241,935 matches
-
majoritate arabi musulmani, precum și un mic număr de arabi creștini. Sebastia are trei școli: o școală elementară, cu 280 elevi, un liceu de băieți, cu 200 elevi, și un liceu de fete, cu 320 eleve. Cea mai mare parte a construcției este descoperită în aer liber, în timp ce o mică parte din aria posterioară a catedralei a devenit ulterior moschee, fiind resfințită de către Husam ad Din Muhammad , nepotul lui Salah ad Din, în anul 1187. Catedrala arăta pe vremuri ca o fortăreață
Sebastia () [Corola-website/Science/330387_a_331716]
-
unificarea Bulgariei ce avusese loc la 18 septembrie 1885. La 18 septembrie 1885, Bulgaria și provincia Rumelia Orientala, ambele componente semiautonome ale Imperiului Otoman și-au proclamat unificarea în orașul Plovdiv. Rumelia Orientala, regiune cu populație majoritar bulgară, era o construcție artificială realizată la Congresul de la Berlin cu șapte ani în urmă. Unificarea a avut loc împotriva voinței Marilor Puteri, inclusiv celei a Rusiei. Imperiul Austro-Ungar își extindea influență în Balcani și s-a opus. Vecinul Bulgariei de la vest, Șerbia, se
Războiul sârbo-bulgar () [Corola-website/Science/330385_a_331714]
-
a obține produsele alimentare necesare hrănirii celor care făceau cărămizi, o parte a voluntarilor întrețineau o grădină pusă la dispoziție de Constanța Ghica. În septembrie 1925 a fost organizată o altă tabără de muncă care a permis începerea lucrărilor de construcție ale Căminului Cultural Creștin. Materialele de construcție necesare (în afara cărămizilor) au fost obținute fie prin donații, fie prin cumpărare cu banii obținuți din recoltarea de fonduri în țară sau printre emigranții români în America. Fondurile strânse inițial fiind insuficiente pentru
Căminul Cultural Creștin () [Corola-website/Science/330383_a_331712]
-
care făceau cărămizi, o parte a voluntarilor întrețineau o grădină pusă la dispoziție de Constanța Ghica. În septembrie 1925 a fost organizată o altă tabără de muncă care a permis începerea lucrărilor de construcție ale Căminului Cultural Creștin. Materialele de construcție necesare (în afara cărămizilor) au fost obținute fie prin donații, fie prin cumpărare cu banii obținuți din recoltarea de fonduri în țară sau printre emigranții români în America. Fondurile strânse inițial fiind insuficiente pentru finalizarea construcției (în aprilie 1928 aproximativ 2
Căminul Cultural Creștin () [Corola-website/Science/330383_a_331712]
-
Căminului Cultural Creștin. Materialele de construcție necesare (în afara cărămizilor) au fost obținute fie prin donații, fie prin cumpărare cu banii obținuți din recoltarea de fonduri în țară sau printre emigranții români în America. Fondurile strânse inițial fiind insuficiente pentru finalizarea construcției (în aprilie 1928 aproximativ 2/3 din cei care promiseseră diferite sume de bani la suscripția dechisă de ziarul Pământul strămoșesc nu-și onoraseră promisiune), lucrările au durat mai mulți ani, noi spații fiind adăugate clădirii ulterior, în funcție de resursele financiare
Căminul Cultural Creștin () [Corola-website/Science/330383_a_331712]
-
