24,868 matches
-
de teatru, dar nu le arată nimic”.. Desigur, încercarea de a scrie teatru trebuie pusă în relație directă cu spectacolele acestei trupe, căci iată căt de fascinat era de evoluția scenică a actorilor: "" La reprezentațiuni, Eminescu era numai ochi și urechi. Nemișcat, pironit cu ochii asupra actorilor, nu aplauda, nu vorbea, ci numai sorbea fiecare cuvânt și fiece melodie, făcea haz mare de comicul Comino și se supăra grozav când vreun coleg îl întreba ceva sau lumea aplauda, fiindcă asta făcea
Compania Fanny Tardini-Vlădicescu () [Corola-website/Science/309926_a_311255]
-
înfrumusețat-o și am isprăvit-o și am miluit-o cu sate și cu metoace"". Din acest document rezultă că domnitorul dăruise un sat chiar în ziua sfințirii bisericii, presupusă de Nicolae Stoicescu a fi chiar data documentului. Cronicarul Grigore Ureche menționează în Letopisețul său că Petru Rareș a început construirea Mănăstirii Probota în anul 1528, ridicând-o până la jumătate în prima sa domnie și săvârșind-o în a doua sa domnie (""Pre acéle vremi Pătru vodă au urzit mănăstirea Pobrata
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
Siretului, adăugându-i sate noi și înzestrând-o cu odoare de preț. Ctitoria rareșiană a devenit necropolă voievodală. În septembrie 1546, domnitorul Petru Rareș a fost înmormântat în biserica ctitorită de el. Acest moment este relatat astfel de către cronicarul Grigore Ureche: ""Pătru vodă fiindu bătrân de zile și căzându în boală grea, au plătitu datoriia sa, ce au fostu dator lumii și s-au săvârșit septemvrie 2, vineri, la miiazănoapte și cu cinste l-au îngropat în mănăstire în Pobrată ce
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
5 morminte a altor boieri considerați ctitori). Printre cei îngropați în biserică se află episcopul Mitrofan de Rădăuți (+ 1552), pârcălabul Frățian (+ 1544), pârcălabul Nicoară Hâra (+ 1545), o fetiță, Vasilica (+ 1569), marele vistiernic Stroici și alți membri ai familiei sale. Grigore Ureche menționează înmormântarea în biserică la 7 aprilie 1548 a hatmanului Vartic, căruia i s-a tăiat capul din porunca lui Iliaș Rareș. După cuvintele cronicarului, ""și în domniia lui, sâmbătă după Paști, au tăiat capul lui Vartic hatmanul în târgu
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
a populațiilor estice. Blana de vară este aspră, în timp ce blana de iarnă este mai densă, mai lungă, mai moale și mai mătăsoasă. Blana de iarnă pare adesea destul de neîngrijită pe trunchi, și este semnificativ mai lungă pe cap, aproape acoperind urechile. Mustățile și blana de pe occiput și partea superioară a gâtului sunt de asemenea foarte lungi. Blana de iarnă a tigrului are o culoare de fond mai puțin luminoasă și ruginită comparativ cu blana de vară. Datorită lungimii blănii de iarnă
Tigru siberian () [Corola-website/Science/309427_a_310756]
-
1589 Petru Șchiopul repeta cererea făcută pîrcălabului de Hotin. In 1610 a patra parte din satul Holohoreni este în posesia lui Dumitrache Chiriță, mare postelnic. În cursul anului următor el cumpără și alte părți din acest sat. În 1620 Vasile Ureche paharnic cumpăra mai multe părți din satul Holohoreni. Și în continuare localitatea a rămas în posesia familiei Ureche. În secolul XVII satul Holohoreni rămase pustiu, locuitorii lui fiind strămutați cu forța în urma plîngerii proprietarului Nistor Ureche, iar peste un secol
Halahora de Sus, Briceni () [Corola-website/Science/305139_a_306468]
-
