24,388 matches
-
arbori groși din parcul destinat construirii Memorialului Holocaustului din București, fapt care a stârnit protestul unor asociații civice ecologiste După multe discuții, primarul Sorin Oprescu a găsit soluția: creatorul monumentului, Peter Jacobi urma să planteze 125 de pomi în Parcul Izvor, deci, în medie, cam cinci copaci la unul tăiat.. În mai 2010, Primăria Municipiului București a amenajat în Parcul Izvor un loc de joacă pentru copii, pe o suprafață de 2.400 de metri pătrați. În cadrul său se află un
Parcul Izvor () [Corola-website/Science/327689_a_329018]
-
multe discuții, primarul Sorin Oprescu a găsit soluția: creatorul monumentului, Peter Jacobi urma să planteze 125 de pomi în Parcul Izvor, deci, în medie, cam cinci copaci la unul tăiat.. În mai 2010, Primăria Municipiului București a amenajat în Parcul Izvor un loc de joacă pentru copii, pe o suprafață de 2.400 de metri pătrați. În cadrul său se află un castel în miniatură, numit „Parlamentul Copiilor”. Pe lângă un castel cu turnulețe din care ies tobogane există leagăne și balansoare, inclusiv
Parcul Izvor () [Corola-website/Science/327689_a_329018]
-
și balansoare, inclusiv pentru cei cu dizabilități. Lângă acestea se află aparate de fitness și mese de ping-pong. În septembrie 2010, cele patru statui de la Universitate (Mihai Viteazul, Ion Heliade-Rădulescu, Spiru Haret și Gheorghe Lazăr), au fost mutate în Parcul Izvor, pentru a se putea realiza o parcare subterană în centrul Capitalei. După terminarea lucrărilor la parcarea subterană, statuile au fost reinstalate la locul lor, părăsind parcul la începutul lunii mai 2012. În octombrie 2011, Primăria Municipiului București, prin ALPAB, cu
Parcul Izvor () [Corola-website/Science/327689_a_329018]
-
parcul la începutul lunii mai 2012. În octombrie 2011, Primăria Municipiului București, prin ALPAB, cu sprijinul a peste 200 de voluntari, a finalizat acțiunea de plantare a peste 320 de arbori (mesteceni, castani, stejari, paltini, magnolii, sălcii etc.) în Parcul Izvor pentru a marca, simbolic, "Anul Internațional al Voluntariatului". Cu ocazia "Zilei Europene a Parcurilor", la 24 mai 2012 a fost inaugurată în Parcul Izvor aleea Václav Havel. Proiectul de realizare a aleii Václav Havel a fost realizat prin inițiativa ambasadorul
Parcul Izvor () [Corola-website/Science/327689_a_329018]
-
de plantare a peste 320 de arbori (mesteceni, castani, stejari, paltini, magnolii, sălcii etc.) în Parcul Izvor pentru a marca, simbolic, "Anul Internațional al Voluntariatului". Cu ocazia "Zilei Europene a Parcurilor", la 24 mai 2012 a fost inaugurată în Parcul Izvor aleea Václav Havel. Proiectul de realizare a aleii Václav Havel a fost realizat prin inițiativa ambasadorul Republicii Cehe la București, Jiří Šitler, care a donat în acest scop 40 de tei, simbolul național al poporului ceh. La 15 aprilie 2016
Parcul Izvor () [Corola-website/Science/327689_a_329018]
-
a fost realizat prin inițiativa ambasadorul Republicii Cehe la București, Jiří Šitler, care a donat în acest scop 40 de tei, simbolul național al poporului ceh. La 15 aprilie 2016, Primăria capitalei a organizat o acțiune de plantare în Parcul Izvor a 250 de arbori din speciile catalpa, mesteacăn, stejar roșu și tuia.
