282,134 matches
-
ore . Concentrațiile plasmatice la starea de echilibru s- au atins după o administrare continuă timp de 7- 8 zile . Zece la sută din cantitatea de inițială de amlodipină și 60 % din metaboliții săi se excretă prin urină . Valsartan Absorbție : După administrarea orală de valsartan în monoterapie , concentrația plasmatică maximă de valsartan se atinge după 2- 4 ore . Biodisponibilitatea absolută medie este de 23 % . Valsartanul prezintă o cinetică de degradare multiexponențială ( t½α < 1 oră și t½ß aproximativ 9 ore ) . Alimentele diminuează
Ro_454 () [Corola-website/Science/291213_a_292542]
-
prezintă o cinetică de degradare multiexponențială ( t½α < 1 oră și t½ß aproximativ 9 ore ) . Alimentele diminuează expunerea ( calculată cu ajutorul ASC ) la valsartan cu aproximativ 40 % , iar concentrația plasmatică maximă ( Cmax ) cu aproximativ 50 % , deși începând cu 8 ore după administrarea dozei , concentrațiile plasmatice ale valsartanului sunt similare la grupurile care au consumat alimente cu ale celor care nu au consumat . Cu toate acestea , scăderea ASC nu este însoțită de o diminuare semnificativă din punct de vedere clinic a efectului terapeutic
Ro_454 () [Corola-website/Science/291213_a_292542]
-
Cu toate acestea , scăderea ASC nu este însoțită de o diminuare semnificativă din punct de vedere clinic a efectului terapeutic , astfel valsartanul putând fi administrat cu sau fără alimente . Distribuție : Volumul de distribuție al valsartanului la starea de echilibru , după administrarea intravenoasă , este de aproximativ 17 litri , indicând că valsartanul nu se distribuie în proporție mare în țesuturi . Valsartanul se leagă intens de proteinele plasmatice ( 94- 97 % ) , în principal de albumina plasmatică . Biotransformarea : Valsartanul nu se metabolizează în mod semnificativ , doar
Ro_454 () [Corola-website/Science/291213_a_292542]
-
hidroximetabolit ( sub 10 % din ASC a valsartanului ) . Acest metabolit este inactiv din punct de vedere farmacologic . Excreția : Valsartanul se elimină în principal prin fecale ( aproximativ 83 % din doză ) și urină ( aproximativ 13 % din doză ) , în principal sub formă nemetabolizată . În urma administrării intravenoase , clearence- ul plasmatic al valsartanului este de aproximativ 2 l/ oră , iar clearance- ul său renal este de 0, 62 l/ oră ( aproximativ 30 % din clearance- ul total ) . Timpul de înjumătățire al valsartanului este de 6 ore . Amlodipină/ Valsartan
Ro_454 () [Corola-website/Science/291213_a_292542]
-
clearence- ul plasmatic al valsartanului este de aproximativ 2 l/ oră , iar clearance- ul său renal este de 0, 62 l/ oră ( aproximativ 30 % din clearance- ul total ) . Timpul de înjumătățire al valsartanului este de 6 ore . Amlodipină/ Valsartan După administrarea orală de Imprida , concentrațiile plasmatice maxime ale valsartanului și amlodipinei se ating după 3 și respectiv 6- 8 ore . Populații speciale Copii și adolescenți ( sub 18 ani ) Nu sunt disponibile date farmacocinetice privind populația pediatrică . 12 Pacienți vârstnici ( vârsta de
Ro_454 () [Corola-website/Science/291213_a_292542]
-
închis , ovale , inscripționate „ NVR ” pe o față și „ ECE ” pe cealaltă . 4 . 4. 1 Indicații terapeutice Imprida este indicat pacienților a căror tensiune arterială nu este controlată adecvat prin monoterapie cu amlodipină sau valsartan . 4. 2 Doze și mod de administrare Doza recomandată de Imprida este de un comprimat pe zi . Imprida 5 mg/ 160 mg poate fi administrat pacienților a căror tensiune arterială nu este controlată adecvat prin monoterapie cu amlodipină 5 mg sau valsartan 160 mg . Imprida poate fi
Ro_454 () [Corola-website/Science/291213_a_292542]
-
având componentele în aceleași doze . Insuficiență renală Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență renală ușoară până la moderată . Se recomandă monitorizarea concentrațiilor potasiului și ale creatininei în cazul insuficienței renale moderate . 16 Insuficiență hepatică Se recomandă prudență la administrarea Imprida pacienților cu insuficiență hepatică sau cu tulburări biliare obstructive ( vezi pct . 4. 4 ) . La pacienții cu insuficiență hepatică ușoară până la moderată fără colestază , doza maximă recomandată este de 80 mg valsartan . Pacienții vârstnici ( vârsta de 65 ani și peste