este numele sub care a fost cunoscută construcția metalică realizată în 1873 după planurile inginerului Gustave Eiffel și care a adăpostit cea mai mare piață agro-alimentară a orașului Iași. Alături de aceasta a fost construită o altă hală mai mică cunoscută sub numele de Hala de pește. Pe locul
Hala de zid și fier () [Corola-website/Science/330401_a_331730]
-
să permită conservarea și vânzarea alimentelor perisabile în condiții igienice. În 1871 sunt realizate exproprieri ale terenurilor din jur, inclusiv cimitirul mănăstirii, și planurile clădirilor sunt realizate de Gustave Eiffel. Elementele metalice ale structurii au fost realizate în Franța, costurile construcției, executată sub conducerea arhitectului Niciman, fiind suportate de guvern. Lucrările au fost finalizate în 1873, primar fiind Nicolae Gane, inaugararea festivă având loc pe 30 martie 1873. Construcția, realizată pe o structură metalică și cu acoperiș de tablă, era destinată
Hala de zid și fier () [Corola-website/Science/330401_a_331730]
-
Gustave Eiffel. Elementele metalice ale structurii au fost realizate în Franța, costurile construcției, executată sub conducerea arhitectului Niciman, fiind suportate de guvern. Lucrările au fost finalizate în 1873, primar fiind Nicolae Gane, inaugararea festivă având loc pe 30 martie 1873. Construcția, realizată pe o structură metalică și cu acoperiș de tablă, era destinată comercializării alimentelor perisabile (carne, brânzeturi, fructe ) având la subsol spații de depozitare și, ulterior, instalații frigorifice. Alături de hala mare a fost construită ulterior o alta mai mică, numită
Hala de zid și fier () [Corola-website/Science/330401_a_331730]
-
de tablă, era destinată comercializării alimentelor perisabile (carne, brânzeturi, fructe ) având la subsol spații de depozitare și, ulterior, instalații frigorifice. Alături de hala mare a fost construită ulterior o alta mai mică, numită Hala de pește, realizată din fierăria rămasă la construcția Abatorului din Tătărași. În partea de vest a acestor construcții s-au amenajat spații deschise destinate comercializării cerealelor și legumelor și staționării carelor și căruțelor. Acoperișul Halei mari s-a prăbușit parțial în anii ’60, într-o iarnă, ca urmare
Hala de zid și fier () [Corola-website/Science/330401_a_331730]
-
având la subsol spații de depozitare și, ulterior, instalații frigorifice. Alături de hala mare a fost construită ulterior o alta mai mică, numită Hala de pește, realizată din fierăria rămasă la construcția Abatorului din Tătărași. În partea de vest a acestor construcții s-au amenajat spații deschise destinate comercializării cerealelor și legumelor și staționării carelor și căruțelor. Acoperișul Halei mari s-a prăbușit parțial în anii ’60, într-o iarnă, ca urmare a zăpezii depuse în urma unor ninsori abundente, ulterior luându-se
Hala de zid și fier () [Corola-website/Science/330401_a_331730]
-
fie folosită până în 1988, când a fost demolată ca urmare a planului de sistematizare a zonei, pe locul ei construindu-se clădirea Finanțelor Publice. Un fragment din structura metalică a Halei de zid și fier este expus în fața Facultății de Construcții din Iași.
