241,935 matches
-
cei din echipa de salvare. "Graben" nu este încă locul privilegiat al nobilimii, însă rudele șvăbești ale familiei lui Rudolf I locuiau acolo. Singura clădire mare cunoscută din această perioadă este "Freisingerhof". În secolele XIII-XIV strada "Graben" este « închisă » de construcțiile de case de la fiecare capăt. Astfel, în nord-vest apare "Paternostergässchen", o prelungire a Naglergasse, în sud-est apar "Grabengasse" și mica "Schlossergässchen" foarte îngustă, străduța lăcătușilor. Aici s-au stabilit și alți meșteșugari printre care și fierarii. "Schlossergässchen" este atât de
Graben (Viena) () [Corola-website/Science/328635_a_329964]
-
Grabengasse" și mica "Schlossergässchen" foarte îngustă, străduța lăcătușilor. Aici s-au stabilit și alți meșteșugari printre care și fierarii. "Schlossergässchen" este atât de îngustă încât este adesea criticată că este un obstacol în calea traficului rutier. Începând de la realizarea acestor construcții noi, "Graben" devine mai degrabă o piață și nu o stradă. Cu toate acestea, acest lucru nu este încă o adresă exclusivă, pârâiașul "Morung" circula prin canalizare și emana un miros puternic. Personalitățile orașului au început totuși să se stabilească
Graben (Viena) () [Corola-website/Science/328635_a_329964]
-
să se stabilească aici, în special burghezii bogați. Structura străzii "Graben" se schimbă puțin, dar nu se întâmplă același lucru și cu caracterul său. "Arkadenhof" ("Curtea cu arcade"), o clădire în stil renascentist, domină strada până în 1873, atunci când se începe construcția "Grabenhof". "Graben" devine locul unde se organizează mai multe festivități. Proprietarii de case încep apoi să-și transforme casele și să realizeze fațade bogat decorate. Vechea biserică Sf. Petru a fost distrus în 1701 și reconstruită în 1708 într-un
Graben (Viena) () [Corola-website/Science/328635_a_329964]
-
își pierde importanța sa ca loc de piață, vânzătorii de zarzavaturi pleacă în 1753, piața de Crăciun se stabilește altundeva în 1772. "Graben" devine scena principala a vieții urbane și loc de promenadă, iar dezvoltarea antreprenorilor este la apogeu în timpul construcției "Trattnerhof" de către Thomas von Trattner. Apar, de asemenea, și prostituatele, celebrele "Grabennymphen" ("nimfele de pe Graben"). "Graben" a cunoscut o perioadă prosperă la începutul secolului al XIX-lea. Au fost înființate atunci magazine de lux, cu însemne bogat decorate și artistice
Graben (Viena) () [Corola-website/Science/328635_a_329964]
-
Graben" este legată direct de "Stock-im-Eisen-Platz" și "Stephansplatz". Alte case de pe "Graben" dispar cu excepția Palatului Bartolotti-Partenfeld. "Jungferngässchen" este extinsă pentru a permite un acces mai bun către Biserica Sf. Petru. Trattnerhof dispare și este înlocuită în 1911 cu o nouă construcție. Odată cu dezvoltarea transportului auto, "Graben" devine o stradă cu trafic intens. Cu toate acestea, această circulație este limitată în partea de sud a străzii "Graben". La 4 decembrie 1950, "Graben" este prima stradă din Viena cu un sistem de iluminare
Graben (Viena) () [Corola-website/Science/328635_a_329964]
-
stradă din Viena cu un sistem de iluminare cu neon. Au fost făcute mai multe propuneri de organizare a străzii "Graben", două dintre ele atrăgând o atenție specială. La 22 noiembrie 1974, "Graben" devine prima zonă pietonală din Viena. În timpul construcției metroului, au fost făcute mai multe modificări consecutive, iar zona pietonală este extinsă. În acest context, cinci arhitecți sau grupuri de arhitecți sunt chemați să propună amendamente. O propunere destul de contestată a fost cea a grupului « Gruppe M » care proiecta
Graben (Viena) () [Corola-website/Science/328635_a_329964]
-
găseau 280 de orfani în nr 1, 356 în nr. 2, 450 în nr. 3 și 4, si 309 în casa nr. 5. Prin toate acestea, Müller nu a cerut niciodată suport financiar, si nu a avut nici datorii, desi construcția celor cinci case a costat peste 100.000 de Lire Sterline. De foarte multe ori a primit hrană pe care nici nu o solicită cu câteva ore înaintea orei de masă, iar asta i-a întărit credință în Dumnezeu. Spre
George Müller () [Corola-website/Science/328628_a_329957]
-
Nehr. După 1906 împăratul Franz Joseph l-a numit pe nepotul său și succesor desemnat la tron, arhiducele Franz Ferdinand al Austriei, ca protector al clădirii palatului, l-a înlocuit pe Ohmann cu Ludwig Baumann, care a continuat lucrările de construcție până în 1923, dar nu le-a putut finaliza. Fațada dinspre Heldenplatz este decorată cu 20 de statui ale unor persoane importante din istoria Austriei, care au fost realizate în perioada 1895-1901, după programul imaginat de Albert Ilg (lista prezintă statuile
Noul Hofburg () [Corola-website/Science/328662_a_329991]
-
făcută la sfârșitul secolului al XX-lea. De aici se poate vedea Santa Maria del Priorato, care este deschisă publicului. La intrarea în mănăstire, atinsă de atriu, se află un mozaic român al Orfeului care a fost găsit în momentul construcției colegiului.
