25,809 matches
-
Sir (sau Launcelot) du Lac a fost unul dintre Cavalerii Mesei Rotunde și cel mai de încredere al regelui Arthur, jucând un rol important în victoriile repurtate de acesta. De asemenea, mai este cunoscut pentru relația sentimentală cu Guinevere, soția lui Arthur și pentru rolul jucat în căutarea sfântului Graal. În literatură apare ca personajul principal al poemului epic francez ", le Chevalier de la Charrette" al lui
Lancelot () [Corola-website/Science/326098_a_327427]
-
fi contracarată doar de un atac prin surprindere și înaintare rapidă. După pensionarea lui Schlieffen, planul a fost pus în aplicare de Moltke în Primului Război Mondial în formă modificată, care pus în aplicare în prima lună a războiului aproape a adus victoria germană. Cu toate modificările aduse planului inițial, un contraatac francez la marginea Parisului în prima bătălie de la Marna și ofensiva rusă surprinzător de rapidă a oprit ofensiva germană și a dus la ani de luptă în tranșee. Planul a fost
Planul Schlieffen () [Corola-website/Science/326170_a_327499]
-
armatei franceze. După ce Regatul Unit și Franța au încheiat pactul Antanta cordială, împăratul Wilhelm al II-lea a cerut contelui Schlieffen să conceapă un plan care îi făcea posibilă Germaniei să lupte pe două fronturi. Conform căpitanului american Douglas Cohn victoria japoneză în Războiul ruso-japonez din 1904-05 a discreditat armata rusă, iar Planul Schliffen finalizat în mai puțin de trei luni după terminarea războiului în mod sigur a ținut cont de aceste aspecte. Mai târziu în Primul Război Mondial victoria germană
Planul Schlieffen () [Corola-website/Science/326170_a_327499]
-
Cohn victoria japoneză în Războiul ruso-japonez din 1904-05 a discreditat armata rusă, iar Planul Schliffen finalizat în mai puțin de trei luni după terminarea războiului în mod sigur a ținut cont de aceste aspecte. Mai târziu în Primul Război Mondial victoria germană asupra forțelor armate ruse superioare în Bătălia de la Tannenberg (1914) a confirmat aceste socoteli. Planul Schlieffen și-a propus ca scop învingerea rapidă a armatei franceze. Pentru ocuparea Parisului Schlieffen a prevăzut 39 de zile și 42 de zile
Planul Schlieffen () [Corola-website/Science/326170_a_327499]
-
zdrobite. Aripile nu ar trebui să fie solicitate la punctele de avansate din față, ci mai degrabă de-a lungul întregii adâncimi și extinderi a formației inamice. Anihilare este completată printr-un atac împotriva spatelui inamicului... Pentru a aduce o victorie decisivă și de anihilare este necesar un atac împotriva porțiunii frontale și împotriva unuia sau ambelor flancuri..."" Schlieffen mai târziu a dezvoltat doctrina sa operațională proprie într-o serie de articole, multe dintre ele au fost ulterior traduse și publicate
Planul Schlieffen () [Corola-website/Science/326170_a_327499]
-
navală de la Port Arthur nu a avut ca rezultat pierderi majore de nave de război, Marina Imperială Japoneză fost respinsă de pe câmpul de luptă de tirul combinat al navelor de luptă rusești și bateriilor de coastă, atribuindu-le doar o victorie minoră. Rușii au avut 150 de pierderi de vieți omenești la aproximativ 90 de morți pentru partea japoneză. Deși nu a fost scufundată nicio navă nici de-o parte, nici de cealaltă, mai multe nave au fost avariate. Japonezii au
Bătălia de la Port Arthur () [Corola-website/Science/326195_a_327524]
-
nașterea statului elen modern. Consiliile locale de conducere și-au continuat însă existența, autoritatea centrală fiind stabilită ferm doar în 1825. Noul stat nu a fost recunoscut de marile puteri europene ale timpului. Tânărul stat elen, după o serie de victorii inițiale în lupta cu otomanii, a fost amenințat cu dispariția datorită conflictelor interne care au degenerat în război civil și a intervenției armatei turco-egiptene condusă de Ibrahim Pașa. În momentul în care Ibrahim Pașa a intervenit pentru înăbușirea mișcării revoluționare
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
atunci când a refuzat să jure credință sultanului. Grecii au reușit să oprească șirul succeselor otomane în bătălia de la Gravia. Aici, Odysseas Androutsos, în fruntea unei forțe reduse din punct de vedere numeric, a produs pierderi foarte mari armatei turce. Această victorie le-a permis grecilor să se retragă în siguranță, iar Omer Vrioni s-a văzut obligat să-și amâne înanintarea spre Peloponez până când i-au sosit întăriri. Cât timp a așteptat sosirea întăririlor, Omer a atacat Levadeia, pe care a
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