în posesia lui Dumitrache Chiriță, mare postelnic. În cursul anului următor el cumpără și alte părți din acest sat. În 1620 Vasile Ureche paharnic cumpăra mai multe părți din satul Holohoreni. Și în continuare localitatea a rămas în posesia familiei Ureche. În secolul XVII satul Holohoreni rămase pustiu, locuitorii lui fiind strămutați cu forța în urma plîngerii proprietarului Nistor Ureche, iar peste un secol și jumătate în locul lor au început să fie aduse alte familii de pe aiurea. În secoul XIX se întemeiază
Halahora de Sus, Briceni () [Corola-website/Science/305139_a_306468]
-
sat. În 1620 Vasile Ureche paharnic cumpăra mai multe părți din satul Holohoreni. Și în continuare localitatea a rămas în posesia familiei Ureche. În secolul XVII satul Holohoreni rămase pustiu, locuitorii lui fiind strămutați cu forța în urma plîngerii proprietarului Nistor Ureche, iar peste un secol și jumătate în locul lor au început să fie aduse alte familii de pe aiurea. În secoul XIX se întemeiază două așezări noi, dar una din ele, cea cu vatra veche, a primit statut de „sat de stat
Halahora de Sus, Briceni () [Corola-website/Science/305139_a_306468]
-
conține un șir de nume caracteristice spațiului românesc sau zonei balcanice în general: Albul, Cecan (Ciocan), Cojocaru, Coman, Costin, Danici, Dolta (Daltă), Dragan, Ghihol (Bivol, grai moldov.), Hulpe (Vulpe, grai moldov.), Martalog, Patratii (Petrache), Popușoi, Prodan, Scurtul, Secară, Serbul, Țurcan, Ureche, Urâta. Se întâlnesc și numele compuse din două sau trei cuvinte, specifice doar Moldovei: Casărece, Decusară, Mamădragă etc. Alte nume întâlnite în partea moldovenească ipotetic sunt românești la origine, fiind ulterior rusificate prin atribuirea terminațiilor rusești: Deordiev, Grigoriev, Leahov, Moiseev
Nezavertailovca, Stînga Nistrului () [Corola-website/Science/305123_a_306452]
-
de minifotbal cu iarba artificială, stadion sportiv. Prima atestare documentara a localității cu numele „satul lui Oleșco” datează din 20 decembrie 1437, fiind menționat printre satele care aparțineau panului Mihail de la Dorohoi. Moșia Olișcani a aparținut și marelui cărturar Grigore Ureche, iar după moartea acestuia o jumătate din satul Olișcani era cumpărată de Vasile Mîrzacul, mare căpitan de Soroca. Recensămîntul din 1774 găsea la Olișcani 63 de gospodării. La mijlocul secolului al XIX-lea în localitate au fost atestate 290 de case
Olișcani, Șoldănești () [Corola-website/Science/305214_a_306543]
-
ai moșiilor respective. Boierul Jora deținea pămînturi pe malul Nistrului. Există o legendă despre proveniența satului Jora. Apariția istorică a localității sub denumirea "Vadul Jorei" datează din 1475 pe timpul domniei lui Ștefan cel Mare în "Letopisețul Țării Moldovei" de Grigore Ureche. Baza documentară a cercetărilor o constituie hărțile. Astfel,Vadul Jorei, apare pe harta Basarabiei la începutul secolului XVI-lea, sub numirea de Jora în anul 1601 și 1812. Satul Jora ortografiat Zura (figurează în "Descrierea Moldovei" de Dimitrie Cantemir, conform
Jora de Sus, Orhei () [Corola-website/Science/305236_a_306565]
-
kg. Masculii sunt aproximativ o cincime mai mari și mai grei decât femelele. Culoarea blănii este variabilă, de la cenușie la roșcat-cafenie. Majoritatea speciilor au un desen caracteristic pe față, format din pete sau dungi. Fața procionidelor este scurtă și lată. Urechile sunt scurte, rotunjite sau ascuțite, acoperite cu păr, drepte și ridicate. Coada este lungă și stufoasă și ajunge cel puțin până la pământ; ea este, de obicei, inelată cu mai multe inele înguste alternânde, de culoare închisă și deschisă. La speciile
Procionide () [Corola-website/Science/306090_a_307419]
-