Parcul Izvor () [Corola-website/Science/327689_a_329018]
-
î.Hr. a fost fortificată de către cuceritorii asirieni. Ulterior a servit drept centru administrativ sub babilonieni, persani și în perioada lagidă și seleucidă. În anii celui de al Doilea Templu, Tzipori () a fost un oraș însemnat și este menționat în numeroase izvoare. Ea a fost cucerită, se pare, de regele hasmoneu Yehuda Aristobulos I, prin 104 î.Hr. și este menționată prima dată sub acest nume în timpul domniei regelui hasmoneu al Iudeei, Alexander Yanay Se amintește că a fost asediat fără succes de
Sepphoris () [Corola-website/Science/327673_a_329002]
-
califii arabi, localitatea s-a micșorat în mare măsură. După documente păstrate în Gheniza din Cairo, comunitatea evreilor a mai dăinuit la Tzipori cel puțin până în secolul al X-lea. În epoca cruciaților a fost ridicată aici o biserică. De la "izvoarele Sepphoris" au pornit la drum în anul 1187 cruciații conduși de Guy de Lusignan pentru a-l înfrunta pe Salah ad-Din în Bătălia de la Hattin. În 1263 localitatea a fost cucerită de mamelucii conduși de sultanul Beibars. Sub stăpânirea arabă-musulmană
Sepphoris () [Corola-website/Science/327673_a_329002]
-
fiul lui Aetius Comes, de Yehuda, conducătorul comunității (rosh hakneset),de conducătorul comunității Sidonios, zidurile au fost clădite în cinstea faimosului conducător al comunității din Tyr, Afrodisios" Sistemul de aprovizionare cu apă al orașului cuprindea patru apeducte care porneau de la izvoare din Munții Nazaretului, rezervoare de apă și un tunel. De asemenea, în partea de sus a orașului s-au construit niște cisterne. Rezervorul cel mare de apă se găsea la un kilometru și jumătate la răsărit de așezare. Un apeduct
Sepphoris () [Corola-website/Science/327673_a_329002]
-
sus a orașului s-au construit niște cisterne. Rezervorul cel mare de apă se găsea la un kilometru și jumătate la răsărit de așezare. Un apeduct, zidit în stâncă, începea lângă satul Meshhed. Al doilea apeduct pornea de lângă satul Reina. Izvoarele aveau un debit de 40 metri cubi pe oră. Cele două apeducte amintite au fost reunite, în continuare, într-unul singur. Înaintea rezervorului de apă, apeductul s-a despărțit iarăși în două ramuri. Ramura nordică ducea la bazinul cunoscut ca
Sepphoris () [Corola-website/Science/327673_a_329002]
-
servit la acunularea apei de ploaie. Pe suprafața pământului unul din apeducte era însemnat prin stâlpi albaștri. Se poate astfel urmări traseul său, chiar dacă nu a fost excavat pe tot cuprinsul său. O altă sursă de apă era reprezentată de izvoarele râului Nahal Tzipori, al cărui debit ajungea la 110 metri cubi pe oră. Cercetarea sistemului de aprovizionare cu apă a fost inițiată în anii 1980 de către Tzvi Tzuk. Rezervorul cel mare a fost excavat în anii 1993-1994 și a fost
Sepphoris () [Corola-website/Science/327673_a_329002]
-
de Chabannes pomenesc de Gilbert Buatère. În conformitate cu cele mai multe surse sud-italiene, acesta din urmă ar fi fost desemnat în postura de conducător în vederea bătăliei de la Cannae din 1018. Ceilalți frați erau Asclettin și Rainulf, probabil cei mai tineri dintre frați. Unele izvoare, precum Glaber, afirmă că o ceată de 250 de războinici normanzi s-a oprit la Roma pentru a se întâlni cu papa Benedict al VIII-lea. În continuare, ei s-au deplasat către una dintre reședințele longobarzilor din sudul Italiei
Dinastia Drengot () [Corola-website/Science/327721_a_329050]
-
a fost și fondator al bisericilor Sf. Bartolomeu, în Chotel Czerwonym, Biserica Sfinților Martin și Margareta în Klobuck, St Maria Magdalena în Szczepanów, Sf. Margareta Fecioara și Mucenița în Raciborowice, si Fecioara Maria, în Odechowie. Cronicarul polonez este unul din izvoarele primare despre viața și înfăptuirile voievodului Moldovei Ștefan cel Mare. Astfel, despre caracterul domnului, el scrie: O, bărbat minunat, cu nimic mai prejos decât comandanții eroici, de care atâta ne mirăm! În zilele noastre, câștigă el, cel dintâi dintre principii
