27,087 matches
-
crezi c-o să-mi tremure mâna?” - strigă călărețul și în clipa următoare apăsă pe trăgaci. Cadavrul alunecă la vale, unda iute a râului spală urmele. Totul se petrece cu o neverosimilă rapiditate. Altul este ritmul celui de-al treilea film, Liniște și strigăt, în care autorul revine la mișcarea largă, lentă și circulară din Sărmanii flăcăi. Trei bărbați, între care nu pare să existe nici cea mai mică animozitate, coboară agale o pantă, vorbind liniștit, ca niște tovarăși de drum. Doi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
o creează, îi transformă pe călăi în oamenii cei mai apropiați, singurii care îi mai pot ajuta pe proscriși în fața acelei amenințări, teribile, inumane, care e moartea. Printr-un ricoșeu al sentimentelor, călăii devin pentru victime ultimii lor semeni. În Liniște și strigăt toate temele ce-l urmăresc pe Jancso Miklos ca niște erinii se strâng într-un mănunchi aproape didactic și demonstrativ. Întreaga parte vorbită a filmului este alcătuită din comenzi, ordine, porunci, dispoziții, indicații. „Mănâncă”, „Spală-te”, „Îmbracă-te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
minuni. Și cred cu adevărat că este. Pentru că, atunci când o privești, rugându-te, persoana din ea (adică Maica Domnului) se uită la tine cu atâta duioșie de parca îți spune ceva tainic, ceva... o mângâiere parcă îți dă. O transformare, o liniște sufletească îți dă, îți ia greutatea pe care o ai în suflet. Simți o ușurare, o trăire aparte ce nu se poate explica în cuvinte. Una este să auzi și altă este să vorbești, să trăiești mai bine zis. Ceea ce
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
forme de relief! La unii munți se vede camuflat unde locuiesc pustnici. Cât de greu și anevoios e să urci la ei. Ce loc singuratic și retras și-au ales de locuit. Departe de lume, dar aproape de Dumnezeu. Doamne, câtă liniște, câtă sfințenie, numai păsările cerului cântă și parcă se contopește cantul lor cu rugăciunile pustnicilor de prin munți. Vedem și Marea Tiberiadei cu ale ei legende din trecut. Aș dori să opresc o clipă totul în loc ca să pot a ma
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
părintele David spunându-i că ar dori să mai aibă frați călugări dar nu depinde de el, ci de autorități. Singur nu e bine. Ar dori să se mai sfințească și alții în această mănăstire, că se poate. E multă liniște, se poate face călugărie în toată demnitatea ei. Așa că el așteaptă, poate vor mai veni frați călugări. Între timp ne-a servit cu un lichior de fructe alese, cu suc, dulciuri, rahat, napolitane și biscuiți. Ne-a dat și câte
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
materie de Shakespeare și pentru strălucitul său talent. La această vârstă, unui asemenea om nu-i mai pasă de părerile altora, oricine ar fi ei. Un asemenea om își poate permite la bătrânețe sinceritatea cea mai totală, spunând în deplină liniște lucruri mult mai șocante decât toate îndrăznelile exaltate și dogmatice ale tinerilor. Iată și alt mare artist, celebru pentru erudiția lui, care la 84 de ani declară într o convorbire radiodifuzată : „...am citit, cum să spun, pe apucate. Autorii pe
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
dar și de aceia care sunt numai niște onești informatori, asigură că totul merge bine ; supt dominația străină «ordinea», care s-a făgăduit și care e singura scuză, domnește în toate : hrana de toate zilele, firește câtă rămâne de la stăpân, liniștea, fără care se așteaptă o teribilă represiune, școli deschise, cu anume dascăli și programul corespunzător, literatura care nu ațâță spiritele și, în loc de teatru, se revarsă valurile de armonie ale reprezintațiii de operă./ .../ Așa, cred unii, poate să meargă până la nesfârșit
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
creației. Dincolo de aceasta nu mai e nimic. Asta este un maximum. Un maximum este tragicul, un maximum este comicul. Elementul comun - și cred că acesta era cuvântul care trebuia întrebuințat - este abisalul și nu tragicul. În apărarea lui Pirgu În liniștea cabinetului său, Pașadia elaborează de câteva decenii o vastă operă literară, evident nu ficțiune, ci desigur istorie, memorii, meditații filozofice și morale, operă ce i-ar fi asigurat o perpetuă glorie postumă, „lucrări - apreciază naratorul - pentru scrierea cărora regăsise pana
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
