239,876 matches
-
de 5 milioane de dolari. Deși la început el a declarat că nu există planul de a închide revista, el i-a redus curând tirajul la jumătate într-o presupusă încercare de a crește calitatea publicului și apoi a încetat publicarea ei. Anunțând că numărul din 8 februarie 1969 va fi ultimul, Martin Ackerman a declarat că revista a pierdut 5 milioane de dolari în 1968 și ar putea pierde 3 milioane de dolari în 1969. Într-o întâlnire cu angajații
The Saturday Evening Post () [Corola-website/Science/336395_a_337724]
-
Blackwood Article”. Revista nu și-a mai recăpătat succesul anterior, dar a continuat să aibă un public constant de-a lungul Imperiului Britanic în rândul celor din Serviciul Colonial. Un triumf de la sfârșitul secolului al XIX-lea a fost prima publicare a nuvelei "Heart of Darkness" de Joseph Conrad, în numerele din februarie, martie și aprilie 1899 ale revistei. Revista și-a încetat în cele din urmă apariția în 1980, ea rămânând în întreaga sa istorie în proprietatea familiei Blackwood. Printre
Blackwood's Magazine () [Corola-website/Science/336401_a_337730]
-
născut c. 1957) este un fost gastroenterolog și cercetător britanic, cunoscut pentru cercetarea frauduloasă (acum discreditată) din 1998 care susținea că există o legătură între administrarea vacinului împotriva rujeolei, oreionului și rubeolei (ROR) și apariția autismului și boala intestinului. După publicarea lucrării, alți cercetători au fost în imposibilitatea de a reproduce constatările lui Wakefield sau de a confirma ipoteza lui de asociere între vaccinul ROR și autism, sau autism și boli gastro-intestinale. O anchetă efectuată în 2004 de către reporterul Brian Deer
Andrew Wakefield () [Corola-website/Science/336431_a_337760]
-
Cezar Petrescu a redus semnificativ acest dialog în varianta finală, modificând originea geografică a soldatului din Soroca (în prima variantă) peste Nistru (în varianta finală) și eliminând o referire antisemită a soldatului la „jîdani”. Manuscrisul romanului a fost încredințat pentru publicare mai multor edituri care l-au ținut în sertare aproape trei ani, ferindu-se să publice o carte de 800 de pagini scrise mărunt și cu multe idei incomode, despre care credeau că le-ar fi putut aduce pierderi financiare
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
restituit manuscrisul după un an, afirmând că romanul este prea gros, prea complex și prea ambițios în atacarea unor probleme atât de grave. O altă editură a cerut reducerea textului cel puțin la jumătate, iar o a treia a condiționat publicarea cărții de existența unei prefețe semnate de un academician. Prima parte a apărut în foileton în primăvara anului 1927 în cotidianul "Universul" din București, după îndelungi amânări și după ce autorul renunțase în disperare de cauză la orice drept de autor
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
cărții de existența unei prefețe semnate de un academician. Prima parte a apărut în foileton în primăvara anului 1927 în cotidianul "Universul" din București, după îndelungi amânări și după ce autorul renunțase în disperare de cauză la orice drept de autor. Publicarea a fost întreruptă în același an (1927), deoarece cartea întâia a romanului "Întunecare", intitulată " Acolo șezum și plânsem" (după titlul ultimului capitol), a fost tipărită în Biblioteca ziarului Universul prin folosirea zațului tipografic de la foileton. Acest prim volum avea 191
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
Întunecare", intitulată " Acolo șezum și plânsem" (după titlul ultimului capitol), a fost tipărită în Biblioteca ziarului Universul prin folosirea zațului tipografic de la foileton. Acest prim volum avea 191 de pagini și trebuia să fie urmat de alte două volume. Continuarea publicării a fost amânată deoarece ziarul a preferat să publice traducerea unui roman al unui scriitor francez obscur, ce fusese realizată de un ginere al directorului. Romanul a fost publicat integral în anul 1928 de către Editura Scrisul Românesc din Craiova în
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
Criticul literar Mihai Gafița considera că apariția romanului "Întunecare" a marcat începutul unei etape fundamentale în activitatea literară a lui Cezar Petrescu, care a dat măsura personalității sale creatoare. Succesul primei ediții a determinat Editura Cartea Românească (ce refuzase inițial publicarea pe motiv că-i va aduce pierderi financiare) să se ofere să editeze edițiile următoare, iar apoi cartea a trecut, împreună cu altele, la Editura Cugetarea - Georgescu Delafras. Au avut loc numeroase reeditări în cursul vieții autorului, cu modificări ale numerotației
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
