuia (difuzivitate și conductivitate termică, și căldura specifică), si măsoară temperatura solului. Acele 3 și 4 măsoară apă lichidă din regolit. Acul 4 este un termometru de referință pentru acele 1 și 2. Portul 5 măsoară umiditatea relativă. Stația meteorologică (MET) a înregistrat date despre vremea de pe Marte de-a lungul misiunii "Phoenix". Este echipată cu un
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
a măsura proprietățile termice ale acestuia (difuzivitate și conductivitate termică, și căldura specifică), si măsoară temperatura solului. Acele 3 și 4 măsoară apă lichidă din regolit. Acul 4 este un termometru de referință pentru acele 1 și 2. Portul 5 măsoară umiditatea relativă. Stația meteorologică (MET) a înregistrat date despre vremea de pe Marte de-a lungul misiunii "Phoenix". Este echipată cu un indicator de vânt și cu senzori de presiune și temperatura. MET conține și un dispozitiv LIDAR (în , detecție și
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
Geological Survey of Canada. MacDonald Dettwiler and Associates (MDA) din Richmond, British Columbia a construit MET. Viteza vântului, presiunea și temperatura la suprafață au fost monitorizate de-a lungul misiunii și arată evoluția în timp a condițiilor atmosferice. Pentru a măsura contribuția prafului și a gheții în atmosferă, a fost folosit un LIDAR. LIDARul a adunat informații despre structura dependența de timp a stratului inferior al atmosferei investigând distribuția pe verticală a prafului, gheții, ceții și norilor din atmosferă locală. Există
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
a prafului, gheții, ceții și norilor din atmosferă locală. Există trei senzori de temperatură (termocupluri) pe un catarg vertical de înălțime la înălțimi de aproximativ 250, 500 respectiv 1000 mm deasupra punții landerului. Senzorii au drept temperatura de referință una măsurată la baza catargului. Un senzor de presiune construit de Institutul Meteorologic Finlandez se află în cutia de instrumente electronice, care stă pe suprafața punții, si găzduiește dispozitivele electronice de achiziție pentru instrumentele meteo. Senzorii de temperatură și presiune au început
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
volumul recipientului în care se află substanța. Dacă volumul se mărește, o parte din lichid se evaporă, și presiunea de vapori nu se modifică, atâta timp cât mai există lichid. Când lichidul trece în totalitate în fază gazoasă, atunci nu se mai măsoară presiunea de vapori, ci presiunea gazului. (Dacă volumul continuă să se mărească, gazul suferă o transformare izotermă, iar presiunea gazului scade sub valoarea presiunii de saturație). Dacă volumul se micșorează, o parte din vapori se condensează, și presiunea de vapori
Presiune de vapori () [Corola-website/Science/308003_a_309332]
-
saturație). Dacă volumul se micșorează, o parte din vapori se condensează, și presiunea de vapori nu se modifică. Procesul de condensare se produce doar sub o anumită temperatură, numită temperatură critică. Dacă în sistem se găsesc mai multe substanțe, presiunea măsurată în faza gazoasă este suma presiunilor parțiale ale substanțelor din sistem (legea presiunilor parțiale a lui Dalton, pentru gazele ideale): Existența echilibrului termodinamic dintre apă și vaporii de apă, va deveni presiunea o funcție a temperaturii: Presiunea aceasta dependentă de
Presiune de vapori () [Corola-website/Science/308003_a_309332]
-
curând în spectrul Soarelui. În 1879, William Huggins a folosit fotografiile spectrului stelei Vega și a altor stele similare, identificând un set de 12 "linii foarte puternice", care erau comune la această categorie stelară. Distanța până la Vega poate fi calculată măsurând paralaxa acesteia prin diferite procedee. Prima persoană care a publicat date despre paralaxa stelei a fost Friedrich G. W. von Struve, care a anunțat o valoare de 0,125 "arcsecunde"(0,125″) distanță față de Vega. Dar, Friedrich Bessel a fost
Vega () [Corola-website/Science/308074_a_309403]
-
a publicat paralaxa unei alte stele -anume 61 Cygni-, cu o valoare de 0,314″, Struve a reluat informațiile sale referitoare la paralaxa Vegăi, și a estimat a fi dublă față de vechea valoare. Luminozitatea unei stele, văzută de pe Terra, este măsurată cu o scară standardizată și logaritmică. Magnitudinea aparentă este o valoare numerică care descrește în timp ce luminozitatea unei stele crește. Astfel, cele mai palide stele vizibile cu ochiul liber au magnitudinea 6, pe când cea mai luminoasă stea, Sirius, are o magnitudine
Vega () [Corola-website/Science/308074_a_309403]
-
A0V, făcând-o o stea de culoare albăstrie. Principalele elemente care fuzionează în această stea sunt hidrogenul și heliul. Vârsta Vegăi este de un miliard de ani, adică o zecime din vârsta Soarelui nostru. Când raza stelei Vega a fost măsurată cu o mare acuratețe prin intermediul unui interferometru, a rezultat o valoare neașteptat de mare, adică de 2.73 ± 0.01 ori raza Soarelui. Această valoare este mai mare cu 60% față de raza stelei Sirius, în timp ce alte modele stelare ce au