efort (poate și jucat, dar totdeauna, în ultima clipă aproape insuportabilă, biruitor în chip nesperat și eclatant) ; era momentul când cel mai adesea se producea efectul marii inspirații. Marea inspirație, firește cu hiatusurile inerente, era regimul lui natural. Va fi liniște va fi seară Un vers de Virgil Mazilescu : „vorbește limpede și vei fi mâine stăpânul lumii”. Virgil Mazilescu nu vorbea limpede și nu a fost niciodată stăpânul lumii. Cu toate acestea, Virgil Mazilescu vorbea foarte limpede și a fost nu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
dată erai subjugat chiar dacă nu o auzeai pentru prima oară. Avea atunci Virgil Mazilescu o autoritate, o siguranță absolut suverană. Poezia lui e o poezie de o rară precizie. Deși, cum spune Eugen Negrici în postfața (excelentă) la Va fi liniște va fi seară, versurile lui Mazilescu „se opresc mereu și inexplicabil (ca într-un lapsus intermitent) ori (se) suspendă agățate de cele mai neașteptate părți de propoziție sau de cuvânt”, ele sunt definitive, irevocabile, stăpânitoare. Nici un cuvânt nu mai poate
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
și rămuros, iar în imediata lui apropiere e o fântână. Ca în grădina Paradisului din poezia persană. Privindu-l, mi-am amintit de versul lui Baudelaire : Toujours le tombeau comprendra le poète. De-acum înainte, pentru el, va fi mereu liniște și va fi mereu seară. Insomnia și arta Cu titlul admirabil Arta insomniei, care exprimă perfect spiritul autorului, s-au publicat postum în numărul pe iulie 1986 al Vieții Românești câteva pagini de aforisme ale lui Marius Robescu. La începutul
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
ca sublocotenent în Ardeal, și într-un sat un român ardelean l-a îmbrăcat în costum ardelenesc și l-a prezentat ca cioban la oile sale. Acolo a trăit drama viitoarei sale soții, în munții Apuseni. După stabilirea unei oarecari liniști în țară, s-a întors la Iași, a fost angajat ca inginer la Uzinele căilor ferate de la Nicolina, a devenit membru de partid și a fost chemat la Politehnică pentru a face doctoratul și pentru a se pregăti ca specialist
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Sale. Tu ai făcut din viața ta un altar în care n-au voie să intre cei ce nu știu, sau nu pot să cinstească locul; altar care trebuie păstrat la loc retras, la loc curat, la loc plin de liniște. Mă tem că scriind despre tine fac un act de profanare, mă tem că scriind te vulgarizez, că te cobor de pe linia superioară pe care ai trăit, mă tem să nu te prezint ca pe o oarecare, pe tine excepția
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
cu o hrănire intensivă, cu ouă proaspete, cu lapte și cu brânză; cu multe legume proaspete; un medic sufletist ( Dr. Călin Boiștean); cu concursul unui oficiant sanitar; cu injecții de calciu și cu hidrazidă, cu aer curat și cu multă liniște, după două luni, când a mers la control, medicul radiolog n-a vrut să creadă că s-a tămăduit, și l-a mai pus odată la raze. Titi a terminat facultatea, a devenit inginer, s-a căsătorit, are doi copii
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Când am văzut că nuiaua coboară asupra mea, de frică, m-am scăpat pe mine și am început a plânge cu sughițuri de nu m-am mai putut opri. După un timp, am fost dat afară din clasă pentru că tulburam liniștea cu plânsul meu plin de sughițuri. Am ajuns acasă tot plângând, părinții s-au supărat rău. Ei au fost convinși că eu nu eram vinovat. Am avut sughițuri și visuri urăte, cu speriatul în somn câteva nopți, dar la școală
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
altă direcție. După această întâmplare misterioasă, nu știu dacă am mai dormit, dar noaptea a fost liniștită. A doua zi, de dimineață am fost anunțați că suntem înconjurați de armata maghiară. S-a organizat o pază „arici” s-a comandat liniște pentru ca să nu fie identificat amplasamentul nostru în cadrul pădurii în care ne aflam. CURTEA-MARȚIALĂ......... Comandantul companiei, căpitanul Drăguș a găsit de cuviință ca în postul de pază cu cea mai mare periculozitate să fiu pus eu, pentru că prezentam cea mai mare
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
cu rugăciunea Tatăl nostru, dar ei au plecat nemulțumiți pentru că n-am îngăduit nici unuia dintre ei „să predice” în biserică. În timpul săptămânii am scris despre : „Biblia cartea de căpătâi a preotului”. Joi după amiază m-am întors acasă, la Suceava. Acasă, liniște rău prevestitoare, fețe triste, deznădăjduite. Soacră-mea bolnavă. Copilul palid. Marta slăbită, parcă făcea eforturi să pară bine dispusă. Ce pot face ? Cum îmi pot ajuta soția și copilul ? Când voi primi salariul ? Cât va trebui să plătesc pentru masă
