24,434 matches
-
prin ligatura vasculară. Realizează produse noi în bandajarea plăgilor prin pansamente simple pe bază de ulei de terebentină, vin roșu și miere de albine. Se face vestit și prin crearea de proteze mecanice de brațe și picioare. Ca obstetrician introduce versiunea podalică în caz de distocia fătului. își publică lucrările în limba franceză, ajunge rapid cunoscut. Regii Franței îl solicită ca specialist în traumatisme, plăgi, medicina juridică, patologia nașterii. Chirurg de reputație el va recunoaște că la Hôtel Dieu disecția pe
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
din vis. La rugămintea ei, soțul i l-a cumpărat pe tânărul sclav acesta era Yusuf / Iosif, hărăzit de Dumnezeu să fie profet. Avansurile frumoasei Zuleika au fost respinse de cel ce avea harul tălmăcirii viselor și semnelor cerești. În versiuni islamice, Zuleika i-a adus în camera lui Yusuf femei frumoase pentru a-l seduce. Nu au reușit, în schimb, el le-a convertit la Islam. În altă variantă, Yusuf a fost scos din închisoare pentru că avea abilitatea de a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Uranus și al Geei, și-a mutilat tatăl, i-a tăiat falusul, l-a aruncat în mare și, în jurul lui, după ultima emisie seminală, a apărut o spumă în mijlocul căreia a apărut o tânără deosebit de frumoasă era Aphrodita. În această versiune, frumoasa zeiță i-a precedat pe olimpieni, dovadă că frumusețea este primordială. Era totodată și o explicație a senzualității ei. Ea simbolizează dragostea, seducția, dorința, extazul, de aceea este supranumită Aphrodita Hetaera sau Aphrodita Porne, în asociere cu prostituția sacră
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
apostolică și patristică Maria Egipteanca este un model de pocăință iar Biserica Răsăriteană o prăznuiește ca model reprezentativ al renunțării la viața desfrânată, ca model al înlocuirii plăcerii pământești, carnale cu iubirea de Dumnezeu. Și pe seama destinului ei circulă numeroase versiuni, unele mai impresionante ca altele. Una dintre versiuni o prezintă pe Maria ca fiind o tânără frumoasă care, la doisprezece ani, a părăsit căminul părintesc și a plecat la Alexandria, oraș în Egipt în care mișunau femei ca oferte de
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
de pocăință iar Biserica Răsăriteană o prăznuiește ca model reprezentativ al renunțării la viața desfrânată, ca model al înlocuirii plăcerii pământești, carnale cu iubirea de Dumnezeu. Și pe seama destinului ei circulă numeroase versiuni, unele mai impresionante ca altele. Una dintre versiuni o prezintă pe Maria ca fiind o tânără frumoasă care, la doisprezece ani, a părăsit căminul părintesc și a plecat la Alexandria, oraș în Egipt în care mișunau femei ca oferte de plăceri carnale. În acest loc de pierzanie, a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
a ascultat-o, a spovedit-o, a împărtășit-o, după care a murit, în anul 431, în vremea împăratului Teodosiu cel Tânăr, la 76 de ani. Avva Zosima a înmormântat-o în pustiu, ajutat de un leu. Într-o altă versiune, Maria zisă Egipteanca ar fi fost o călugăriță fecioară la Biserica Sfântului Mormânt. Aici ar fi păcătuit cu un monah, s-a căit, s-a rugat ca un coș cu merinde să-i ajungă toată viața și a plecat în
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
și admirația Regelui Soare care ținea seama de opiniile ei privitoare la persoanele ce aspirau să ajungă în apropierea sa și o consulta când își schimba metresa. Dramaturgul Molière îi aprecia inteligența și cultura, dovadă că participa la corectarea primelor versiuni ale pieselor lui de teatru. Faima de femeie de spirit depășise Franța și încântătoarea Ninon purta corespondență și se întreținea cu Christina, regina Suediei, cu prințese din Germania. A fost prietenă cu Marion Delorme, altă curtezană celebră, cu doamna de