Ro_454 () [Corola-website/Science/291213_a_292542]
-
sistemul renină- angiotensină activat ( cum sunt pacienții cu depleție lichidiană și/ sau sodică cărora li se administrează doze mari de diuretice ) cărora li se administrează inhibitori ai receptorilor angiotensinei , poate apare hipotensiunea arterială simptomatică . Se recomandă corectarea acestei stări înainte de administrarea Imprida sau o supraveghere medicală atentă la începutul tratamentului . Dacă apare hipotensiunea arterială după administrarea Imprida , pacientul trebuie menținut în poziție orizontală și dacă este cazul trebuie să i se administreze o perfuzie intravenoasă cu ser fiziologic . Tratamentul poate fi
Ro_454 () [Corola-website/Science/291213_a_292542]
-
se administrează doze mari de diuretice ) cărora li se administrează inhibitori ai receptorilor angiotensinei , poate apare hipotensiunea arterială simptomatică . Se recomandă corectarea acestei stări înainte de administrarea Imprida sau o supraveghere medicală atentă la începutul tratamentului . Dacă apare hipotensiunea arterială după administrarea Imprida , pacientul trebuie menținut în poziție orizontală și dacă este cazul trebuie să i se administreze o perfuzie intravenoasă cu ser fiziologic . Tratamentul poate fi continuat după stabilizarea tensiunii arteriale . Hiperkaliemie Utilizarea concomitentă cu suplimentele cu potasiu , diureticele care rețin
Ro_454 () [Corola-website/Science/291213_a_292542]
-
există date privind siguranța utilizării Imprida de către pacienții cărora li s- a efectuat recent un transplant renal . Insuficiență hepatică Valsartanul se elimină în general nemetabolizat prin bilă , în timp ce amlodipina este metabolizată în proporție mare de către ficat . Se recomandă prudență la administrarea Imprida la pacienții cu insuficiență hepatică ușoară până la moderată sau cu tulburări biliare obstructive . În cazul pacienților cu insuficiență hepatică ușoară până la moderată fără colestază , doza maximă recomandată este de 80 mg valsartan . Insuficiență renală Nu este necesară ajustarea dozei
Ro_454 () [Corola-website/Science/291213_a_292542]
-
poate exclude posibilitatea ca inhibitorii mai puternici ai CYP3A4 ( cum sunt ketoconazol , itraconazol , ritonavir ) să poată crește concentrația plasmatică a amlodipinei mai mult decât diltiazemul . 18 Inductorii CYP3A4 ( medicamente anticonvulsivante [ cum sunt carbamazepină , fenobarbital , fenitoină , fosfenitoină , primidonă ] , rifampicină , Hypericum perforatum ) Administrarea concomitentă poate determina scăderea concentrației plasmatice a amlodipinei . Este indicată monitorizarea clinică , cu posibila ajustare a dozei de amlodipină în timpul tratamentului cu inductor și după întreruperea acestuia . A se avea în vedere în cazul utilizării concomitente Alte informații În monoterapie
Ro_454 () [Corola-website/Science/291213_a_292542]
-
Nu se recomandă utilizarea concomitentă Litiu S- au raportat creșteri reversibile ale concentrației plasmatice și toxicității litiului în timpul utilizării concomitente cu inhibitori ECA . În ciuda lipsei de experiență în ceea ce privește utilizarea concomitentă de valsartan și litiu , această asociere nu este recomandată . Dacă administrarea acestei combinații este necesară , se recomandă monitorizarea atentă a concentrațiilor plasmatice ale litiului ( vezi pct . 4. 4 ) . Diuretice care rețin potasiu , suplimente cu potasiu , substituente minerale pentru regim hiposodat care conțin potasiu sau alte medicamente care pot crește concentrația plasmatică
Ro_454 () [Corola-website/Science/291213_a_292542]
-