Hala de zid și fier () [Corola-website/Science/330401_a_331730]
-
bisericii și de a se realiza toate operațile cerute de regulilor și canoanelor bisericești: inventarierea obiectelor, mobilierului și podoabelor și realizarea unui monument de zid cu o cruce deasupra pe locul altarului și sfintei mese (cruce mutată în 1980, odată cu construcția noii hale, în incinta bisericii Bărboi din apropiere). Ștefan Emilian, profesor la Universitatea din Iași, a realizat planul bisericii, din această epocă rămânând și singura fotografie cunoscută a acesteia. Biserica a devenit în mod provizoriu, din septembrie 1877 și până în
Mănăstirea Sfânta Vineri din Iași () [Corola-website/Science/330416_a_331745]
-
a icrelor. În timpul boiștii (bătăii) femela e urmărită de 3-4 masculi, care se luptă între ei. Dintre victorioși, fiecare femelă își alege un singur mascul. După cucerirea unei femele masculul o apăra de eventualii pretendenți. Ambii reproducătorii (părinți) participă la construcția cuibului, scormonind prundișul fundului cu botul și cu coada și fac o gropiță semicirculară, în formă de strachină, adâncă de 10-30 cm, acolo unde curentul este repede, cu un diametru de 60 cm (chiar până la 1,2-3,0 m) și
Lostriță () [Corola-website/Science/330408_a_331737]
-
se susțină autonom sunt foarte puține, trei au fost identificate în Austria (în Pielach, Melk și Drava), pe o suprafață totală populată de pește mai mică de 500 km² (bazată pe locurile de reproducere). În trecut pescuitul excesiv, poluarea și construcția de baraje au dus la declinul speciei. Actualmente principala amenințare pentru specie este reprezentată de regularizarea cursurilor apelor, efectuate de numeroase centrale hidroelectrice prezente în bazinul Dunării. Centralele contribuie, de asemenea, la fragmentarea arealului, întrerupând continuitatea râului și împiedicând urcarea
Lostriță () [Corola-website/Science/330408_a_331737]
-
Notre-Dame din Reims este o biserică romano-catolică situată în Reims, în Champagne-Ardenne, Franța. Ea este catedrala Arhidiecezei de Reims. Construcția sa debutând la începutul secolului al XIII-lea, este posterioară Catedralei Notre-Dame din Paris și Catedralei Notre-Dame din Chartres, dar anterioară Catedralei Notre-Dame din Strasbourg, Catedralei Notre-Dame din Amiens și celei din Beauvais. Consacrată "Fecioarei Maria", construcția catedralei a fost
Catedrala Notre-Dame de Reims () [Corola-website/Science/329035_a_330364]
-
Arhidiecezei de Reims. Construcția sa debutând la începutul secolului al XIII-lea, este posterioară Catedralei Notre-Dame din Paris și Catedralei Notre-Dame din Chartres, dar anterioară Catedralei Notre-Dame din Strasbourg, Catedralei Notre-Dame din Amiens și celei din Beauvais. Consacrată "Fecioarei Maria", construcția catedralei a fost terminată în secolul al XIV-lea. Este vorba de una dintre realizările majore ale stilului gotic în Franța, atât pentru arhitectura sa cât și pentru statuile sale, care sunt nu mai puțin de 2.303. Catedrala se
Catedrala Notre-Dame de Reims () [Corola-website/Science/329035_a_330364]
-
672/1273) și probabil Flashes (Lama’at) a lui Fachr ad-Din Iraqi (d.688/1289).Aceștia au pus bazele textelor cheie ale așa numitei madhhab ’ishq (școala dragostei)- un fenomen care , indiferent de proprietățile eluzive este considerată ca fiind o construcție a principalului curent al sufismului persan( și probabil al Turciei). Deșii sufiții care au reprezentat Școala Dragostei s-au raportat la întregul Qur’an ca la un manual de ’ishq , ei consideră că un număr de cuvinte și fraze este
‘Ishq () [Corola-website/Science/329039_a_330368]
-
Beliugova. În luna martie anul 1880 Zemstva basarabeană gubernială a achiziționat un lot de pământ viran, aflat la colțul străzii Guberniale și Piodoliei. La 24 mai 1881 a fost pusă piatra de temelie a gimnaziului, iar la 3 august 1882 - construcția clădirii era terminată. Autorul proiectului și a devizului era G.F. Lonsky, supravegherea - asigurată de arhitectul Kurkovsky. La începutul secolului al XX-lea, din partea curții a fost alipită capela Sf. Nicolae, autor, se presupune, este M. Seroținski. Accesul are loc de pe
Biserica Sfântul Nicolae din Chișinău () [Corola-website/Science/329044_a_330373]
-
Miniștri nr. 124, din 15 februarie 1946 clădirea bisericii catolice a fost naționalizată, parohia romano-catolică a fost desființată în 1963. Aspectul actual al bisericii romano-catolice, ridicată la rang de catedrală, se deosebește de cel inițial prin folosirea unor materiale de construcție mai luxoase decât în trecut, cum ar fi marmura neagră la treptele de la intrare și în interior.
