24,732 matches
-
târziu într-un colț din grădina casei, pe care soția sa a donat-o Academiei Române în anul 1914. În decursul timpului, cei care au mers la Mircești pentru a se reculege la mormântul poetului, au deplâns starea monumentului, invocând "nerecunoștința neamului". După cum descria E.P. Eftimie într-un articol publicat în anul 1906 în ziarul "Liberalul" din Iași, cripta se afla într-o baracă de scânduri, cu lemnul înnegrit, putrezit de ploaie și plin de mușchi, înconjurată de vegetație abundentă. Între anii
Mausoleul lui Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/315939_a_317268]
-
este următoarea: ""Această Biserică, Sfânt Acoperământ al credincioșilor cu nume de sfinți, întocmai ca Apostolii, Constantin și Elena, s-au săvârșit frumos, cu mare cheltuială, de către Constantin Lupide marele logofăt, și cu binecredincioasa sa soție, Ana, unul trăgându-se din neamul lui Balș, cealaltă din al lui Catargiu, amândoi boieri de neam mare, ca prin rugăciunile sfinte ale Sfinților, să apară cu credință vrednici sprijinitori”". Găsirea pisaniei a dus la aflarea ctitorilor bisericii: marele logofăt Constantin Balș și soția sa, Ana
Biserica rotundă din Lețcani () [Corola-website/Science/315957_a_317286]
-
sfinți, întocmai ca Apostolii, Constantin și Elena, s-au săvârșit frumos, cu mare cheltuială, de către Constantin Lupide marele logofăt, și cu binecredincioasa sa soție, Ana, unul trăgându-se din neamul lui Balș, cealaltă din al lui Catargiu, amândoi boieri de neam mare, ca prin rugăciunile sfinte ale Sfinților, să apară cu credință vrednici sprijinitori”". Găsirea pisaniei a dus la aflarea ctitorilor bisericii: marele logofăt Constantin Balș și soția sa, Ana (din familia Catargi). Ctitorul bisericii, Constantin Balș "Ciuntul" (n. 2 iunie
Biserica rotundă din Lețcani () [Corola-website/Science/315957_a_317286]
-
Odesa a emis sentința cu privire la condamnarea inculpaților la pedeapsa capitală - moarte prin împușcare pe următorii membri ai organizației "Majadahonda": A FOST EXECUTATĂ la 27 iunie 1941 Secretarul judecății Tr. Militar al D.M.O. (Akselrod) "Eu, cetățean al României, patriot al neamului românesc din provincia Basarabia, în aceste clipe grele pentru țara noastră jur:
Majadahonda () [Corola-website/Science/319001_a_320330]
-
de expresia febrilă a nuvelei, mărturisind: „E ceva așa de năvalnic în opera sa, încât simplul ei spectacol te face să simți limitele prea strânse ale propriului tău spirit”. Cartea a devenit curând ținta atacurilor jurnalistului N. Georgescu-Cocoș, redactorul revistei „Neamul Românesc” (fondată de Nicolae Iorga și care circula în special în mediul universitar), care reproducea zilnic fragmente scoase din context din „Domnișoara Christina” despre precocitatea sexuală a Siminei, acuzându-l pe autor de pornografie în scopul de a provoca indignarea
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
fată: Radu și Vlad din prima căsătorie, Mihail și Mihnea cel Rău din a doua și Zaleska din a treia căsătorie.. Se pare că Radu, un descendent din , s-a stabilit în Moldova și a pus bazele ramurii moldovenești a neamului Drăculeștilor . În timpul domniei sale, Țara Românească și-a obținut temporar independența față de Imperiul Otoman. Vlad Țepeș a devenit vestit prin severitatea sa și pentru că obișnuia să își tragă inamicii în țeapă. Din cauza conflictelor cu negustorii brașoveni, aceștia l-au caracterizat, propagandistic
Vlad Țepeș () [Corola-website/Science/297239_a_298568]
-