despresurat Acropolele, asediat de greci. După ce 2.000 de greci a reușit să distrugă armata turcă care se îndrepta spre Attica în Vassilika, Vrioni a părăsit Attica în septembrie și s-a retras la Ioannina. Spre sfârșitul anului 1821, după victoriile de la Vassilika și Gravia, grecii au reușit să asigure controlul, cel puțin temporar, asupra Greciei centrale. Cretanii au participat pe scară largă la rebeliune, dar nu au reușit să obțină eliberarea de sub dominația otomană datorită intervenției egiptene. Creta avea o
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
au dat un nou imbold rebeliunii din Creta. Pe 9 august 1825, aceste grupuri aflate sub conducerea lui Dimitrios Kallergis și Emmanouil Antoniadis au cucerit forturile Gramvousa și Kissamos (de unde și numele acestei perioade de timp, „Perioada Gramvousa”). După aceste victorii, insurgenții au încercat să reaprindă rebeliunea în regiunile de câmpie ale insulei. Deși otomanii nu au reușit să recucerească forturile, ai au reușit să oprească diseminarea insurgenției în vestul insulei. Turcii au asediat Gramvousa și insurgenții au trebuit să supraviețuiască
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
fiind înfrânți în pasul Retina (Salonic). Insurecția din Halkidiki s-a rezumat doar la acțiunile din peninsulele Muntelui Atos și Kassandra. Pe 30 noiembrie 1821, ofensiva declanșată de noul pașa al Salonicului, Mehmet Emin Abulubud, s-a încheiat cu o victorie decisivă otomană la Kassandra. Supraviețuitorii eleni ai înfrângerii de la Kassandra, printre ei aflându-se și Pappas, au fost salvați de vasele din Psara, care i-a transportat în Skiathos, Skopelos și Skyros. Papas a murit în timp ce se îndrepta spre insula
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
a atacat mai apoi orașul în fruntea unei armate formate de 20.600 de soldați, dintre care doar ceva mai puțin de jumătate soldați ai armatei regulate. Mehmed Emin a reușit în urma mai multor atacuri să cucerească Naousa în aprilie. Victoria otomană a fost facilitată de trădarea dușmanilor lui Zafeirakis, care au dezvăluit atacatorilor existență unei zone neapărate. Comandatul otoman a ordonat după victorie execuții sumare ale luptătorilor și represalii împotriva civililor. Există mărturii despre femei care au preferat să se
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
soldați ai armatei regulate. Mehmed Emin a reușit în urma mai multor atacuri să cucerească Naousa în aprilie. Victoria otomană a fost facilitată de trădarea dușmanilor lui Zafeirakis, care au dezvăluit atacatorilor existență unei zone neapărate. Comandatul otoman a ordonat după victorie execuții sumare ale luptătorilor și represalii împotriva civililor. Există mărturii despre femei care au preferat să se sinucidă decât să fie luate și vândute ca sclave. Cei care au reușit să scape din încercuirea de la Naousa s-au retras spre
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
Ali al Egiptului. Grecii, a căror capacitate de luptă era diminuată de luptele interne și problemele financiare, nu au fost capabili să-și mențină flota în continuă stare de luptă, ceea ce a permis flotei turco-egiptene să obțină o serie de victorii și să debarce forța expediționară egipteană la Methoni. După intervenția egiteană în Peloponez, revoluția elenă a fost amenințată cu înfrângerea, fiind salvată doar de intervenția Marilor Puteri și de victoria acestora din bătălia de la Navarino din 1827. Intervenția egipteană a
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
ceea ce a permis flotei turco-egiptene să obțină o serie de victorii și să debarce forța expediționară egipteană la Methoni. După intervenția egiteană în Peloponez, revoluția elenă a fost amenințată cu înfrângerea, fiind salvată doar de intervenția Marilor Puteri și de victoria acestora din bătălia de la Navarino din 1827. Intervenția egipteană a fost limitată la început doar la Creta și Cipru. Succesele egiptenilor i-au pus pe turci într-o poziție dificilă: să accepte în continuare ajutorul viceregelui Muhammad Ali și să
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
lui Muhammad Ali, Ibrahim Pașa, și-a debarcat trupele la Methoni pe 24 februarie 1825. După o lună de zile, el dispunea de o armată de 10.000 de infanteriști și 1.000 de cavaleriști. Ibrahim a obținut rapid o victorie împotriva garnizoanei elene de pe insula Sphactiria, din apropierea coastei Messiniei. În condițiile în care grecii erau implicați în conflicte interne și erau profund dezorganizați, Ibrahim Pașa a trecut la ofensivă și a devastat vestul Peloponezul. Guvernul elen a încercat să revigoreze
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
fregatei la bordul căreia se afla ofițerul britanic împușcat a răspuns cu focuri de muschetă. Egiptenii au răspuns lansând o ghiulea împotriva vasului amiral francez, „Sirene”, iar francezii au deschis la rândul lor focul. Bătălia s-a încheiat cu o victorie completă a aliaților europeni și cu anihilarea flotei egipteano-turce. Doar 14 corăbii turco-egiptene dintre cele 89 care au luat parte la luptă s-au mai întors în portul Alexandria. Aproximativ 8.000 de membrii ai echipajelor lor au pierit în