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
și admirator al dansatoarei, a apărat-o, cerând achitarea pentru considerentul probelor neconcludente, fără să reușească. Pe tot parcursul procesului, Margareth Gertruide s-a declarat nevinovată, s-a apărat, a venit cu contraargumente, dar nu au fost luate în seamă. Versiunea ei a fost că a lucrat pentru Franța, fiind solicitată de Georges Ladoux care și-a negat categoric implicarea în racolare. Nu a denunțat pe nimeni. De fapt, verdictul era dat înainte de a se judeca procesul iar cele câteva mărturisiri
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Alexandre Dumas Fiul (1824-1895), autorul lucrărilor: Fiul natural, Problema banilor ș.a., a devenit foarte cunoscut prin romanul Dama cu camelii. Impresiile puternice generate de lectura romanului a determinat crearea libretului pentru opera Traviata de Giuseppe Verdi și a mai multor versiuni cinematografice, un rol i-a fost încredințat "Sfinxului" Greta Garbo. Cel ce a făcut cunoscută viața curtezanei pariziene, Alphonsine, devenite Marie Duplessis, prin personajul Marguerite Duras, este fiul nelegitim al lui Alexandre Duma (Tatăl), dramaturg și romancier romantic de mare
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
în dezbatere: „Nunțile necesare”, CNT, 1992, 17 (semnează Ioan Groșan, Traian T. Coșovei, Florin Sicoie, Gheorghe Iova); Cornel Ungureanu, Țepeneag și ai săi, O, 1992, 20; Corin Braga, Onirism estetic și onirism halucinatoriu, RL, 1992, 21; Florin Manolescu, Miorița în versiunea postmodernă, LCF, 1992, 21; Ioan Urcan, Apocalipsa mioritică, APF, 1992, 5; Mihaela Ursa, Exerciții de zbor și arta fugii, APF, 1992, 5; Fevronia Novac, Singurătatea autorului, RL, 1992, 26; Gheorghe Iova, La est de Țepeneag, CNT, 1992, 50; Mihai Dragolea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
în 1961 în revista „Secolul 20”, în volum în 1965 și pusă în scenă la Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București. R. va colabora, de altfel, atât la Radio, cât și cu teatre din București și din provincie, multe dintre versiunile sale la piese din dramaturgia universală, clasică ori contemporană, fiind jucate: drama Câinii de Tone Brulin, Regele Ioan, prelucrarea lui Friedrich Dürrenmatt după Shakespeare, comedia de succes De ce dormi, iubito? de Jos Vandeloo ori Burgravii, drama istorică a lui Victor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289087_a_290416]
-
puțin sau deloc cunoscute, creând punți spirituale între acestea și cultura românească. Au fost considerate adevărate evenimente echivalențele sale la eruditele studii ale lui Johan Huizinga (Amurgul Evului Mediu, Erasm, Homo ludens, Cultura olandeză în secolul al XVII-lea) sau versiunea la Cartea pictorilor, text de la 1604 aparținând lui Carel van Mander, ca și transpunerea tragediei clasice în versuri a lui Joost van den Vondel, Gijsbreght van Aemstel, ori a Sonetelor lui Camões. A făcut cunoscute pentru prima oară la noi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289087_a_290416]
-
355 până la 323 î.H. cu aproximație. Drumul parcurs de această operă, care nu ne-a parvenit decât mutilată, merită să fie povestit. Puțin cunoscut în Antichitate, textul grecesc este tradus în siriacă în secolul al VI-lea d.H. Această versiune este tradusă și ea în arabă în secolul al X-lea, apoi în latină la sfârșitul secolului al XV-lea, când este difuzată mai întâi în Italia și imediat după aceea în Franța. Această serie de ocolișuri operate asupra textului