Vega () [Corola-website/Science/308074_a_309403]
-
Astfel, în ceea ce privește abundența, doar cam 0.54% din Vega sunt elemente mai grele ca heliul. Una dintre rezultatele timpurii ale Satelitului Astronomic Infraroșu (IRAS)a fost descoperirea excesului de flux infraroșu venit de pe Vega, în ciuda celor crezute. Excesul a fost măsurat ca având o lungime de undă de 25, 60, și 100 μm și provine din cadrul acestora o rază unghiulară de 10 arc-secunde (10″)centrat în mijlocul stelei. La distanța măsurată a stelei, aceasta corespunde cu o rază actuală de 80 de
Vega () [Corola-website/Science/308074_a_309403]
-
Primii celor care le-am făcut astfel de măsurători au fost Sampras și Agassi. Ei lovesc cu forehand-ul în general cu 1800-1900 de rotații pe minut. Federer de asemenea lovește cu 2700 de rotații pe minut. Bine, dar am măsurat și forehand-ul lui Nadal, el folosește chiar și 4900 de rotații, media lui fiind de 3200 rotații pe minut". În ultimii ani și-a dezvoltat foarte mult și serviciul, fiind capabil să aibă un procentaj foarte bun la primul
Rafael Nadal () [Corola-website/Science/308250_a_309579]
-
asupra măsurării din mecanica cuantică. Pentru a testa principiul incertitudinii, un fizician ipotetic ar folosi o anume procedură de mai multe ori pentru a pregăti un ansamblu de particule aflate în aceeași stare cuantică. Pentru jumătate din acest ansamblu, ar măsura poziția, dând o distribuție de probabilitate pentru poziție. Pentru cealaltă jumătate a ansamblului, ar măsura impulsul, dând o distribuție de probabilitate pentru impuls. În cele din urmă, s-ar calcula produsul deviațiilor standard ale celor distribuții, rezultând o valoare de
Principiul incertitudinii () [Corola-website/Science/308245_a_309574]
-
o anume procedură de mai multe ori pentru a pregăti un ansamblu de particule aflate în aceeași stare cuantică. Pentru jumătate din acest ansamblu, ar măsura poziția, dând o distribuție de probabilitate pentru poziție. Pentru cealaltă jumătate a ansamblului, ar măsura impulsul, dând o distribuție de probabilitate pentru impuls. În cele din urmă, s-ar calcula produsul deviațiilor standard ale celor distribuții, rezultând o valoare de cel puțin formula 3. În această situație, poziția și impulsul nu se vor putea niciodată măsura
Principiul incertitudinii () [Corola-website/Science/308245_a_309574]
-
cavități de microunde pentru a încetini rata de degenerare, pentru a obține maxime mai abrupte și măsurări mai precise ale energiei (Gabrielse and Dehmelt 1985). O formulare "falsă" deosebit de răspândită a principiului incertitudinii energie-timp spune că energia unui sistem cuantic măsurată în intervalul de timp formula 26 trebuie să fie imprecisă, cu imprecizia formula 27 dată de inegalitatea formula 28. Această formulare a fost explicit infirmată de Y. Aharonov și D. Bohm în 1961. Într-adevăr, se poate determina energia exactă a unui sistem
Principiul incertitudinii () [Corola-website/Science/308245_a_309574]
-
medie" și "deviație standard", datorită proprietăților măsurării în mecanica cuantică. Relații de incertitudine particulare, cum ar fi poziție-impuls, pot fi de regulă deduse printr-o aplicare imediată a acestei inegalități. Principiul Incertitudinii a fost dezvoltat ca răspuns la întrebarea: Cum măsurăm poziția unui electron în jurul unui nucleu? În vara lui 1922, Heisenberg s-a întâlnit cu Niels Bohr, părintele fondator al mecanicii cuantice, iar în Septembrie 1924 Heisenberg a mers la Copenhaga, unde Bohr îl invitase ca cercetător asociat și mai
Principiul incertitudinii () [Corola-website/Science/308245_a_309574]
-
radioactiv care emite aleator radiație. Cutia are o trapă, care este deschisă și imediat închisă de un ceas la un moment exact de timp, astfel permițând radiației să iasă. Deci momentul este deja cunoscut cu precizie. Încă mai vrem să măsurăm variabila conjugată energie cu exactitate. Einstein a propus să se cântărească cutia înainte și după. Echivalența dintre masă și energie din Relativitatea restrânsă va permite determinarea cu precizie a cantității de energie care a ieșit din cutie. Bohr a răspuns
Principiul incertitudinii () [Corola-website/Science/308245_a_309574]
-
baza probabilităților observate și că aceste variable, odată cunoscute, ar arăta că există ceea ce Einstein a numit "realism local," o descriere opusă principiului incertitudinii, dat fiind că toate obiectele trebuie să aibă deja proprietățile lor înainte ca acestea să fie măsurate. Mare parte din secolul XX, au fost propuse multe astfel de teorii ale variabilelor ascunse, dar în 1964 John Bell a teoretizat inegalitatea Bell pentru a le contrazice, inegalitate care postula că deși comportamentul unei particule individuale este aleator, el
Principiul incertitudinii () [Corola-website/Science/308245_a_309574]