25,920 matches
-
piele, de exemplu la opinci, - prescură - colac de dus la biserică, - pricoițe - pături/cergi groase din lână, albe sau colorate, folosite pentru acoperit în timpul somnului noaptea, - primură - panglică, - proboade - basmale, - proțap - piesă de la car, - pupi - plăcintă la tigaie, - rozosin - violet, - rudă - axă din lemn de cca. 2 m legată de partea din față a carelor și căruțelor, care separau caii și boii, era elementul principal de tracțiune al atelajului, - săpăligă - sapă mică, - scarpeti - papuci de casă din postav, - sfetăr - jerseu, flanea
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
gospodării, așa numita pradă de război. Trebuie totuși remarcat că pe teritoriul satului Livadia nu au fost evenimente majore, crime sau violuri care s-au produs pe alte meleaguri românești. Pentru siguranță, femeile tinere din sat se refugiau noaptea la rudele din satele mai retrase din jur. De asemenea un fapt interesant era că în jocurile lor copiii foloseau muniția de război, care se găsea din belșug pe traseele parcurse de armate. Din fericire nu s-au produs incidente tragice, ci
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
să ușureze “marea trecere” a celui dispărut din această lume, ușurarea integrării acestuia într-o altă existență respectiv în “lumea de dincolo” și, implicit să protejeze pe cei rămași în această lume, comunitatea rurală în ansamblul ei, comunitatea restrânsă a rudelor, a “neamurilor” celui dispărut în special, de eventuale crize, de eventuale manifestări negative și nocive în același timp, determinate de pierderea și înstrăinarea unui membru al acestei comunități. Și la Somușca, asemenea altor așezări catolice vecine ( Cleja, Galbeni, Faraoani ) era
Somușca, Bacău () [Corola-website/Science/300701_a_302030]
-
singurul său roman recunoscut ca atare de scriitor, "Leș Faux-Monnayeurs" (1926) ("Falsificatorii de bani"). El înțelegea prin asta că prin scop, dimensiuni și intenții narațiunea aceasta era diferită de celebrele sale soții. E o construcție complexă și intricată în care rudele sau profesorii unui grup de adolescenți exercita atitudini corupătoare, atat în săli de clase cat și în exteriorul lor. "Falsificatorii de bani" reia toate temele preferate ale lui Gîde printr-o progresie de scene, prin care acesta dorea să exprime
André Gide () [Corola-website/Science/300746_a_302075]
-
descoperit și un tezaur de monede otomane. În zona actuală a comunei este atestat în secolul al XVII-lea un sat denumit "Tampeni", astăzi dispărut. În secolul al XVIII-lea, moșia Cochirleanca era deținută de Maria Minculeasa, soția paharnicului Mincu, rudă cu familia boierilor Hrisoscoleu. Ea a lăsat această moșie moștenire spitalului Gârlași din Buzău, cu scopul ca veniturile obținute de aici să fie folosite pentru finanțarea funcționării spitalului. După moartea Mariei Minculeasa, însă, boierii Hrisoscoleu au continuat să administreze moșia
Comuna Cochirleanca, Buzău () [Corola-website/Science/300805_a_302134]
-
nu crească păr pe copil. Dacă tăgăduiește sarcina copilul ei va fi mut. Nu e voie să poarte nimic în poală sau în sân pentru a nu se face semne pe copil. Viitoarea mamă nu are voie să treacă peste ruda carului ori peste lanț deoarece i se poate lega sarcina, adică să nu poată naște la timp. Nu e bine să dea nimănui apă să bea deoarece va naște greu. Dacă totuși a dat cuiva apă de băut, la naștere
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
puse pe masă. Obiectul respectiv va fi pus în mâna copilului de către tată, dacă este vorba de o meserie bărbătească, sau de către mama dacă e una femeiască (Ana Bulzan). Se face la o săptămână-două după naștere. Nașa și cineva dintre rudele apropiate ale copilului îl duc la biserica cea mai apropiată după ce l-au îmbrăcat cu hainele duse în dar de către nașă. Nașii copilului pot fi orice persoane care nu au „fost în dragoste” cu vreunul dintre părinți acestuia. De obicei
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
pentru perechea lui fără ca aceasta să știe și în momentul când i-l dăruiește zice în gând: „Să fiu văzut înaintea ta cum este văzut copilul mic înaintea părinților” (Maria Copil). Botezul este urmat totdeauna de o mică petrecere cu rudele apropiate și cu nașii. Toți duc daruri și-i urează copilului noroc în viață și ,creștere mare”. Primul cuvânt al copilului este așteptat cu interes de către părinți, deoarece el indică sexul următorului copil al familiei. Dacă primul cuvânt rostit este
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
