239,876 matches
-
Goriot" în 1834, un fragment din "La Peau de chagrin" intitulat " Le Suicide d’un poète" și "Leș Employés ou la Femme supérieure" în 1837. Cumpărată în 1834 de François Buloz cu care Balzac s-a aflat în proces de la publicarea celui de-al treilea fragment din "Le Lys dans la vallée", revista și-a încetat apariția în 1845. Ea a fost republicata apoi, printre alții, de Théophile Gautier, Arsène Houssaye, Louis Mărie de Lahaye Cormenin, primindu-i pe scriitorii ce
Revue de Paris () [Corola-website/Science/335303_a_336632]
-
în 1845. Ea a fost republicata apoi, printre alții, de Théophile Gautier, Arsène Houssaye, Louis Mărie de Lahaye Cormenin, primindu-i pe scriitorii ce fuseseră respinși de "Revue des deux Mondes", mai ales Gustave Flaubert, care i-a oferit spre publicare românul "Madame Bovary". În acel moment, "" scosese mai multe pasaje din carte pentru că se temea, nu fără motiv, de un proces. Flaubert, care publicase în această revista deoarece prietenul său Maxime Du Câmp se află în redacția ei, a regretat
Revue de Paris () [Corola-website/Science/335303_a_336632]
-
la el). Dick a mai povestit și despre o experiență neobișnuită avută în vis în perioada în care lucra la carte și despre cum a simțit că trebuia s-o introducă în text. Peste ani, rememorând coincidența biblică trăită după publicarea romanului, a ajuns să-și interpreteze visul ca o cheie care permitea înțelegerea adevăratului mesaj al poveștii, afirmând: Mabou Mines a prezentat premiera mondială a adaptării de teatru după "" la Boston Shakespeare Theatre, în perioada 18-30 iunie 1985. Piesa a
Curgeți, lacrimile mele, zise polițistul () [Corola-website/Science/335319_a_336648]
-
făcut redundant controlul prin experți guvernamentali, evitându-se astfel potențiale tensiuni între politica de consolidare a Statului național centralizat și aspirațiile de autodeterminare ale minorităților. Ion I. Lapedatu este creditat ca fondatorul sistemului de asigurări pentru românii din Transilvania. După publicarea în 1902 la Brașov a lucrării „Teoria asigurărilor asupra vieții”, prima de acest gen din literatura ardeleană românească de specialitate, și în calitatea sa de secretar al Solidarității, el a preluat ideea lansată la Conferințele directorilor institutelor românești de credit
Ion I. Lapedatu () [Corola-website/Science/335360_a_336689]
-
Sibiu (1898). Ca student, a participat la fondarea revistei „Luceafărul” la Budapesta în 1902 și a facut parte din Comitetul de redacție alături de Octavian Goga, Ioan Lupaș, Octavian C. Tăslăuanu etc., inclusiv în perioada 1906 - 1920 în care redactarea și publicarea au avut loc bilunar la Sibiu. Ion I. Lapedatu a avut o intensă activitatea publicistică de specialitate. În 1904 a început o colaborare de lungă durată cu „Revista Economică” cu o serie de articole de contabilitate; el a asumat funcția
Ion I. Lapedatu () [Corola-website/Science/335360_a_336689]
-
din urmă Malherbe a învins. Am încetat să-l citim și să-l imprimăm pe Villon ... și iată-ne în plin romantism. Villon a revenit în biblioteci și antologii” (). Începând cu „Semincerul” ("Le Lais") Villon a cunoscut succesul imediat. De la publicarea acestuia și până pe la mijlocul secolului al XVI-lea Madeleine Lazard a numărat 34 de reeditări ale operelor sale. Celebritatea sa a creiat dar, s-a și bazat pe Legenda villoniană, care-l prezenta ca pe un fel de farsor, șarlatan
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