Titulescu susține ideea Unirii Transilvaniei cu România, într-un discurs rostit la Ploiești și intitulat „Inima României”, el declara: „"România nu poate fi întreagă fără Ardeal...Ardealul e leagănul care i-a ocrotit copilăria, e școala care i-a făurit neamul, e farmecul care i-a susținut viața...Ardealul nu e numai inima României politice, priviți harta: Ardealul e inima României geografice”" În vara anului 1918, împreună cu alte personalități române (Take Ionescu, Octavian Goga, Traian Vuia, Constantin Mille) înființează la Paris
Nicolae Titulescu () [Corola-website/Science/297288_a_298617]
-
oilor", "Măsuriș"), pentru a constitui stâna de vară. Doi dintre păstori sunt mai mari și între ei există o relație de rudenie ("Cei mai mari îs veri primari"). Al treilea este mai mic și este străin - de grupul profesional, de neamul celor doi ("Cel mai mic îi străinic"). Cel mic este supus unor "probe de inițiere" prefesionale, potrivit cutumelor pastorale străvechi ("Pe cel mai mic l-o mânat / Cu găleata la izvor"). Cei mari fac "sobor" (judecată) și decid să-l
Miorița () [Corola-website/Science/297301_a_298630]
-
drept un efect al „creștinismului cosmic”, de sorginte sud-est europeană. Grație calităților sale cu totul excepționale, ce o individualizează, Miorița poate fi privită ca o „fereastră spre cultura, personalitatea și realitatea românească,” ce se deschide spre stăruința celor străini de neam și limbă de a ne cunoaște și a ne înțelege. Monografii și studii decisive Studii și articole Alte studii (referințe despre Miorița) Monografii și studii decisive Studii și articole Versiuni de traducere a variantei V. Alexandri in limba engleza: Multimedia
Miorița () [Corola-website/Science/297301_a_298630]
-
Studierea problemei etnogenezei, adică a originii oricărui popor, constă în determinarea următoarelor aspecte : când, unde, în ce condiții și din care influențe lingvistice, culturale și demografice s-a format comunitatea etnică respectivă? Aceste determinări se referă și la problema originii neamului românesc. În față atacurilor repetate ale goților și carpilor, împăratul roman Aurelian s-a hotărât să abandoneze provincia romană Dacia. A scurtat frontierele imperiale și între anii 271-275, în două etape, armatele romane au părăsit partea nordică-Transilvania, apoi Banatul și
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
Nicolaus Olahus a susținut latinitatea românilor, fiind un umanist faimos la nivel european. Primul cronicar român care a consemnat originea latină a românilor a fost Grigore Ureche la mijlocul secolului XVII. Miron Costin a afirmat la rândul sau în lucrarea ""De neamul moldovenilor"". Ambii cronicari au studiat în Polonia, cunoșteau latină și au intrat în contact cu literatură străină care afirmă originea latină a românilor. În secolul XVII, când cronicile erau scrise în limba română, originea română conferea noblețe și prestigiu Țărilor
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
starețul Nicodim de la Tismana cât și mitropolitul Antim Critopol au purtat o corespondență bogată cu patriarhul Evtimie de Târnova, între anii 1375 - 1393. Patriarhul bulgar este autorul unui număr mare de scrieri bisericești, iar faima sa era "„nu numai în neamul bulgarilor, ci râvna sa apostolească s-a întins și în toate părțile de la miază-noapte și până la ocean, iar în apus până în Iliria”". Între elevii săi s-au numărat învățatul (mai târziu arhiepiscopul de Kiev) Grigore Țamblac, precum și cronicarul Constantin Costenețki
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
comun”" cu evreii. Autorul și autorii citați de el afirmă despre hazari că sunt „turcomani din stepele scitice”. Această identificare reprezintă obiectul unei îndelungate controverse istorice. (Vezi și comunitățile caraite.) Uneori secuii ardeleni, în special cei care fac parte din "neamul" (clanul) "Abraham", sau asa zișii "koromza" (busrmani sau "kalizok") au fost de asemeni asociați cu hazarii.