Jan Długosz () [Corola-website/Science/327752_a_329081]
-
singur le avuși hărăzite toate laolaltă: drept-prevăzător, isteț, biruitor al tuturor dușmanilor! " Nu degeaba trebuie socotit printre eroii secolului nostru. " Długosz nu a fost mulțumit să repete declarațiile făcute de alti cronicari, ci a examinat el însuși cele mai vechi izvoare polone, boeme, maghiare, rutene, ca și documentele germane, iar pentru a le înțelege pe deplin a studiat, la bătrânețe, mai multe limbi străine. Lucrările sale oferă materiale abundente și de încredere, nu doar pentru Polonia, ci și pentru istoria universală
Jan Długosz () [Corola-website/Science/327752_a_329081]
-
care se pretinde că a trăit Isus Hristos, fac istoricitatea personajului nesigură pentru o minoritate de istorici. Majoritatea istoricilor care au studiat acest subiect consideră indubitabilă existența lui Isus ca persoană istorică. Bart Ehrman, istoric al Noului Testament, afirmă că niciun izvor istoric păgân din primul secol al erei noastre nu scrie nimic despre Isus. Cu toate acestea, F.F. Bruce afirmă că "este surprinzător cât de puține scrieri, comparativ vorbind, s-au păstrat din acei ani" (primii 50 de ani după moartea
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
de curând din Italia, împreună cu soția lui, Priscila (pentru că împăratul Claudiu poruncise ca toți iudeii să plece din Roma).” Charles Guignebert (profesor de istoria creștinismului la Sorbona), în timp ce respingea ideea că Isus n-ar fi existat, afirma „toate așa-numitele izvoare istorice păgâne și iudaice, nu ne oferă nicio informație credibilă despre viața lui Isus, nici măcar nu ne asigură că el ar fi trăit vreodată.” Ehrman rezumă problema surselor păgâne din secolul al II-lea astfel: Suetonius este prea ambiguu pentru
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
112, referitor la cum trebuie să procedeze cu creștinii, care refuzau cultul imperial al adorării împăratului, adorându-l in schimb pe „Christus”. Charles Guignebert, care nu avea îndoieli că Isus a trăit în secolul I în Galileea, respinge scrisoarea drept izvor istoric: „Numai cea mai mare credulitate ar putea considera această aserțiune drept dovadă pentru istoricitatea lui Isus.” Gaius Suetoniu Tranquillus (c. 69-140) a scris următoarele în a sa lucrare "Viețile celor doisprezece Cezari", referindu-se la răscoale care au izbucnit
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
Evanghelia după Evrei, evangheliile gnostice, scrierile lui Josephus și alte documente antice pentru a încerca să-l găsească pe Isus cel istoric. Au fost dezvoltate o serie de metode pentru a analiza critic aceste surse: Istoricii preferă cele mai vechi izvoare despre Isus, de regulă ei tinzând să ignore sursele scrise la mai mult de un secol de la moartea lui Isus. Mai clar descris drept criteriul rușinii, el afirmă că afirmațiile contrare sau neasemănătoare scopurilor autorului sunt cele mai de încredere
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
locul bazinelor torențiale anterioare, au scobit circuri adânci, pe fundul cărora s-au ascuns lacuri limpezi, în care își răsfrâng conturul cenușiu stâncile din jur. Către marginea masivului, de-a lungul unor vechi rupturi ale scoarței, se insinuează către suprafață izvoare minerale. În jurul lor s-au ridicat numeroase stațiuni balneoclimatice, pe care un întreg păienjeniș de șosele asfaltate le leagă într-o rețea deasă, mult solicitată. Jelenia Gora, orașul cel cu multe construcții de epocă, având din parcul de pe colina Kosciuszko