of Night", cauzată pe de o parte de nemulțumirea lui Clarke față de primul text și, pe de altă parte, de progresele științifice. Cele două texte au circulat o vreme în paralel, nuvela având succes și fiind reditată chiar și după publicarea romanului. Ele prezintă o serie de diferențe de detalii și structură, dintre care cele mai importante sunt:
Orașul și stelele () [Corola-website/Science/331615_a_332944]
-
trebuie să participe în mod activ la consolidarea și dezvoltarea profesiei de consultant în management în toate țările în care își desfășoară activitatea. Cerințe pentru îndeplinerea Aspectului 3: Afilierea la Organizațiile de Comerț/Industrie și la Asociațiile Profesionale - Redactarea și publicarea de articole, recenzii, bloguri - Susținerea de prezentări la conferințe - Predarea consultanței în management în Facultățile de Business, Universități, etc. - Deținerea de către consultanții seniori de funcții în cadrul Institutelor Locale de Consultanță în Management - Oferirea de suport finaciar pentru organizarea de activități
Consiliul internațional al institutelor de consultanță () [Corola-website/Science/331670_a_332999]
-
elimine folosirea latinei din domeniul administrativ și juridic: Francisc I combate în general puterea bisericii catolice, ca s-o întărească pe cea regală. De aceea, dat fiind că biserica publică numai în latină, regele înființează în 1543 Tiparnița regală, destinată publicării de opere în greacă, ebraică și franceză. De altfel, bisericile protestante abandonaseră limba latină și răspândeau Biblia în traducere franceză. În același timp, față de celelalte idiomuri vorbite în regat, franceza ca limbă vorbită continuă să fie minoritară. Este vorbită de
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
1910 cadrul seriei de 12 volume "The Collected Works of Ambrose Bierce". "Science-Fiction: The Early Years or The Guide to Supernatural Fiction" al lui Bleiler precizează anul 1909, dar e posibil ca acest an să reprezinte data cumpărării drepturilor de publicare de către editură. Noua ediție elimină 9 povestiri din precedenta și adaugă alte 30. În ciuda acestei diferențe majore, "The Encyclopedia of Science Fiction" o consideră o versiune extinsă a ediției din 1893. Noua versiune conținea 42 de povestiri, dar unele reeditări
Valea bântuită () [Corola-website/Science/331782_a_333111]
-
Peter S. Beagle. El prezintă povestea unui unicorn care crede că este ultimul din neamul său și pleacă să descopere ce s-a întâmplat cu ceilalți. Cartea s-a vândut în peste cinci milioane de exemplare la nivel mondial de la publicarea sa, fiind tradusă în mai bine de 30 de limbi. În 1987, reivsta "Locus" a plasat "" pe locul 5 în lista "Celor mai bune romane fantasy ale tuturor timpurilor", pe baza unui sondaj printre abonați. Sondajul refăcut în 1998 a
Ultima licornă () [Corola-website/Science/331766_a_333095]
-
pretins nici o retribuție, mulțumindu-se cu pensia militară. Un ziar maghiar l-a numit "titanul cinstei". Pentru activitatea sa ca primar, la data de 30 noiembrie 1930, i s-a conferit titlul de „Cetățean de Onoare” al Timișoarei. A finanțat publicarea revistei "Analele Banatului" și ridicarea statuii pentru Pavel Vasici-Ungureanu. Prin Înalt Decret Regal cu nr. 1142/14 din 3 aprilie 1931, regele Carol al II-lea i-a conferit generalului Ordinul „Ferdinand I” în grad de comandor. Domășnean a fost
Gheorghe Domășnean () [Corola-website/Science/331805_a_333134]
-
navele cu putere de foc asemănătoare, iar în privința puterii de foc să depășească cu mult orice navă care are o viteză comparabilă cu "Dreadnought". Nava prezenta la momentul respectiv mai multe inovații atât în ceea ce privește armamentul, cât și a propulsiei: După publicarea cărții lui Alfred Thayer Mahan intitulată "The Influence of Sea Power upon History, 1660-1783", în construcția cuirasatelor a început o cursă a înarmărilor la nivel mondial. Această cursă a înarmărilor a culminat în bătălia decisivă din Strâmtoarea Tsushima în 1905