Au o greutate de 0,23-5,2 kilograme. Blana este, de obicei unicoloră, de la gri până la maro, uneori cu dungi transversale sau longitudinale mai mult sau mai puțin distincte. Corpul este alungit, iar picioarele sunt scurte. Botul este ascuțit, iar urechile mici. Majoritatea speciilor au câte cinci degete la picioare, dar unele genuri ("Cynictis", "Bdeogale" și "Suricata") posedă doar patru pe picioarele posterioare și anterioare sau numai pe cele posterioare. Ghearele sunt destul de lungi și neretractile, adaptate pentru săpat. Glandele anale
Mangustă () [Corola-website/Science/306079_a_307408]
-
cu coadă albă, aproape de două ori ca mărime, toate au aspectul exterior similar. Au corpul lung și zvelt, picioare scurte și coada lungă, adesea stufoasă, între jumătate și trei sferturi din lungimea corpului. Fața conține în general un bot ascuțit, urechi mici și rotunjite, dispuse pe ambele laturi ale capului. La mâini și la picioare au câte 4 sau 5 degete, prevăzute fiecare cu gheare lungi și ascuțite, pe care le folosesc la săpat. Toate speciile de manguste posedă glande anale
Mangustă () [Corola-website/Science/306079_a_307408]
-
câine-jucărie. Inteligența și buna purtare îl fac un animal de companie foarte bun. Are blana densă, aspră și are aproape 2.5 cm lungime, aspectul haios fiind dat de lungimea neregulată a blănii și asemănarea cu o maimuță. Affenpinscher are urechile lăsate, iar dacă sunt tăiate devin ridicate. Câinii din această rasă sunt mici, gen Terrier-i, cu sprâncene stufoase și cu o expresie de maimuță poznașă. Blana este aspră și inegală ca lungime de-a lungul corpului ajutând oarecum la expresia
Affenpinscher () [Corola-website/Science/306141_a_307470]
-
Italia, care ajunsese drept captivă de război în Cappadocia și apoi în Iberia, statul georgian de est în antichitate. În Mtsjeta, capitala Iberiei, ea a devenit celebră ca vindecătoare de boli și cunoscătoare de ierburi. Renumele ei a ajuns la urechile reginei iberice Nana, care a chemat-o în palatul său, în speranța de a se vedea vindecată de o boală grea. Nino a reușit într-adevăr să o vindece pe regină, dar a refuzat răsplata generoasă a regelui Mirian al
Nino () [Corola-website/Science/306149_a_307478]
-
drept monument al naturii. Acest câine a primit numele său după tribul „Ainu” de pe Insula Hokkaido, din Japonia. Ainu este un câine de talie medie, cu un corp ușor alungit. Are ochi mici, triunghiulari și maro, nasul este negru, iar urechile sunt mici. Deseori, acești câini au pete negre pe limbă. Pieptul este adânc și lat, iar coada și-o ține peste spate. Blana este dublă, scurtă și groasă. Culorile acestei rase sunt: alb, negru, roșu sau vărgat. Măsoară între 45
Ainu (rasă canină) () [Corola-website/Science/306229_a_307558]
-
Valahia si Moldova s-au situat pe două căi comerciale importante traversate adesea de polonezi, de sași, de greci, de armeni, de genovezi și de negustorii venețieni, conectând cele două principate la evoluția culturii medievale din Europa. Cronica lui Grigore Ureche, Letopisețul Țării Moldovei, care acoperă perioada 1359 - 1594, este o foarte importantă sursă de informații despre viața, evenimentele și personalitațile din Moldova. Este printre primele texte laice, literare, în românește. Datorită dimensiunii ei, precum și informațiilor pe care le conține, este
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]
-
document românesc din secolul al 17-lea. La sfârșitul secolului al 17-lea și începutul secolului al 18-lea, umanismului european este reprezentat în spațiul românesc de scrierile lui Miron Costin și Ion Neculce, cronicari, care au continuat opera lui Ureche. Constantin Brâncoveanu, domn al Țării Românești, a fost un mare patron al artelor și a fost o figura locală a Renașterii. În timpul domniei lui Șerban Cantacuzino călugării de la mănăstirea Snagov, de lângă București, au publicat în 1688 prima Biblie tradusă în