Hazar () [Corola-website/Science/297329_a_298658]
-
al lui A.P. Bănuț, susținut de un grup de studenți români patrioți. "„Era de lipsă și pentru Ardeal," afirma Goga, "o revistă literară în ale cărei rânduri să se imprime caracterul local cu toate deosebirile lui de alte părți ale neamului nostru“." Contribuția lui Octavian Goga la ascensiunea "Luceafărului" a fost imensă: "„Octavian Goga," scria Ion Chinezul", a mai scris și la alte reviste, a întemeiat chiar unele; numele lui e legat de Luceafărul.“" Cu activitatea sa în cadrul "Asociației transilvănene pentru
Octavian Goga () [Corola-website/Science/297356_a_298685]
-
scris - se poate spune - istoria țării. Nu se poate face un pas în cercetarea trecutului nostru istoric, fără a nu da peste boieri. Cu origini levantine sau curat românești, boierimea s-a plămădit și s-a identificat cu viața acestui neam. În epoca fanariotă, nobilimea se împarte în cinci clase, prima ("protipendadă") fiind cea care alcătuia sfatul restrâns al domnitorului ("boieri de sfat" sau "veliți", cf. în Spania așa numiții "grandes"); funcțiile lor efective erau încredințate unor locțiitori de a doua
Boier () [Corola-website/Science/297384_a_298713]
-
descoperite de un cioban olog care-și căuta o oaie rătăcită. Ciobanul a găsit un mic lac cu apă fierbinte,care mirosea puternic a pucioasă, iar după câteva băi s-a vindecat. Izvoarele termale trebuie să fie fost cunoscute de neamurile marcomanilor și cvazilor care au trăit în regiune, probabil și romanii (în anul 179 un detașament de luptă roman a iernat la Laugaritio, azi Trenčín). Prima atestare documentară a localității este din anul 1247. Din secolul al XIII-lea și
Trenčianske Teplice () [Corola-website/Science/297391_a_298720]
-
este constantă la est de Carpați pe toată perioada de dominație română în Dacia, unde au creat cultură arheologică Poienești-Zvorâștea, manifestându-se prin continuitate de locuire a teritoriului și schimburi între populațiile dacice „libere” și locuitorii Daciei române sau cu neamurile germanice. O parte a carpilor, mai ales din părțile sudice ale Moldovei, au fost strămutați în diferite părți ale Imperiului. Diferitele sisteme de dominație română, în cadrul „hotarelor invizibile ale Imperiului” (Theodor Mommsen), au determinat asimilarea de către carpi a culturii net
Carpi () [Corola-website/Science/297407_a_298736]
-
secui), s-au ridicat cerându-și drepturile, la Bobâlna (1437), în 1514 sub Gheorghe Doja și în 1784 cu Horea, Cloșca și Crișan. Adânciți în grozăviile legilor Tripartitului Werboczi românii erau la 1764 potrivit geografului austriac Hacquet “"surghiuniți de celelalte neamuri din Principat pe pământurile cele mai pustii și părăsite... fiecare sas sau ungur putând lua în stăpânire aceste locuri ... gonindu-l pe acesta (românul) în munți cu toată familia sa, unde nu găsește decât stânci, sau chiar silindu-l să
Ceangăi () [Corola-website/Science/297394_a_298723]
-
denumire foarte veche, preistorică, de origine geto-dacă sau proto-românească . În 1538 cetatea Tighina este cucerită de turci, care o redenumesc Bender - cuvânt de origine persană ce semnifică: "„port”", "„oraș portuar”", "„oraș fluvial”", "„loc de acostare a navelor”". Totuși, în conștiința neamului românesc străvechea localitate a rămas memorabilă peste veacuri cu denumire Tighina. Acest nume și-a găsit confirmarea documentară și a circulat în graiul populației locale timp de secole . Moldovenii nicicând nu i-au zis Bender, ci au continuat să o
Tighina () [Corola-website/Science/297400_a_298729]
-