Catedrala Romano-Catolică Providența Divină din Chișinău () [Corola-website/Science/329042_a_330371]
-
mânăstirii cisterciene din arhipelagul Lérins, situat mai la răsărit, în largului orașului Cannae. În 1304, Carlo II, conte al Provenței și rege al Siciliei, îi arendează arhipelagul unui marinar din Toulon, Peire Mègre, care taie aici copaci pentru lemn de construcții navale și pentru plută. În 1471, insulele îi aparțin lui Palamède de Forbin, paharnic al regelui Renat al Provenței. En 1522 cavalerii ordinului Sf.-Ioan din Ierusalim, alungați din insula Rodos împreună cu marele lor maistru Villiers de l'Isle-Adam de către
Insulele de Aur () [Corola-website/Science/329052_a_330381]
-
au asigurat baterea monedelor de aur, argint sau cupru. Astfel de centre au existat la Afyon Kara Hisar, Amasya, Edirne, Ankara, Aydın, Bolu, Bursa, Constantinopol, Konya, Seres, Skopje și Tir. Pe lângă micile ateliere de manufacturi au existat și șantiere de construcție a flotei de război, arsenale, turnătorii de tunuri, fabrici de arme de foc ușoare, pulberării și ateliere de uniforme pentru ieniceri. O bună parte din populația urbană a orașului trăia nu din meșteșugărit ci din valorificarea pământului pe care țăranul
Organizarea statală a Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/329071_a_330400]
-
legate între ele cu stâlpișori, consolidându-se și turla de pe pronaos. Pictura a fost curățată și împrospătată. Curând după terminarea lucrărilor de restaurare, în cadrul planului de sistematizare a centrului Bucureștiului, biserica a fost propusă spre demolare, pentru a face loc construcției unui bloc de locuințe. În final, s-a decis translatarea bisericii de către echipa de specialiști condusă de inginerul Eugen Iordăchescu. La 22 februarie 1987, biserica, în greutate de 1.650 tone, a fost deplasată spre sud la o distanță de
Biserica Sfântul Ștefan „Cuibul cu Barză” din București () [Corola-website/Science/329102_a_330431]
-
este situată în chiar centrul municipiului Făgăraș, în județul Brașov, Transilvania, România. Construcția cetății a început în 1310, pe locul unei mai vechi fortificații de pământ și lemn din secolul al XII-lea. Scopul construirii cetății era eminamente strategic, mai precis pentru apărarea sud-estului Transilvaniei de incursiunile tătarilor și otomanilor. În 1526, devenit
Cetatea Făgărașului () [Corola-website/Science/329105_a_330434]
-
învățați creștini, uneori citându-le. Abrabanel a scris un cuvant înainte pentru fiecare din cărțile biblice. În aceste preambuluri el a dat explicații cu privire la momentul în care au fost scrise, la stilul și la conținutul lor. Comentariile înseși seamănă în construcția lor cu cele ale altor exegeți medievali, ca de pildă Moshe Alsheh și Hâim Ben Attar "Or Hahaim", punând o mulțime de intrebari în legătură cu un subiect, iar apoi o lungă expunere a răspunsurilor la acestea. Comentariul său era faimos prin
Isaac Abrabanel () [Corola-website/Science/329093_a_330422]
-
să execute întreaga sentință. El a fost încarcerat într-o închisoare din Belgrad situată în clădirea fostului sediu al Gestapo-ului. A fost eliberat din închisoare în noiembrie 1951 din motive de sănătate. Întors în Austria, a lucrat în domeniul construcțiilor de clădiri la Salzburg, iar din 1954-1956 a lucrat în Etiopia pe post de consultant al împăratului Haile Selassie. El a murit la Viena, la vârsta de 67 de ani.
Hermann Neubacher () [Corola-website/Science/329097_a_330426]