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]
-
devin mai mari decât suprafața secționată, iar excizatele de piele (grefele) mai mici decât suprafața prelevată. "Mobilitatea" pielii este variabilă: față de planurile profunde este ușor mobilizabilă la față, torace, membre, penis și puțin mobilizabilă la nivelul palmelor, tălpilor, pe pavilioanele urechilor și pe aripile nazale. Ea scade în procesele de scleroză (cicatrici, scleroze secundare, sclerodermii esențiale). Pielea este constituită din 3 învelișuri: epidermul de origine ectodermică, dermul și hipodermul (stratul celular subcutanat) de origine mezodermică (mezenchimală). Epidermul este alcătuit dintr-un
Piele (anatomie) () [Corola-website/Science/304767_a_306096]
-
glanda sebacee și un o fibră musculară netedă, mușchiul piloerector. Glanda sebacee este glanda acinoasă (în ciorchină). Ea o holocrină, sebumul secretat luând naștere prin degenerescența groasă a celulelor care căptușesc pereții glandei. În regiunile numite seboreice (nas, frunte, menton, ureche, mediosternal etc.) aceste glande sunt hipertrofiate, conferind regiunilor respective o onctuozitate și o reactivitate particulară. Funcția acestor glande este endocrino-dependentă (sistemul hipofizo-steroidic cortico-suprarenal și sexual). Ele secretă grăsimea pielii, care unge stratul cornificat al epidermusului și părul, îi apără de
Piele (anatomie) () [Corola-website/Science/304767_a_306096]
-
austriac de "Ritter" cu predicatul ""von Buchenthal"". Iancu Flondor este descendentul unei vechi familii boierești, care a deținut dregătorii și a avut moșii în Țara de Sus a Moldovei (Bucovina). Familia Flondor era înrudită din vechime cu familiile Balș, Buhuș, Ureche și alte familii mari ale Moldovei. A fost căsătorit cu Elena de Zotta (la 11 februarie 1899),fiica lui Ioan (Iancu) cavaler de Zotta și a Elenei, născută Hurmuzaki (la 19 decembrie 1876). Cei doi căsătoriți erau ortodocși după tată
Iancu Flondor () [Corola-website/Science/304851_a_306180]
-
denumită hemoptizie) poate însoți, de asemenea, tuberculoza, pneumonia cu bacterii gram-negative și abcesele pulmonare, precum și, mai frecvent, bronșita acută. Pneumonia cu "micoplasme" se poate manifesta în asociație cu umflarea ganglionilor limfatici la nivelul gâtului, dureri articulare sau o infecție a urechii medii. Pneumonia virală este însoțită de respirație șuierătoare mai frecvent decât pneumonia bacteriană. Pneumonia este provocată, în primul rând, de infecții cauzate de bacterii sau de virusuri și, mai rar, de ciuperci și paraziți. Deși au fost identificate peste 100
Pneumonie () [Corola-website/Science/304889_a_306218]
-
foarte repede cu acordeonul. A încercat la început să cânte și cu vioară, insă tatăl lui nu l-a lăsat. A crescut cu cântece lăutărești vechi, si chiar dacă încalcă puțin tradiția melodica, marele lui talent nu se sprijină doar pe ureche. În afară de ce a învățat după ureche, a studiat împreună cu un profesor de muzică. I-a plăcut de asemenea școală; a dat examen la o profesională de ‘Petrol și chimie‘ unde a intrat cu 8,25. De acolo are diplomă de
Ionel Tudorache () [Corola-website/Science/305534_a_306863]
-
la început să cânte și cu vioară, insă tatăl lui nu l-a lăsat. A crescut cu cântece lăutărești vechi, si chiar dacă încalcă puțin tradiția melodica, marele lui talent nu se sprijină doar pe ureche. În afară de ce a învățat după ureche, a studiat împreună cu un profesor de muzică. I-a plăcut de asemenea școală; a dat examen la o profesională de ‘Petrol și chimie‘ unde a intrat cu 8,25. De acolo are diplomă de strungar. Are 3 copii: o fată
Ionel Tudorache () [Corola-website/Science/305534_a_306863]