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
drept un „aliat vechi”. Codrington a fost la rândul lui blamat pentru că a permis vaselor turco-egiptene să se retragă cu toată prada, inclusiv cu 2.000 de greci care aveau să fie vânduți ca sclavi. În schimb, în Franța, vestea victoriei de la Navarino a fost întâmpinată cu entuziasm, iar guvernul s-a bucurat de o creștere neașteptată de popularitate. Rusia s-a folosit de eveniment pentru a declara război Turciei. În obtombrie 1828, scena politică elenă s-a regrupat și s-
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
stipula retragerea tuturor forțelor egiptene din Peloponez. Ultima luptă majoră din cadrul războiului a fost bătălia de la Petra. Forțele elene comandate de Demetrius Ipsilanti, instruite în stil occidental, au renunțat la tacticile de gherilă și au reușit să câștige o importantă victorie împotriva forțelor lui Aslan Bei. Turcii au cedat toată regiunea cuprinsă între orașul Livadeia și râul Spercheios, primind în schimb dreptul de trecere liberă pentru trupele care se retrăgeau din Grecia Centrală. Pe 21 decembrie 1828, ambasadorii Regatului Unit, Rusiei și
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
mai câștigat și trei titluri de Mare Șlem la dublu juniori, la Australian Open, Roland Garros și Wimbledon. Tot în acest an și-a făcut debutul în turneele WTA. Azarenka a debutat la Guangzhou, unde a a ajuns până în semifinale. Victoria Azarenka a început anul la Auckland unde a ajuns până în turul 2. La Australian Open a trecut de calificări dar a pierdut în primul tur la Sania Mirza. După turneul de la antipozi ea a jucat în SUA la Memphis, Tennessee
Victoria Azarenka () [Corola-website/Science/326197_a_327526]
-
anul la Auckland unde a ajuns până în turul 2. La Australian Open a trecut de calificări dar a pierdut în primul tur la Sania Mirza. După turneul de la antipozi ea a jucat în SUA la Memphis, Tennessee, unde obține o victorie răsunătoare în primul tur la Nicole Vaidisova, însă este eliminată în turul 2. Azarenka ajunge până în turul 3 la Miami. După acest turneu urmează o perioda grea pentru Azarenka. Pierde în primul tur la toate turneele la care participă și
Victoria Azarenka () [Corola-website/Science/326197_a_327526]
-
Mirnyi reușește să câștige trofeul.După sezonul american, bielorusa mai joacă la Tașkent unde atinge a doua finală WTA pe care o pierde în fața franțuzoaicei, Pauline Parmentier și la Moscova unde ajunge până în sferturi.Ea încheie anul pe locul 30. Victoria începe anul la Gold Coast unde reușește să atingă a treia finală într-un turneu WTA la simplu.Ea a cedat finală în fața chinezoaicei Li Na.La Australian Open atinge turul 3 unde este învinsă de multiplă campioană, Serena Williams
Victoria Azarenka () [Corola-website/Science/326197_a_327526]
-
La acest turneu reușește să câștige al doilea titlu WTA.La Indian Wells Masters ajunge până în semifinale în timp ce la dublu cucerește trofeul alături de Vera Zvonareva. La Miami reușește să câștige cel mai important titlu al carierei și totodată reușește o victorie de senzație în finala acestui turneu împotriva Serenei Williams.După acest turneu Azarenka intra în top 10 pentru prima dată, urcând până pe locul 8.Pe zgura are un sezon bun atingând fază semifinalelor la turneul Premier 5 de la Romă iar
Victoria Azarenka () [Corola-website/Science/326197_a_327526]
-
La Uș Open este eliminată în turul 2.Pe final de an reușește semifinale la Tokyo și câștigă turneul de la Moscova.Pentru al doilea an consecutiv se califică la Turneul Campioanelor .Nici de data asta nu trece de faza grupelor.Victoria Azarenka încheie anul pe locul 10. Azarenka începe anul la Sydney unde este eliminată în sferturi de către Kim Clijsters.La openul de la antipozi ajunge până în optimi.La Indian Wells atinge sferturi de finală iar la Miami câștiga al doilea titlu
Victoria Azarenka () [Corola-website/Science/326197_a_327526]
-
mai mari a apărut în legătură cu Port Arthur. Acest port de importanță strategică era principalul scop al japonezilor. Cu toate că rușii puteau să mobilizeze mai mulți militari, din cauza tacticilor și strategiilor învechite și ale armelor de proastă calitate ale rușilor, japonezii repurtau victorie după victorie. Forțele militare rusești la sfârșitul războiului au pierdut din putere, iar după ce au pierdut Bătălia de la Mukden, forțele terestre rusești s-au prăbușit. Rușii după ce și-au pierdutr flota din Oceanul Pacific, au ordonat flotei din Marea Baltică să navigheze
Bătălia din Strâmtoarea Tsushima () [Corola-website/Science/326196_a_327525]