la Muntele Athos, precum și pe teritoriul actualei Bulgarii, la Vidin și la Șistov. Dacă Ștefan cel Mare a zidit 45 de biserici și mănăstiri, Matei Basarab a zidit 46, atestate documentar, fiind astfel cel mai de seamă ctitor bisericesc al neamului românesc (conform lui C. C. Giurescu). Printre altele, a reconstruit Episcopia Buzăului, „"după ce mai întâiu au dărâmat din temelie pre cea veche, făcută de strămoșii săi, arsă și stricată de năvălirile varvaricești"”, așa cum scria un cronicar al vremii. Dar cea mai
Matei Basarab () [Corola-website/Science/297415_a_298744]
-
următoarele: în anul 1462 Pan Bratul, fiul Procelnicului, stăpânea localitatea. Acest procelnic era Stoian, boier în sfatul domnesc a lui Alexandru cel Bun și participant la bătălia de la Grünwald în 1422. Alte rude ale acestui războinic, stăpâneau așezarea la 1490. Neamul acestora s-a stins la Ungheni prin secolul XVII. Începând cu domnia lui Vasile Lupu, vărul acestuia, postelnicul "Iorga", cumpără aici părți de moșii. După moartea sa el a lăsat moștenire partea de sat surorilor sale "Alexandra" și "Creata". Viața
Ungheni () [Corola-website/Science/297405_a_298734]
-
București) a fost un autor, critic literar, deputat, estetician, istoric literar, pedagog, scriitor român. , pseudonim al lui Nicolae Iordache (a mai semnat și Apollonius), s-a născut în comuna Teiu, din județul Argeș, ca fiu al lui Șerban Iordache, din neam de moșneni, agricultor foarte avut, și al Leancăi. A absolvit școala primară din satul natal în 1912, după care intră la "Liceul I.C. Brătianu" din Pitești, unde promovează primele patru clase. În anul scolar 1916/1917, prin suspendarea cursurilor pe
Vladimir Streinu () [Corola-website/Science/297567_a_298896]
-
interbelică (reflectată în romane precum "Creanga de aur" sau "Divanul persian"). În această etapă, acțiunea operelor sale are loc în general în regiunea istorică a Moldovei, cu teme preluate din istoria medievală și modernă timpurie a României, în romane precum "Neamul Șoimăreștilor", "Frații Jderi" și "Zodia Cancerului". Prin intermediul operelor precum "Venea o moară pe Siret...", "Baltagul" și alte scrieri, Sadoveanu acoperă o mai mare perioadă de timp, ajungând până în istoria contemporană, în care abordează și alte stiluri precum romanul psihologic și
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
viața de scriitor. Devenind bun prieten cu poetul și umoristul George Topîrceanu, îi însoțește pe el și pe alți scriitori în tururi culturale între 1914 și 1915 În anul 1915 publică mai multe scrieri, cea mai importantă fiind romanul istoric "Neamul Șoimăreștilor". Între 1916-1917, odată cu intrarea României în Primul Război Mondial și invadarea acesteia de către Puterile Centrale, Sadoveanu se stabilește în Moldova, singurul teritoriu românesc rămas neocupat. Scriitorul oscilează între germanofilia prietenilor de la "Viața Românească", care considerau războiul ca aducător de
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
prizonierul Golia să nu fie ucis, însă fără succes. În urma asasinării, ambii frați devin amărâți și renunță la putere. Călinescu considera "Șoimii" un roman care este „încă ciudat”, menționând că Sadoveanu era la prima experiență cu acest gen de operă. "Neamul Șoimăreștilor" este un "Bildungsroman" publicat în 1915 al cărui personaj principal este Tudor Șoimaru. El s-a născut într-o familie de țărani liberi din zona Orheiului, și luptă în bătăliile din anul 1612 alături de Ștefan Tomșa în încercarea acestuia
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]