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în spatele acestuia, o oarecare raționalitate. Aristotel citează exemplul statuii lui Mitys din Argos care a căzut, în timpul spectacolului, în capul omului ce-l asasinase odinioară și pe care l-a omorât. O astfel de istorisire poate da loc la trei versiuni diferite. Aristotel o elimină pe cea care ar prezenta o asemenea acțiune ca rezultat al unei coincidențe pur întâmplătoare, căci ea nu ar putea să impresioneze spectatorul. "Verosimilul, scrie el, exclude ca evenimentele să fie datorate hazardului orb". (cap. 9
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
lor de a cultiva, mai sistematic încă decât Jarry, ilogismul. Formați în spiritul lui Freud, preferând "suprarealitatea" în care dispare opoziția dintre vis și real, ei lasă frâu liber imaginației. Manifestul Suprarealismului al lui André Breton, care datează, în prima versiune, din 1924, în cea de-a doua, din 1930, debutează prin elogiul imaginației, nebuniei și freudismului. Suprarealismul este definit aici ca un "automatism psihic prin care se propune exprimarea, fie verbală, fie scrisă, fie în oricare alt fel, a funcționării
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ordinul lui Ludovic XIV în 1697. De-abia în 1716 sunt autorizați să revină la Paris, sub direcția lui Luigi Riccoboni, care joacă, în trupă, rolul primului amorez sub numele de Lelio. 39 Paradoxul, din care ne-au parvenit cinci versiuni successive, este opera asupra căreia Diderot a revenit cel mai mult. Prima variantă a textului este compusă în noiembrie 1769, imediat după Visul lui d'Alembert, pentru care Paradoxul apare ca o ilustrare, problema sensibilității comediantului nefiind decât un caz
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
teoriei sensibilității dezvoltate în Vis. Comediantul trebuie să fie conștient de dualitatea omului, care este o ființă dublă pe plan biologic, condus în același timp de creier și de diafragmă (considerată pe vremea aceea drept sediul psihologic al sensibilității). Prima versiune a Paradoxului, destul de scurtă, este scrisă pentru Corespondența literară, cu cel puțin douăzeci de exemplare manuscrise, și difuzată de Grimm în 1770. Diderot lucrează apoi la Paradox până la sfârșitul zilelor sale, neîncetând intervențiile asupra lucrării, dezvoltarea anumitor puncte, nuanțarea altora
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pentru Corespondența literară, cu cel puțin douăzeci de exemplare manuscrise, și difuzată de Grimm în 1770. Diderot lucrează apoi la Paradox până la sfârșitul zilelor sale, neîncetând intervențiile asupra lucrării, dezvoltarea anumitor puncte, nuanțarea altora. De-abia în 1830 va apărea versiunea definitivă. 40 Primul citat este extras din Zaïre (IV, 2) de Voltaire, al doilea din Ifigenia (II, 2) lui Racine. 41 Brecht va pleca de la această dedublare în joc pentru a-și elabora teoria "distanțării", cerându-i comediantului să o
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și, în general, pentru spațiul slav (G.M. Ivanov scrie despre Leonid Andreev, Ján Kollár, Mickiewicz, Șevcenco, Gogol, Ivan Vazov). Preocuparea pentru familiarizarea cititorilor cu literatura universală se desprinde, de asemenea, din abundentele traduceri, multe dintre ele foarte izbutite. Se disting versiunile lui Al. A. Philippide din creația poeților de expresie germană Hölderlin, Mörike, Rilke, ca și din aceea a lui Baudelaire, relevabile sunt și tălmăcirile din Racine, Dostoievski, Cehov, Nietzsche, Rimbaud, Tagore, Maiakovski, Oscar Wilde, Apollinaire, Kazantzakis ș.a. Originală și inspirată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289322_a_290651]
-