Parcul Național Karkonoski () [Corola-website/Science/328001_a_329330]
-
subordonări, școala a beneficiat de anumite avantaje financiare. La insistențele directorului Alexandru Locusteanu, Ministrul agriculturii de atunci, Ion Câmpineanu, a alocat Școlii Veterinare suma de 300.000 de lei pentru cumpărarea terenului de 3 ha dintre Splaiul Independenței și strada Izvor, pe care s-a ridicat în anul 1885 clădirea pricipală a școlii, celelalte pavilioane fiind construite ulterior. La 28 martie 1883, Ministerul Instrucțiunii a decretat Regulamentul pentru organizarea "Școalei Superioare de Medicină Veterinară", prin care "Școala Veterinară" a fost transformată
Alexandru Locusteanu () [Corola-website/Science/327999_a_329328]
-
bătăliei ar fi fost în West Midlands, în timp ce alți istorici afirmă ca s-ar fi aflat mai la sud, în Northamptonshire. Printre alte locuri propuse s-ar număra High Cross în Leicestershire, Mancetter,Kings Norton și Towcester. Nu s-au găsit izvoare arheologice care să ateste bătălia în niciunul dintre aceste locuri. Armata rebelă număra 230.000, la comanda reginei Boudicca, alături de cele 2 fiice. Deși era superioară numeric, era dezorganizată și haotică, iar triburile britanice aveau tactici care constau în derutarea
Bătălia de la Watling Street () [Corola-website/Science/327092_a_328421]
-
regiune, inclusiv actualul Hod Hasharon. La Hod Hasharon se află câteva situri arheologice. În cartierul Gil Amal (citește:Ghil Amal) s-au găsit urme care datează de la perioada calcolitică și până la epoca romană și bizantină. La intrarea în oraș, la izvoarele Iarkonului, se află situl Tel Kane, unde s-au găsit vestigii din epoca medie a bronzului. La mijlocul anului 2012 s-a deschis pentru public un parc arheologic și de distracții care include un spațiu cu vestigii și reproduceri ale uneltelor
Hod HaSharon () [Corola-website/Science/327103_a_328432]
-
grade latitudine nordică, si de acolo direct spre nord până la Red River, apoi spre vest de-a lungul Red River până la meridianul de 100 de grade longitudine vestică, de acolo direct spre nord până la râul Arkansas, apoi spre vest până la izvoarele acestuia, apoi nord până la paralelă de 42 de grade latitudine nordică, si de acolo spre vest de-a lungul paralelei până la Oceanul Pacific. Neoficial, aceasta granița a fost denumită „Step Boundary” („granița în trepte”). Revendicările Spaniei asupra Țării Oregon datau de la
Expansiunea teritorială a Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/327102_a_328431]
-
cu mare teamă ramura verde în mâini, dându-și seama că se încearcă dezvăluirea unei taine cutremurătoare, dar nu știu ce să facă cu ea și-l privesc pe uriaș, așteptând lămuriri pe care nu le mai primesc. Dispariția finală în mare (izvor al vieții) a lui Cucoaneș ar putea semnifica o cufundare în înțelepciunea primordială și eternă a Cosmosului și depășirea granițelor condiției umane. Analizând proza fantastică interbelică a lui Mircea Eliade, criticul Ov.S. Crohmălniceanu considera că autorul manifestă o pasiune eminesciană
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
cu Apă ce formează mai multe cascade și un mic defileu) și un drum forestier ce leagă Șcheiul de stațiunea turistică Poiana Brașov. În abruptul drept din apropierea primei stânci ce străjuiește drumul (între Poiană și Brașov) forestier, se află un izvor. Astăzi întreaga zonă este amenajată pentru plimbări în aer liber, relaxare, picnic sau cățărare pe abrupturile stâncoase din cheile Pietrelor. Fauna este reprezentată de mai multe specii de mamifere și păsări printre care unele protejate la nivel european prin "Directiva
Pietrele lui Solomon () [Corola-website/Science/327216_a_328545]