epidemiologice cu privire la riscul de teratogenitate în urma expunerii la inhibitori ECA pe durata primului trimestru de sarcină nu au fost concludente ; totuși , nu poate fi exclusă o creștere ușoară a riscului . Cu toate că nu există date epidemiologice controlate despre riscul asociat cu administrarea de antagoniști ai receptorilor de angiotensină II ( ARAII ) , riscuri similare pot exista pentru această clasă de medicamente . Cu excepția cazului în care continuarea tratamentului cu ARAII este considerată esențială , pacientele care planifică o sarcină trebuie trecute pe tratamente antihipertensive alternative care
Ro_454 () [Corola-website/Science/291213_a_292542]
-
Tulburări musculo- scheletice și ale țesutului conjunctiv Mai puțin frecvente : Rare : Tumefierea articulațiilor , dureri lombare , artralgie Spasme musculare , senzația de greutate Frecvente : Tulburări vasculare Mai puțin frecvente : Rare : Hipotensiune arterială ortostatică Hipotensiune arterială Tulburări generale și la nivelul locului de administrare Frecvente : Tulburări ale sistemului imunitar Rare : Tulburări ale aparatului genital și sânului Rare : Tulburări psihice Rare : Informații suplimentare privind combinația Edemul periferic , o cunoscută reacție adversă a amlodipinei , a fost în general observat cu o incidență mai mică la pacienții
Ro_454 () [Corola-website/Science/291213_a_292542]
-
marcată și o stare de amețeală . Supradozajul cu amlodipină poate determina vasodilatație periferică excesivă și posibil tahicardie reflexă . 22 Tratament Dacă ingerarea a avut loc recent se poate lua în considerare inducerea vărsăturilor sau spălăturile gastrice . S- a demonstrat că administrarea de cărbune activat la voluntarii sănătoși imediat după sau până la două ore de la ingerarea amlodipinei reduce semnificativ absorbția de amlodipină . Hipotensiunea arterială semnificativă din punct de vedere clinic , cauzată de un supradozaj cu Imprida impune asigurarea de asistență cardiovasculară activă
Ro_454 () [Corola-website/Science/291213_a_292542]
-
arteriale . Datele experimentale sugerează că amlodipina se leagă atât de situsurile dihidropirinice cât și cele non- dihidropirinice . Funcția contractilă a miocardului și musculaturii vasculare netede depinde de deplasarea ionilor extracelulari de calciu în interiorul acestor celule , prin canale ionice specifice . În urma administrării dozelor terapeutice pacienților cu hipertensiune arterială , amlodipina produce vasodilatare , având ca rezultat scăderea tensiunii arteriale în clinostatism și ortostatism . Aceste scăderi ale tensiunii arteriale nu sunt însoțite de modificări semnificative ale ritmului cardiac sau ale valorilor plasmatice ale catecolaminelor în
Ro_454 () [Corola-website/Science/291213_a_292542]
-
în care amlodipina a fost administrată împreună cu betablocante pacienților care suferă fie de hipertensiune arterială fie de angină , nu s- au observat efecte adverse asupra parametrilor electrocardiogramei . Valsartan Valsartanul este un antagonist puternic , specific receptorilor de angiotensină II , activ după administrare orală . Acesta acționează selectiv asupra receptorilor de subtip AT1 , care sunt responsabili pentru efectele cunoscute ale angiotensinei II . Concentrațiile plasmatice crescute de angiotensină II , ca urmare a blocării de către valsartan a receptorilor AT1 , pot stimula receptorii de subtip AT2 care
Ro_454 () [Corola-website/Science/291213_a_292542]
-
tuse , comparativ cu 68, 5 % dintre cei tratați cu un inhibitor ECA ( p < 0, 05 ) . Valsartanul nu se leagă de sau nu blochează alți receptori hormonali sau alte canale de ioni cunoscute ca fiind importante pentru reglarea activității cardiovasculare . Administrarea valsartanului pacienților cu hipertensiune arterială determină o scădere a tensiunii arteriale fără a afecta pulsul . La majoritatea pacienților declanșarea acțiunii antihipertensive are loc la 2 ore după administrarea unei singure doze orale , iar scăderea maximă a tensiunii arteriale se obține
Ro_454 () [Corola-website/Science/291213_a_292542]
-
alte canale de ioni cunoscute ca fiind importante pentru reglarea activității cardiovasculare . Administrarea valsartanului pacienților cu hipertensiune arterială determină o scădere a tensiunii arteriale fără a afecta pulsul . La majoritatea pacienților declanșarea acțiunii antihipertensive are loc la 2 ore după administrarea unei singure doze orale , iar scăderea maximă a tensiunii arteriale se obține în 4- 6 ore . Efectul antihipertensiv durează peste 24 ore după administrare . În timpul administrării repetate , scăderea maximă a tensiunii arteriale , pentru orice priză , se atinge în general după