sesiunile științifice ale institutului. Între 1994 - 1996 a fost redactor coordonator la "Tehnium" în echipă cu Ilie Mihăescu. A fost colaborator la revista FRR "Radiocomunicații și Radioamatorism" (1996-2012), secretarul general al FRR și redactor-șef al revistei. A colaborat la publicarea unui număr de 9 cărți tehnice, împreună cu Ilie Mihăescu, Vasile Ciobăniță, Laurențiu-Horia Moisin, Ștefan Ianciu, Șerban Naicu, Marius Ungureanu. A fost „senior member” al asociației nonprofit „Pro radio antic” din Arad. Începând din anul 2011 devine membru al Diviziei de
Andrei Ciontu () [Corola-website/Science/336595_a_337924]
-
câțiva intelectuali cu experiență anterioară câștigată la diferite publicații din Transilvania și Bucovina). La câteva zile după primirea entuziastă făcută la Iași primului detașament de voluntari, generalul Constantin Coandă si locotenent-colonelul Pietraru au solicitat în scris guvernului român sprijinul pentru publicarea unui periodic al Corpului de Voluntari. Ca efect, Ministerul român de Interne a delegat un grup de publiciștii (Avram Imbroane, Sever Bocu - fost redactor al Tribunei arădene și ulterior director al gazetei voluntarilor, Gheorghe Popp, Filaret Doboș și Iosif Schiopu
România Mare (Foaia Voluntarilor Români din Austro-Ungaria) () [Corola-website/Science/336602_a_337931]
-
de timp și efort, fiind autor și al mai multor articole. Primul număr anual a apărut în perioada 1873-1914 la începutul lunii decembrie, iar cel de-al doilea semestru începea cu primul număr din iunie. Începând din 1915, anul de publicare al revistei "" a fost sincronizat cu anul calendaristic. Revistă săptămânală până în anii 1920, ea a devenit mai întâi bilunară și apoi lunară în 1948. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, "La Nature" a fost publicată intermitent. Prima întrerupere în
La Nature () [Corola-website/Science/336664_a_337993]
-
al revistei "" a fost sincronizat cu anul calendaristic. Revistă săptămânală până în anii 1920, ea a devenit mai întâi bilunară și apoi lunară în 1948. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, "La Nature" a fost publicată intermitent. Prima întrerupere în publicarea ei a durat de la 15 septembrie la 15 decembrie 1939, iar în cursul anului 1940 au fost publicate doar șase numere. În 1941 au apărut 12 numere, pe data de 15 a fiecărei luni. A urmat o altă perioadă de
La Nature () [Corola-website/Science/336664_a_337993]
-
durat de la 15 septembrie la 15 decembrie 1939, iar în cursul anului 1940 au fost publicate doar șase numere. În 1941 au apărut 12 numere, pe data de 15 a fiecărei luni. A urmat o altă perioadă de întrerupere în publicarea revistei, apărând doar 26 de numere între 1942 și 1945. Revista a revenit la apariția bilunară interbelică în 1945. În 1961, "La Nature" și-a schimbat numele în "La Nature Science Progrès" (titlu tradus vag "Revista Nature: Progrese în știință
La Nature () [Corola-website/Science/336664_a_337993]
-
Corespondența lui a fost editată în anul 1886 de către Antonio Favaro. Craterul lunar Maginus este numit după el. O companie de software din Marea Britanie și-a luat numele de la craterul Maginus numit în onoarea lui. Magini este bine cunoscut pentru publicarea unor ediții de dimensiuni reduse ale lucrării "Geographiae" a lui Ptolemeu publicate în limba italiană cu titlul "Geografia cioe Descrittione Universale della Terra"
Giovanni Antonio Magini () [Corola-website/Science/336678_a_338007]
-
1943. Romanul a fost publicat în anul 1946 de editura Dimitrakos din Atena, trecând aproape neobservat. Versiunea în limba franceză, tradusă de Yvonne Gauthier, apare în anul următor la Éditions du Chêne din Paris. Cartea este preluată pentru traducere și publicare de edituri din Anglia, SUA, Suedia și Cehoslovacia, spre nedumerirea scriitorului care i se confesează în vara anului 1948 lui Prevalakis: „"Zorbas" triumfă la Paris [...] nu mai pricep nimic?! Până acum «l-au luat» englezii, americanii, suedezii și cehii. Un
Zorba Grecul (roman) () [Corola-website/Science/336724_a_338053]
-
să confirme că așa a fost. Pe la orele 2 pm, administrația militară americană, ajunsă în oraș, a dispus coborârea cadavrelor și mutarea lor la morgă pentru efectuarea unei autopsii. Un cameraman al armatei SUA a făcut fotografii ale cadavrelor pentru publicare, inclusiv una cu Mussolini și Petacci poziționați într-o compoziție macabră, ca și cum s-ar ține de braț. Pe 30 aprilie, a fost efectuată autopsia lui Mussolini la Institutul de Medicină Legală din Milano. O versiune a raportului indica faptul că
Moartea lui Benito Mussolini () [Corola-website/Science/336729_a_338058]
-
pentru arhivele Partidului Comunist. În ea, Lampredi confirma faptele-cheie din relatarea lui Audisio, dar fără înflorituri. Lampredi a fost, fără îndoială, martor ocular și faptul că el și-a pregătit relatarea pentru înregistrări private ale Partidul Comunist - și nu pentru publicare - percepția a fost că el avea nicio motivație să nu spună adevărul. În plus, el avea o reputație de om de încredere și de cuvânt; se știa și că lui personal îi displăcea Audisio. Pentru toate aceste motive, a fost
