25,627 matches
-
simplu, parafrazându-l pe filosoful Gabriel Liiceanu: fiindcă ne este frică de libertate, căci numai eroul ajunge la condiția libertății; el își învinge frica proprie, capătă curaj și inoculează frica în cel ce a provocat frica; aceasta-i „frica celuilalt”, frică invincibilă și care provoacă teroarea - care la rându-i alimentează la nesfârșit „frica celuilalt”. Pe scurt, ne este frică de suferință, de moarte, ne este frică să fim liberi, să fim oameni. De aceea, „românul iubește mai mult mica lui
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
căci numai eroul ajunge la condiția libertății; el își învinge frica proprie, capătă curaj și inoculează frica în cel ce a provocat frica; aceasta-i „frica celuilalt”, frică invincibilă și care provoacă teroarea - care la rându-i alimentează la nesfârșit „frica celuilalt”. Pe scurt, ne este frică de suferință, de moarte, ne este frică să fim liberi, să fim oameni. De aceea, „românul iubește mai mult mica lui situație decât adevărul. El nu are imperativul ori sentimentul adevărului și nu acționează
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
libertății; el își învinge frica proprie, capătă curaj și inoculează frica în cel ce a provocat frica; aceasta-i „frica celuilalt”, frică invincibilă și care provoacă teroarea - care la rându-i alimentează la nesfârșit „frica celuilalt”. Pe scurt, ne este frică de suferință, de moarte, ne este frică să fim liberi, să fim oameni. De aceea, „românul iubește mai mult mica lui situație decât adevărul. El nu are imperativul ori sentimentul adevărului și nu acționează în funcție de adevăr, ci de propriul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
curaj și inoculează frica în cel ce a provocat frica; aceasta-i „frica celuilalt”, frică invincibilă și care provoacă teroarea - care la rându-i alimentează la nesfârșit „frica celuilalt”. Pe scurt, ne este frică de suferință, de moarte, ne este frică să fim liberi, să fim oameni. De aceea, „românul iubește mai mult mica lui situație decât adevărul. El nu are imperativul ori sentimentul adevărului și nu acționează în funcție de adevăr, ci de propriul lui interes imediat. Istoria i-a relativizat acest
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
fel de menajamente. Acesta i-a reproșat gazdei că ceea ce dorește să prezinte drept o „societate a bunăstării și umanismului nu are [...] nimic comun nici cu una, nici cu alta, fără a mai vorbi despre democrație - țineți întreaga țară în frică, izolând-o de lumea înconjurătoare”. Deosebirile de vederi evidențiate pe parcursul vizitei, inclusiv în cadrul discuțiilor purtate la dineul intim oferit la reședința sa de Nicolae Ceaușescu și Elena Ceaușescu în onoarea lui Mihail Gorbaciov și a soției acestuia, Raisa Gorbaciova, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
loc la Turnu Roșu și în pădurile de lângă Târnava Mică. Unele grupuri mari și relativ bine înarmate de soldați germani și membri ai GEG aveau să fie descoperite abia spre sfârșitul războiului, o parte în legătură cu organizațiile legionare de rezistență. De frica prizonieratului în Rusia, mulți soldați sau etnici germani au continuat să stea ascunși, fără a fi pregătiți de luptă, în diferite locuri din România până spre sfârșitul războiului sau chiar mult timp după încheierea acestuia (au existat cazuri când unii
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Un șir de factori - printre altele, interesul major al URSS față de vecinii ei era dublat de slaba preocupare manifestată de puterile occidentale, îndeosebi SUA, față de această zonă - au concurat la întărirea poziției sovietice și exercitarea discreționară a puterii în România. Frica de comunizare nu putea decât să se amplifice, disperarea domina cercurile politice, exceptându-i pe comuniști, ca și ansamblul populației. Dispunem în momentul de față de informații numeroase care probează că starea de spirit a populației nu era favorabilă sovieticilor, în
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de deportați bolnavi. Astfel de dovezi de bunătate din partea rușilor nu erau singulare, așa cum își amintesc mulți deportați. Rușii... sunt oameni buni, înțelegi? Nu sunt oameni răi. Nu sunt un popor violent. Nu aveau un cuvânt de spus, le era frică să zică prea multe, înțelegi?. Sau un alt deportat: Rușilor le era milă de deportați. Ca și mine, și ei aveau tot doar 700 g. de pâine și aveau și o familie de care trebuiau să aibă grijă... dar și
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