HMS Dreadnought () [Corola-website/Science/331784_a_333113]
-
așa de mult, încât l-a determinat să plaseze acțiunea unora dintre românele sale ulterioare în India. Prima sa opera publicată a fost o piesă pentru copii, "Noel's Ark". Cariera sa a luat avânt către sfârșitul anilor '80, datorită publicării unei serii de povestiri în revistă "Interzone". Povestirea "The Time-Lapsed Mân" a câștigat sondajul cititorilor revistei Interzone pentru cea mai admirată povestire din 1988, precum și un premiu Eastercon în 1995. Eric Brown a fost votat "Cel mai bun debutant al
Eric Brown () [Corola-website/Science/331825_a_333154]
-
romantice, proză și piese de teatru într-un stil clasic, dar și studii teoretice de literatură care criticau formele tradiționale de exprimare artistică. Singurul său roman, "Araba Sevdası" este primul roman realist din literatura turcă. Activitatea sa literară debutează cu publicarea articolelor sale în gazete precum "Tasvîr-i Efkâr" (la conducerea căreia avea sa ajungă odată cu plecarea lui Namik Kemal în Franța), "Terakki" (Progres), "Hakayıku'l-vekayi" și astfel numele său începe să se facă auzit în lumea scriitorilor. Prima sa carte, "Afife
Recaizade Mahmud Ekrem () [Corola-website/Science/331851_a_333180]
-
de fișiere cu o conexiune P2P. Termenul darknet a apărut încă din anul 1970, folosit pentru a se referi la rețelele izolate din ARPANET, care mai târziu a evoluat în Internet . Mai recent, în anul 2002, a fost popularizat prin publicarea articolului "The Darknet and the Future of Content Distribution", scris de Peter Biddle, Paul England, Marcus Peinado, și Bryan Willman, angajații companiei Microsoft. Cercetătorii Microsoft susțin că existența darknet a fost principalul obstacol în calea dezvoltării eficiente a tehnologiei DRM
Darknet () [Corola-website/Science/335576_a_336905]
-
1 martie 1879), nr. 1, 1 aprilie 1878, pp. 22-31). Între timp, armata României participase alături de oștirea rusă la Războiul împotriva Turciei din 1877-1878, ce abia se încheiase prin semnarea la 3 martie 1878 a Tratatului de la San Stefano. Prima publicare a poveștii în volum a avut loc abia în anul 1890, după moartea scriitorului, când editorul Herșcu Goldner din Iași a tipărit "Scrierile lui Ion Creangă", vol. I, cu o prefață de A.D. Xenopol și o biografie a autorului de
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
von Goethe, considerând că Ivan Turbincă, „personajul care domină istoria lumii în secolul nostru”, ar fi „mai contemporan decât Hamlet, Faust, Don Quijote și Alioșa Karamazov”. Povestea „Ivan Turbincă” este, de asemenea, populară în Republica Moldova, care a făcut parte la momentul publicării din gubernia Basarabia a Imperiului Rus și apoi a format, după o scurtă perioadă în care a fost parte a României, RSS Moldovenească din cadrul Uniunii Sovietice. Ea se află printre scrierile lui Ion Creangă ce au fost cunoscute de către cititorii
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
o adevărată îmbogățire a literaturei noastre”. Povestea „Dănilă Prepeleac” a fost publicată în numărul din 1 martie 1876 al revistei "Convorbiri literare" din Iași (anul IX (1 aprilie 1875 - 1 martie 1876), nr. 12, 1 martie 1876, pp. 453-460). Prima publicare a poveștii în volum a avut loc abia în anul 1890, după moartea scriitorului, când editorul Herșcu Goldner din Iași a tipărit "Scrierile lui Ion Creangă", vol. I, cu o prefață de A.D. Xenopol și o biografie a autorului de