Moartea lui Benito Mussolini () [Corola-website/Science/336729_a_338058]
-
See You Again" a fost scris de DJ Frank E, Charlie Puth, Wiz Khalifa, și Andrew Cedar. A fost produs de DJ Frank E, Charlie Puth și Andrew Cedar. Frank E și Puth au fost abordați de către compania lor de publicare, Artist Publishing Group, pentru a crea o melodie care să fie un tribut în memoria lui Paul Walker pentru filmul "Furious 7" (2015). Președintele companiei de publicare, Ben Maddahi, a fixat apoi o primă sesiune de studio pentru Puth cu
See You Again (cântec de Wiz Khalifa) () [Corola-website/Science/336786_a_338115]
-
Andrew Cedar. Frank E și Puth au fost abordați de către compania lor de publicare, Artist Publishing Group, pentru a crea o melodie care să fie un tribut în memoria lui Paul Walker pentru filmul "Furious 7" (2015). Președintele companiei de publicare, Ben Maddahi, a fixat apoi o primă sesiune de studio pentru Puth cu DJ Frank E la un studio în Los Angeles. Puth a devenit atașat emoțional în timpul compunerii cântecului, amintindu-și de un prieten de-al său care a
See You Again (cântec de Wiz Khalifa) () [Corola-website/Science/336786_a_338115]
-
și ele gestionate tot de AASHTO. Acestea sunt uneori desemnate cu litere sufixe, ca A pentru alternativ sau B pentru business. Jurnalul oficial al rutelor, publicat ultima dată de AASHTO în 1989, a fost numit "United States Numbered Highways" de la publicarea sa inițială în 1926. În jurnalul rutelor, termenul „U.S. Route” este folosit în cuprins, în timp ce „United States Highway” apare că titlu pentru fiecare traseu. Toate rapoartele Comisiei Speciale privind Numerotarea Drumurilor din 1989 folosesc „U.S. Route”, și legile federale referitoare
Drumurile numerotate din Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/336785_a_338114]
-
să prezinte moartea drept ceva dorit, fără teama, precum o logodnică, o soră, o mamă sau o amantă, fiind egală tuturor și care face posibilă atingerea liniștii. Cartea a fost dedicată mamei sale. În același an, a fost selectată pentru publicarea volumului Voces nuevas (Voci noi), la editură Torremozas, condusă de , cu patru poeme: ¿Te imaginas? (Îți imaginezi?), Huida incandescente (Fugă incandescenta), Y los jinetes llegaron (Au ajuns și călăreții) și Con diez palomas vino (A venit cu zece porumbei). Această
Pilar de Vicente-Gella () [Corola-website/Science/336799_a_338128]
-
La Solana, provincia Ciudad Real, respectiv cu premiile “La Espiga” și “La Tahona”. În 1993, a publicat la New Delhi, A orillas del Yamuna - On the Banks of the Yamuna (La țărmul Yamunei), lucrare scrisă în realitate chiar inainte de publicarea volumului La eternă prometida (Veșnică logodnică), Este o culegere de poezii în care caută să exprime fascinația pe care i-a provocat-o întotdeauna India și mai ales capitala să. Cartea a fost scrisă în spaniolă și publicată într-o
Pilar de Vicente-Gella () [Corola-website/Science/336799_a_338128]
-
a așteptat-o cu răbdare”. Nu au mai fost dezvăluite detalii despre album până în 2007, când Questlove a făcut publică o melodie incompletă, pe radioul Triple J din Australia. Intitulată „Really Love”, piesa a avut influențe acustice și de swing. Publicarea melodiei ar fi înrăutățit relația dintre cei doi. Pe 24 iunie 2008, D'Angelo a lansat o compilație cu piese de pe cele două albume de studio, "Brown Sugar" și "Voodoo". Intitulată "The Best So Far...", aceasta a conținut și piese
D'Angelo () [Corola-website/Science/336821_a_338150]
-
Lamar. Acesta a fost lansat la data de 6 septembrie 2016 că al șaselea extras pe single de pe versiunea deluxe al celui de-al șaptelea album de studio, "This Is Acting". Videoclipul muzical a fost publicat în aceași zi cu publicarea discului single pe canalul Vevo al interpretei, acesta a fost regizat de către Sia și Daniel Askill. Coreografia a fost făcută de către Ryan Heffington, iar în videoclip dansează un numar de 49 de dansatori, printre care și Maddie Ziegler care a
The Greatest () [Corola-website/Science/336897_a_338226]
-
Papers" în 1893, și, doi ani mai târziu, în "Vârsta de aur". Acestea au fost urmate de "Dream Days" în 1898, care conține și "The Reluctant Dragon". Există o pauză de zece ani între penultima carte a lui Grahame și publicarea capodoperei sale, "Vântul prin sălcii". În timpul acestui deceniu, Grahame a devenit tată. Natura capricioasă și încăpățânată pe care a văzut că o are micul său fiu Alastair a făcut ca să-l transforme în lăudărosul Mr. Toad, unul dintre cele patru
Kenneth Grahame () [Corola-website/Science/336920_a_338249]