intereselor clasei politice aflate la putere. în Moldova, Kuzio găsește o situație incertă și complicată. în perioada sovietică, identitatea Moldovei a fost în mod special prezentată ca fiind diferită de cea românească. Diversitatea etnică a acestui stat complică situația pentru că frica de separatism și refuzul de a admite existența diferitelor etnii a dus la conflicte și represiune. în plus, există un clivaj adânc între elita politică a statului, sovietizată, și „inteligenția” basarabeană care își revendică identitatea românească. Această situație creează necesitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
bună»” (p. 237). în paginile scriitorilor se vorbește despre legislația antisemită, despre presa vremii, dar și de planurile lui Antonescu, multe dintre ele speculații, referitoare la evreii români. Teribilele zile trăite de evrei se reflectă prin înregistrarea graduală a înrădăcinării fricii, a conștientizării situației terifiante și a amplorii Holocaustului. Partea a treia a volumului se ocupă de factorul extern în derularea Holocaustului din România. Cele trei studii familiarizează cititorul cu destinul evreilor români în Europa ocupată de naziști, reacții și percepții
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
am plictisit de atâta scris. Sper să mă duc duminică la Satkovitz și voi avea din nou despre ce scrie”. Speranța („Dar de ce am început azi să scriu din nou? Fiindcă plecarea noastră acasă a devenit din nou actuală”) și frica de uitare („E un popor minunat care deși își cunoaște greșelile totuși le comite mereu. Are atâta voință de viață, n-a pierit până acum și cred că nici de astă dată vremurile nu-l vor birui. Vor muri încă
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
amintirea celor morți și speranța unei vieți în libertate. Nu vreau să uit și de aceea notez grozăvia și nenorocirea de sâmbăta trecută”) sunt alte motive care o îndeamnă pe Mimi la scris, motivul principal fiind însă nevoia de cunoaștere, frica de a dispărea împreună cu informația și evenimentele pe care le trăiește, fără voia ei: „A trecut aproape o lună de când n-am mai scris în jurnal. S-au petrecut atât de multe lucruri, lucruri tragice, comice, dureroase, plăcute, neplăcute. N-
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de stăpâni. Noi eram chiriașii tuturor. Lângă noi era o rusoaică blondă, destul de frumoasă, bărbatul ei era în război. Dar ea se consola cu un soldat german. Față de el cu toții aveam un respect teribil. Când venea acasă, toți, cu o frică caracteristică neamului nostru, ne adunam picioarele, ne făceam mai mici, tăceam, numai să nu-l supărăm pe d-nul ofițer german (așa cum îi plăcea să-i zicem). Dar cu două zile înainte de plecare a sosit bărbatul rusoaicei și d-nul
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
închideau ochii la tot ce se-ntâmplă”. Cu mai bine de un secol în urmă Caragiale observa că nu guvernul era ridicol, ci opoziția, unii speculând după 1990 că și în comunism erau provocate false împotriviri, pentru a justifica represiunea. Frica (definită și explicată convingător de istoricul francez Delumeau) nu a fost un fenomen doar românesc, însă la noi epocile de spaimă predominau în istorie, încât Emil Cioran se întreba dacă „viața inspiră mai multă spaimă decât moartea”. Pe de altă
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
arată celorlalți ca pe cel mai prețios giuvaer. în acel moment, credința lui Villefosse se prăbușește. Similar, Pierre Emmanuel abjură propriile credințe politice ca urmare a unei călătorii în România în 1947, pentru că tot ce vede este „domnia absolută a fricii”. Monica Lovinescu nu scapă însă din vedere nici convertirile de fațadă, cum este cazul lui Pierre Daix, care a prefațat cartea lui Soljenițân, O zi din viața lui Ivan Denisovici, în condițiile în care în 1950 - cu ocazia unui proces
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
și o forță de atracție reprezentând doar o treime din cea terestră. Numele planetei este legat din antichitate de zeul războiului și după culoarea roșcat-cărămizie a astrului (egiptenii o numeau Horus cel Roșu). Cei doi sateliți ai lui Marte, Fobos(Frica, Spaima) și Deimos( Teama) după fii zeului războiului din miturile legendare ale Olimpului. Planeta are o densitate ceva mai mică ca a Terrei, o turtire accentuată cu o revoluție a cărei durată este 27h37min23 secunde. Se apropie de Pământ la
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]
-
fost folosit la momentul oportun. Unul dintre fruntașii Comunității, Leon Haimovici XE "Haimovici, Leon" , a descris disperarea profundă resimțită de evreii din oraș, fără a cunoaște exact ceea ce se pregătește Împotriva lor: „Simțeam că ceva plutește În aer. Trăiam cu frica continuă de a fi arestați, nu ieșeam din adăposturi, stam, dormeam și mâncam acolo”. Pe străzile orașului au Început să apară soldați români În drum spre front, iar la 23 iunie au fost văzuți pentru prima oară soldați germani. Avioanele