expresie germană Hölderlin, Mörike, Rilke, ca și din aceea a lui Baudelaire, relevabile sunt și tălmăcirile din Racine, Dostoievski, Cehov, Nietzsche, Rimbaud, Tagore, Maiakovski, Oscar Wilde, Apollinaire, Kazantzakis ș.a. Originală și inspirată este ideea de a oferi simultan mai multe versiuni ale unor texte celebre, cum se întâmplă cu Prefața și Albatrosul, poemele lui Baudelaire, sau cu altele, aparținând lui Catul, Petrarca, Leopardi, Goethe ș.a. Această inovație nu este singulară în R.l., ingeniozitatea și chiar spiritul experimental al redactorilor remarcându-se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289322_a_290651]
-
sexe a eșantionului Numărul mediu de subiecți selectați, bărbați și femei, din fiecare oraș a fost de 238. În faza de proiectare a eșantionului s-a folosit programul specializat în dimensionarea eșantioanelor și analiza de putere a testelor, G Power (versiunea 3.0.7). Stratificarea eșantionului s-a realizat după sexul respondenților (bărbați și femei) și grupa de vârstă (8 grupe de vârstă), rezultând 16 (2x8) straturi relativ omogene (Tabelul 2). Grupe de vârstă Sexul (frecvențe) Feminin Masculin Total 15-19 ani
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
focal point) responsabilă cu aplicarea și colectarea chestionarelor în teren, care ulterior s-au centralizat în București într-o bază de date unică cu ajutorul pachetului de programe statistice SPSS. Majoritatea analizelor statistice s-au făcut cu pachetul de programe SPSS (versiunile 13 și 15). Analizele de clase latente (clusteri și factoriale) în date de tip nominal și categorial s-au realizat cu ajutorul programului Latent Gold (versiunea 4.5) Bibliografie 1. Albig William, Public Opinion, New York, McGraw-Hill Book co., 1939. 2. Faris
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
de programe statistice SPSS. Majoritatea analizelor statistice s-au făcut cu pachetul de programe SPSS (versiunile 13 și 15). Analizele de clase latente (clusteri și factoriale) în date de tip nominal și categorial s-au realizat cu ajutorul programului Latent Gold (versiunea 4.5) Bibliografie 1. Albig William, Public Opinion, New York, McGraw-Hill Book co., 1939. 2. Faris Robert E. L., "Book Review, Modern Public Opinion. William Albig", American Journal of Sociology, vol. 63, nr. 1, 1957, p. 106. 3. Stoetzel Jean, Girard
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
pentru „națiunea” lui, accesele de exasperare, amărăciunea persistentă ar lăsa să se întrezărească în stihuitorul bihorean un depresiv. Unele poezii, puse pe muzică, s-au cântat o vreme. Dintre acestea, La vin, creația cea mai populară a lui S., în versiunea ei melodică, îi atrăsese atenția lui Mihai Eminescu. Repere bibliografice: Eugeniu Potoran, Poeții Bihorului, Oradea, 1934, 25-29; Vasile Vartolomei, Veche cultură românească în Țara Biharei, Cluj, 1941, 70-73; Vasile Bolca, „Lepturiștii” din Oradea, Sibiu, 1943, 28-29; Dicț. lit. 1900, 780
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289660_a_290989]
-
cele patru mari secțiuni ale sale (Introducere, Tipologie, Circulație, Geneză), este o adâncită dezbatere asupra vastei problematici a subiectului: morfologia tematică, formulele de expresie, tematica motivelor de contaminare, versificație și probleme de compoziție, tipologia subiectului, raportul dintre tradiție și inovație, versiunea baladă, versiunea colind, variantele externe. Așa cum a remarcat Mircea Eliade, „tot ce privește tehnica și problematica folclorică a fost tratat amănunțit”. Etnograful F. își face simțită prezența în toate secțiunile studiului, dar mai cu seamă în subcapitolul Baza etnografică a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287059_a_288388]