în care părinții nu sunt de acord cu unul dintre parteneri se împotrivesc căsătoriei, încercând s-o împiedice. Deseori, însă, cei doi tineri pun la cale în taină „fuga” de la părinți. In această situație ei sunt ajutați, de obicei de rude sau de prieteni, care îi adăpostesc până când părinților le trece supărarea și îi cheamă acasă. Cu această ocazie fac un ospăț cu rudele și nașii, iar unii fac chiar nuntă care se reduce însă la o petrecere cu masă și
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
pun la cale în taină „fuga” de la părinți. In această situație ei sunt ajutați, de obicei de rude sau de prieteni, care îi adăpostesc până când părinților le trece supărarea și îi cheamă acasă. Cu această ocazie fac un ospăț cu rudele și nașii, iar unii fac chiar nuntă care se reduce însă la o petrecere cu masă și muzică, iar tânăra mireasă nu se va mai îmbrăca mireasă. Rolul „grăitorului” la o asemenea petrecere este doar de a strânge „cinstea”(darul
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
darul) la sfârșit. Feciorul deduce din primele vizite pe care le face la casa fetei, singur ori însoțit de prieteni, dacă va fi acceptat sau nu de părinții fetei. In cazul în care le este pe plac el trimite o rudă să vorbească cu părinții fetei și să comunice data când va merge „a cuscri” adică a peți. Insoțit de câteva rude apropiate, bărbați și femei, în număr fără soț, feciorul merge la casa fetei într-o seară de miercuri sau
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
va fi acceptat sau nu de părinții fetei. In cazul în care le este pe plac el trimite o rudă să vorbească cu părinții fetei și să comunice data când va merge „a cuscri” adică a peți. Insoțit de câteva rude apropiate, bărbați și femei, în număr fără soț, feciorul merge la casa fetei într-o seară de miercuri sau duminica după amiază, cu un grăitor. Grăitorul se așează în capul mesei și tânărul lângă el, se lasă un loc liber
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
despărțirea celor doi tineri din acest motiv. Dacă se înțeleg, părinții băiatului cheamă fata cu părinții „pă videre” în duminica următoare. Se zice că fata merge cu acest prilej să-și „coate locul”. Va avea loc un alt ospăț cu rudele apropiate ale celor doi tineri, se stabilește data nunții, precum și unele detalii necesare desfășurării acesteia. Nunta se fixează la un interval nu prea mare de timp, de o lună-două, ținându-se cont să nu se potrivească în post. In acest
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
încep pregătirile necesare primirii și ospătării nuntașilor. In duminica precedentă se adunau la casa miresei ,temătorii” pentru a fi împodobiți și trimiși să cheme satul la nuntă. Ca și ,temători” sunt aleși tineri de la 16 ani în sus, prieteni sau rude, pe care mireasa îi împodobește cu panglici albe, simbol al omeniei și cu verdeață, semnificând trăinicia. Ca verdeață se folosește rozmarinul. „Temătorii” poartă un băț împodobit cu panglici albe și rozmarin, precum și o sticlă cu băutură din care se va
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
Mirele o recunoaște și o așează în partea dreaptă a mirelui. Cei doi sunt încadrați de nași și de părinți. Mireasa își ia rămas bun prin gura unei fete de la casa părintească, de la părinți, frați și surori, vecini, prietene și rude. Acest moment se numește „cerutul miresei”. Nunta părăsește casa miresei, pornind în alai, cu mirii și grăitorul mirelui în frunte, la cununie. Dacă în timpul cununiei lumânările ard în același timp, e semn că vor avea căsnicie bună și lungă. In
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
renunțat la dansul miresei și parțial la învălit; banii și darurile le ia grăitorul, începând cu masa mirilor. Grăitorul zice: „Mnirele nostru-i în pielea goală pă sub chimeșe!”. Atunci mireasa îi dăruiește mirelui o cămașă albă. Urmează nașii, părinții, rudele apropiate și ceilalți nuntași. Drept daruri se dau banii cadouri, constând în lucruri utile viitorului cămin. Grăitorul glumește tot timpul făcându-i pe nuntași să râdă. Nuntașii care pun bani sunt anunțați cu numele, specificându-se gradul de rudenie și
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
morții; îi spală pe tot corpul și îi îmbracă cu hainele cele mai bune, uneori chiar cu hainele de cununie. Dacă mor fete nemăritate, acestea vor fi înmormântate cu haine de mireasă. Mortul se așează de către vecinii care îi sunt rude în sicriu - „cupârșeu” de brad, în care s-a pus otavă sau „mozdrițe” - talaș. Acesta se acoperă cu un cearșaf țesut anume în război, cu fitău la capăt. Peste el este așezat mortul. In mâna lui se pune un spin