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
de amploare, Îndeosebi În centrul orașului. Mulți evrei care locuiau În vecinătatea locurilor de unde s-au auzit Împușcături au Înțeles atunci că este vorba de un spectacol Înscenat, cu scopul de a semăna spaimă și de a-i paraliza de frică, de un semnal convenit pentru declanșarea unui atac Împotriva lor, un semn stabilit al cărui Înțeles era că viața și avuturile lor nu mai au valoare. Și Într-adevăr, soldați Însoțiți de civili - care au fost Înarmați ori s-au
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
centrale. Cei responsabili de coordonarea pogromului - colonelul Bădescu XE "Bădescu, Gheorghe (colonel)" , colonelul Barozzi XE "Barozzi (colonel)" și pretorul Diviziei 14, Scriban XE "Scriban (maior)" - au circulat pe jos În seara aceea și În orele nopții (fără să le fie frică de așa-zisele atacuri iudeo-comuniste), pentru a urmări realizarea planului. Comandantul Jandarmeriei din Moldova XE "Moldova" , colonelul Bădescu XE "Bădescu, Gheorghe (colonel)" , a descris astfel acele ore: „Toată noaptea de 28 spre 29 iunie am Însoțit pe colonelul Barozzi XE
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
lui, Maricica Batcu XE "Batcu, Maricica" , „au lovit mortal În orice trecător evreu” și au ajutat soldaților germani să scoată evrei din casele lor și să-i omoare. La anchetă el a declarat că a făcut ceea ce a făcut „de frica germanilor”. Ion Nicolau XE "Nicolau, Ion" , fost comandant al gărzii legionare la Direcția Centrală a Poștei și Telefoanelor din București, a depus jurămnt de credință lui Antonescu XE "Antonescu, Ion" după Înăbușirea rebeliunii și a fost numit directorul poștei din
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
celor responsabili pentru pogrom: Îndeplinirea meticuloasă a ordinelor și Încercarea de a părea „civilizați”. În ciuda dispoziției de eliberare a femeilor și copiilor, nu toți au fost eliberați. Multor femei, În special cele cu copii mici În brațe, le-a fost frică să se apropie de poartă, de mormanele de cadavre, de morți și răniți care sângerau. „Multe femei și copii nu se despart de soții și părinții lor”, a atestat unul dintre evreii aflați atunci În curte 158. O altă cauză
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
de autorizații. Șefii Comunității evreiești din Iași și supraviețuitorii au ajuns la concluzia că adevăratul scop al acestei manevre a fost altul: „Văzând că o parte din populația evreiască n’a putut fi prinsă de către patrule imediat, căci unii de frică și-au creiat ascunzători spre a se feri de un pericol pe care l-au presimțit, autoritățile au găsit cu cale să Înșele vigilența lor procedând În felul următor: au eliberat câteva sute, cca 200 de bilete «Liber», lansând zvonul
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
fost ultimul șconvoiț din ziua aceia... după ce probabil s-a băgat tot convoiul au Început gardienii și jandarmii să lovească cu paturile armei În stânga și În dreapta În noi ca să se facă loc ca să putem ridica morții și răniții cășciț de frică săream peste ei... am dat răniții și morții la o parte și a Început Încolonarea... câte șase inși și am fost conduși către Gara mare, păziți de ambele părți de gardieni și de nemți cu revolverele Întinse, amenințându-ne mereu
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
la prima oprire a trenului În Podu Iloaiei XE "Podu Iloaiei" au apărut primii negustori cu viața evreilor. Din Îndelungata experiență a existenței lor În mijlocul românilor, evreii știau că nu vor căpăta ajutor pur și simplu din motive umanitare, de frică de Dumnezeu, dintr-o demonstrație de solidaritate cu oameni nevinovați pe care regimul Încearcă să-i lichideze, din dorința de a ajuta din motive de milă creștină sau ca o acțiune de protest Împotriva unei crime contra umanității: „Din vagoane
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
Îi va Împușca și pe ei”229. S-a apropiat de groapa comună, În ciuda mirosului insuportabil. Deodată a auzit din groapă pe cineva care striga „mor, mor”, și cerut tinerilor evrei să-l scoată pe muribund. Dar le-a fost frică: „Are să zică că noi furăm morți și ne Împușcă”. Atunci s-a adresat responsabilului de acolo - care era nici mai mult, nici mai puțin decât un „subofițer” neamț - care l-a Întrebat În limba lui ce dorește: „I-am spus
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]