Ro_454 () [Corola-website/Science/291213_a_292542]
-
fără a afecta pulsul . La majoritatea pacienților declanșarea acțiunii antihipertensive are loc la 2 ore după administrarea unei singure doze orale , iar scăderea maximă a tensiunii arteriale se obține în 4- 6 ore . Efectul antihipertensiv durează peste 24 ore după administrare . În timpul administrării repetate , scăderea maximă a tensiunii arteriale , pentru orice priză , se atinge în general după 2- 4 săptămâni și se menține în timpul tratamentului de lungă durată . Întreruperea bruscă a tratamentului cu valsartan nu a fost asociată cu hipertensiune arterială
Ro_454 () [Corola-website/Science/291213_a_292542]
-
afecta pulsul . La majoritatea pacienților declanșarea acțiunii antihipertensive are loc la 2 ore după administrarea unei singure doze orale , iar scăderea maximă a tensiunii arteriale se obține în 4- 6 ore . Efectul antihipertensiv durează peste 24 ore după administrare . În timpul administrării repetate , scăderea maximă a tensiunii arteriale , pentru orice priză , se atinge în general după 2- 4 săptămâni și se menține în timpul tratamentului de lungă durată . Întreruperea bruscă a tratamentului cu valsartan nu a fost asociată cu hipertensiune arterială de rebound
Ro_454 () [Corola-website/Science/291213_a_292542]
-
și cu insuficiență cardiacă . Amlodipina a fost studiată la pacienți cu angină stabilă cronică , cu angină spastică și cu afecțiuni ale arterelor coronare documentate angiografic . 5. 2 Proprietăți farmacocinetice Liniaritate Amlodipina și valsartanul prezintă o farmacocinetică lineară . Amlodipina Absorbție : După administrarea orală a dozelor terapeutice de amlodipină în monoterapie , concentrația plasmatică maximă de amlodipină se atinge după 6- 12 ore . S- a calculat că biodisponibilitatea absolută se situează între 64 % și 80 % . 25 Distribuție : Volumul de distribuție este de aproximativ 21
Ro_454 () [Corola-website/Science/291213_a_292542]
-
aproximativ 90 % ) la nivelul ficatului în metaboliți inactivi . Excreția : Eliminarea amlodipinei din plasmă este bifazică , cu un timp de înjumătățire terminal prin eliminare de aproximativ 30 până la 50 ore . Concentrațiile plasmatice la starea de echilibru s- au atins după o administrare continuă timp de 7- 8 zile . Zece la sută din cantitatea de inițială de amlodipină și 60 % din metaboliții săi se excretă prin urină . Valsartan Absorbție : După administrarea orală de valsartan în monoterapie , concentrația plasmatică maximă de valsartan se atinge
Ro_454 () [Corola-website/Science/291213_a_292542]
-
ore . Concentrațiile plasmatice la starea de echilibru s- au atins după o administrare continuă timp de 7- 8 zile . Zece la sută din cantitatea de inițială de amlodipină și 60 % din metaboliții săi se excretă prin urină . Valsartan Absorbție : După administrarea orală de valsartan în monoterapie , concentrația plasmatică maximă de valsartan se atinge după 2- 4 ore . Biodisponibilitatea absolută medie este de 23 % . Valsartanul prezintă o cinetică de degradare multiexponențială ( t½α < 1 oră și t½ß aproximativ 9 ore ) . Alimentele diminuează
Ro_454 () [Corola-website/Science/291213_a_292542]
-
prezintă o cinetică de degradare multiexponențială ( t½α < 1 oră și t½ß aproximativ 9 ore ) . Alimentele diminuează expunerea ( calculată cu ajutorul ASC ) la valsartan cu aproximativ 40 % , iar concentrația plasmatică maximă ( Cmax ) cu aproximativ 50 % , deși începând cu 8 ore după administrarea dozei , concentrațiile plasmatice ale valsartanului sunt similare la grupurile care au consumat alimente cu ale celor care nu au consumat . Cu toate acestea , scăderea ASC nu este însoțită de o diminuare semnificativă din punct de vedere clinic a efectului terapeutic
Ro_454 () [Corola-website/Science/291213_a_292542]