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
Europa în cele din urmă, este India”. Cosquin a ilustrat această teorie printr-o abordare originală: cu ajutorul a două surori, el a adunat toate poveștile dintr-un singur sat, Montiers-sur-Saulx din Barrois. Astfel, activitatea sa a culminat în 1886 cu publicarea a două volume de "Contes Populaires de Lorraine". Cartea a însoțit fiecare din cele peste 80 de povești cu o serie de note ce inventariau variantele franceze sau străine pe care le cunoștea Cosquin, făcând frecvent comparații care să-i
Emmanuel Cosquin () [Corola-website/Science/335619_a_336948]
-
(VfR), Societatea Germană pentru Călătorii Spațiale, a fost fondată la 5 iulie 1927 la Breslau de către Johannes Winkler (primul care a lansat o rachetă cu carburant lichid în Europa), Max Valier și Willi Ley. Ideea înființării societății a fost publicarea la Berlin în anul 1923, a cărții lui Hermann Oberth "Die Rakete zu den Planetenräumen" ("Racheta, cheia spațiilor interplanetare"). Asociația a fost desființată din ordin militar în anul 1933. VfR era o organizație civilă de amatori ai cărei membrii erau
Verein für Raumschiffahrt () [Corola-website/Science/335651_a_336980]
-
decembrie 1971 la Chicago și New York (SUA), după cum menționează însuși autorul la sfârșitul scrierii.<ref name="Ștefănescu 1/2003">Alex. Ștefănescu, „La o nouă lectură: Mircea Eliade”, în "România literară", anul XXXVI, nr. 1, 8-14 ianuarie 2003.</ref> Prima sa publicare a avut loc în numărul inaugural (caietul nr. 1/1973) al revistei "Ethos" din Paris (Franța), ce a apărut în anul 1973 sub redacția lui Ioan Cușa și Virgil Ierunca. Ea a fost inclusă, alături de alte nuvele scrise de Mircea
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
a fost inclusă, alături de alte nuvele scrise de Mircea Eliade după 1967 și publicate în diferite reviste sau broșuri din străinătate, în volumul "În curte la Dionis" (pp. 133-188), tipărit în anul 1977 de Editura Caietele Inorogului din Paris. Prima publicare în România a nuvelei „Uniforme de general” a avut loc abia în anul 1981, când Editura Cartea Românească din București a tipărit volumul "În curte la Dionis", care cuprindea cele șase nuvele ce apăruseră în volumul omonim parizian, nuvelele „Pe
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
cu motive întemeiate. Contestatarul susținea că acest aranjament încalcă separația puterilor în stat, și că promulgate de Comisie sunt invalide. Opt judecători au aderat la opinia majoritară redactată de Blackmun, susținând constituționalitatea Îndrumărilor. Scalia a făcut opinie separată, afirmând că publicarea Îndrumărilor este o funcțiune legislativă pe care Congresul nu o poate delega, a numit Comisia „un fel de Congres studențesc”. În 1996, Congresul a adoptat care permitea președintelui să anuleze unele articole dintr-o (lege care autorizează cheltuieli bugetare) adoptată
Antonin Scalia () [Corola-website/Science/335606_a_336935]
-
noiembrie 1967 la Chicago. Eliade a corectat șpalturile nuvelei la 3 aprilie 1968, întrebându-se dacă va putea publica scrierea în România sau nu. Personajele și acțiunea continuau să-l captiveze, după cum notează în însemnările din acel an. Prima sa publicare a avut loc în anul 1968 în volumul 2 al unei colecții de proză românească tipărită de Editura Caietele Inorogului din Paris; tirajul cărții a fost de 500 de exemplare. Cartea a fost tradusă în mai multe limbi străine. Traducerea
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]