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
era, ca de obicei, la vorbă pe marginea șanțului. Când respectivul, nervos, s-a repezit asupra mea, toți oamenii care erau de față au început să vocifereze iar femeile să țipe și să strige „fugi părinte”. Am fugit. A fost liniște. Trăiam cu frica în sân. Am fost urmărit și apoi mi s-au trimis acasă turnători și amenințări. PRIMUL CONTACT CU SECURITATEA. Spre toamă, în 1956, au venit la mine, ca din întâmplare, având trecere pe șoseau dintre Roman și
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
și el, înțepenită, de o rigiditate endemică, fără voința de a da drumul demonilor ei acumulați, a se goli de infern cu repetate mișcări voluntare. Incapabilă de naturalețe. Bănuiesc că interiorul acestui tip de persoane nu ascunde vreun paradis al liniștii, în care boschete cu iasomie lasă în afară miros frumos. Dimpotrivă, dacă sunt încurajați puțin să deschidă gura, iese imediat un miros pestilențial de stătut, ofilind frunzele. E cazul multora aici, în lumea bogată a Vestului, unde de generații copiii
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
profetului roșu” în toată Scandinavia. Apariția cărților lui Isaac Deutscher, biograful lui Troțki în Suedia (admirabil tradus de criticul prestigios Otto Mannheimer și alții), fusese un succes fulminant, adunând în jurul editurii elita scandinavă și pe visători. Erau cărți care amenințau liniștea imperiului roșu. Eu nu știam mai nimic despre Troțki, numai lucruri generale. Citind ce scrisese el despre cultură, de exemplu, când propunea transformarea bisericilor în săli de cinema, mă surprinsese, făcându-mă să-i râd în nas lui René. Mi-
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
combate victorios tancurile e de a săpa găuri atât de profunde, încât să nu mai poată ieși, dar timpul trece și ele avansează... Puloverul tău îmi încălzește inima, și certitudinea de a fi iubit de tine îmi dă o mare liniște în suflet. Merçi, mon cœur, merçi că exiști și pentru că îmi dai curaj: am nevoie, căci frica mă urmărește, amenințându-mă. Mon Dieu, dacă ai ști cât te iubesc... dacă ai ști! Am fost la aeroport duminică, să le întâlnesc
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
sine. Am luat cu mine pietre din jurul acestei statui onirice, în care s-au impregnat atâtea impresii, fotografii globulare ale celor care au fost aici și ale căror gânduri și sentimente se imprimă în tot. Le voi privi acasă, în liniște, scriind încă o dată despre prințesa care s-a lăsat sedusă de bogățiile balaurului (cum a făcut magistral Gunnar Ekelöf), și în clipa saturației i-a venit gândul să-l părăsească, să înceapă o viață sfântă. Oare nu asta e și
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
ce i-au îmbogățit spiritual pe ieșenii care au participat la ele, fie făcând parte din formațiile de tradiție ale Ateneului, fie doar ca spectatori. Noua sală a devenit neîncăpătoare pentru spectatorii ocazionali care au urmărit cu interes, într-o liniște și un respect deosebit, strădaniile și rezultatul talentelor micilor concurenți. În drumul lor către sala de spectacol - mărturiseau învățătorii - se citea pe chipurile trecătorilor bucuria de a fi văzut din nou pe străzi grupuri compacte de elevi de o șchioapă
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
manipulator de cherestea și telefonist comunal. Sfârșește însă prin a fi învățător (inițial necalificat) în cele mai obscure dintre satele patriei. Într-o comunitate de lingurari, de exemplu, tânărul (pe atunci) învățător C. Brumă înțelege ce înseamnă “concurența zero” și “liniștea atât de necesară pregătirii pentru viață”. E un stil de viață specific României rurale interbelice pe care omul cu cartea trebuia să-l accepte ca pe un fatum special. Presupunea o relativă “proprietate” peste o clasă, câteva bănci și un
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
mare. Între case se circula mai mult cu barca fiindcă podețele de trecut de ici colo nu prea erau. Toamna zecile de gutui de pe maluri luminau a galben până seara târziu, mirosul de frumos pus la grinda Cerului cobora cu liniște și balsam pe suflet. Noroc de unchiul Ion Istrati, nenea Jan, care nici nu călcasem bine pe pontonul Vâlcovului coborând din vapor, că a și găsit un prieten: învățătorul Cezar Dumbravă, director la una dintre școlile orașului. Om de mare
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]