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
picioarele înainte și slujba va continua în curte. „Neamurile” îngenunchează lângă sicriu, apoi încep să-și dea mâna peste ei, punând un ban sau o monedă fiecare, ca să aibă mortul de drum. Se dă peste ,copârșeu” pomană de sufletul mortului rudelor și oamenilor săraci. Prima dată se dă un cocoș celui ce rămâne capul familiei. Hainele mortului se dau celui care l-a spălat. Se mai dau oi, fiindcă lâna oilor ține apă mai mult timp și mortului nu-i va
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
rămâne cu „amorțelile” mortului în picioare. Sicriul este lăsat în groapă și după ce a aruncat preotul pământ cu cazmaua în formă de cruce, oamenii aruncă câte o mână de pământ ca să-i ușureze sufletul. Unele femei pun pământ în hainele rudelor apropiate, fără ca acestea să știe, pentru a-l uita mai ușor pe mort. In timpul înmormântării femeile din familie poartă părul despletit pe spate. Dacă printre ele sunt și „fete în păr” - tinere nemăritate - femeile se grăbesc să le împletească
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
în momentul coborârii sicriului în groapă, ca acestea să nu rămână nemăritate. In groapă se aruncă bani cu care mortul va plăti vamă duhurilor rele, ca să nu-l trimită îndărăt acasă. Până nu de mult mortul era bocit de către femei, rudele cele mai apropiate, începând cu prima dimineață după deces, la răsăritul soarelui. Bocitul era repetat și în următoarele două dimineți, apoi pe tot parcursul drumului de la casă până la groapă. Groparii rămân să aranjeze mormântul, iar ceilalți se întorc acasă împreună cu
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
se organizau clăci și șezători. Femeile care aveau cânepă multă, pentru a o putea toarce, organizau clăci mici sau mari. Claca mică se organizeaza de obicei în postul Crăciunului, fără „hidede”. Femeia care organizează o asemenea clacă își cheamă acasă rudele și vecinele într-o seară de luni, miercuri sau joi. Femeile își duc furcile de tors, furcă simplă cu fus, sau furcă cu roată. Gazda clăcii împarte fiecăreia caiere mici, pentru a putea fi toarse în acea seară. După terminarea
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
Daciei a fost transformată în provincie romană. Cea mai mare parte a Munteniei, nu a intrat sub stăpânirea romană. Evident, administrația romană a făcut să prospere (economic, limbă, deprinderi, obiceiuri etc.) partea cucerită a Daciei. Dar, dorința de libertate, de rude și de prieteni dintre părțile cucerite și cele libere, continua să se păstreze. Dacii liberi treceau peste granițele impuse de romani și mergeau la frații și rudele lor și viceversa. Produsele romane: unelte, veșminte, podoabe, moneda romană, anumite deprinderi, limba
Năvodari, Teleorman () [Corola-website/Science/301815_a_303144]
-
limbă, deprinderi, obiceiuri etc.) partea cucerită a Daciei. Dar, dorința de libertate, de rude și de prieteni dintre părțile cucerite și cele libere, continua să se păstreze. Dacii liberi treceau peste granițele impuse de romani și mergeau la frații și rudele lor și viceversa. Produsele romane: unelte, veșminte, podoabe, moneda romană, anumite deprinderi, limba vorbită de romani, pătrund și în lumea dacilor liberi. La rândul lor, romanii își însușesc anumite deprinderi, cuvinte și mai ales dorința de libertate, dorința de nesupunere
Năvodari, Teleorman () [Corola-website/Science/301815_a_303144]
-
se află astăzi satul Grumezoaia se afla o mare pădure de stejar. De obicei aceste păduri se întind în zonele cu altitudine de până la 700-800 m. În zonele joase, ele sunt formate din stejar în amestec cu cer sau garniță (rude cu stejarul). În acest sat mai poate fi vizitat și muzeul satului, în incinta căruia se află diverse lucruri țărănești din cele mai vechi timpuri. Muzeul poartă numele „Tasia Andronic”. Cel care se ocupă în prezent, în 2015, de îngrijirea
Grumezoaia, Vaslui () [Corola-website/Science/301887_a_303216]
-
care apoi o dăruia slugii sale Stanciul și surorilor sale. În secolul al XVI-lea părți din Botoșenița ajungeau proprietate a uricarului Cârstea Mihăilescu, iar în secolul al XVII-lea aceleași părți erau în proprietatea lui Vasile Hulubei și a rudelor sale, familiile Tăcu și Ciornei. După ocuparea nordului Moldovei de către habsburgi (1775), granița dintre Bucovina și Moldova trecea prin acest sat, cu timpul din satul Botoșenița Mare desprinzându-se satul Tăcu (azi Botoșanița Mică, comuna Grămești). Proprietățile familiei Hulubei vor
Botoșanița Mare, Suceava () [Corola-website/Science/301933_a_303262]