Sant'Anselmo all'Aventino () [Corola-website/Science/328720_a_330049]
-
și navală. Este cunoscut îndeosebi pentru construirea "Great Western Railway" (calea ferată din vestul Angliei legând Londra de Bristol), care, prin realizarea a numeroase tuneluri și poduri metalice, a revoluționat transporturile publice și ingineria modernă. Brunel a stabilit standarde pentru construcția căilor ferate, efectuând studii topografice atente pentru a reduce la minimum pantele și curbele. A rămas celebru și prin seria de vapoare proiectate, printre cele mai mari din acea epocă, printre care și prima navă transatlantică având carenă metalică și
Isambard Kingdom Brunel () [Corola-website/Science/328704_a_330033]
-
din Caen, apoi la liceul "Henri-Quatre" din Paris. După întoarcerea în Anglia, Isambard Kingdom Brunel a primit primul său post important, fiind numit, la vârsta de 20 de ani, ca inginer-asistent (inginer-șef fiind chiar tatăl său) la lucrările de construcție ale marelui tunel "Thames Tunnel" care urma să traverseze Tamisa între Rotherhithe și Wapping. Deoarece compoziția fundului albiei Tamisei în zona Rotherhithe era dată îndeosebi de sedimente îmbibate cu apă și pietriș, lucrările au avansat într-un ritm lent și
Isambard Kingdom Brunel () [Corola-website/Science/328704_a_330033]
-
un ritm lent și au avut loc chiar și accidente de muncă. În 1828, un astfel de accident s-a soldat cu moartea a doi mineri, iar Brunel a fost grav rănit, fiindu-i necesare aproape șase luni pentru recuperare. Construcția pentru care Brunel a rămas celebru este podul suspendat peste râul Avon, care leagă Clifton de Bristol. Având o lungime de 210 m și o înălțime de 61 m (de la oglinda apei), podul proiectat de Brunel era cel mai lung
Isambard Kingdom Brunel () [Corola-website/Science/328704_a_330033]
-
Isambard Kingdom Brunel au fost "Royal Albert Bridge", care traversează râul Tamar la Saltash, în apropiere de Plymouth, și podul de lemn din apropierea orașului Bridgwater. În 1838 a construit podul de cale ferată Maidenhead peste Tamisa, în Berkshire. Materialul de construcție a fost cărămida; la acea dată era podul cu cele mai mari deschideri ale bolților din lume (39 m fiecare, cu o săgeată de numai 7 m) și suporta patru linii de cale ferată. Podul suspendat pe lanțuri de la Hungerford
Isambard Kingdom Brunel () [Corola-website/Science/328704_a_330033]
-
Tamisa, în apropiere de "Charing Cross Station" din Londra, a fost realizat în 1845, dar după doar 14 ani (în 1859) a fost înlocuit cu altul, având o capacitate mai mare; lanțurile sale din fier forjat au fost refolosite la construcția podului suspendat peste râul Avon dintre Clifton și Bristol (realizat între 1862 și 1864). Celebrul pod suspendat de peste râul Avon, care leagă Clifton de Bristol, proiectat de Brunel, era cel mai lung pod din lume la data construirii sale, având
Isambard Kingdom Brunel () [Corola-website/Science/328704_a_330033]
-
suspendat de peste râul Avon, care leagă Clifton de Bristol, proiectat de Brunel, era cel mai lung pod din lume la data construirii sale, având o lungime de 210 m și o înălțime de 61 m (de la oglinda apei). Lucrările de construcție începuseră în 1831, dar au fost suspendate din cauza revoltelor din Bristol; ele au fost reluate abia în 1862 și terminate în 1864, la cinci ani după moartea lui Brunel. Acest pod este funcțional și în prezent, peste 4 milioane de
Isambard Kingdom Brunel () [Corola-website/Science/328704_a_330033]
-
alegerea unei rute trecând pe la nord de "Marlborough Downs", rută care nu deservea niciun oraș important, deși erau prevăzute conexiuni spre Oxford și Gloucester. Brunel a cercetat întreaga lungime a traseului dntre Londra și Bristol. Pe baza experienței sale de la construcția tunelului de sub Tamisa ("Thames Tunnel"), a proiectat și a condus construcția unei serii de lucrări impresionante: viaducte, gări special concepute și tuneluri mari, inclusiv faimosul tunelul "Box Tunnel", care era cel mai lung tunel feroviar din lume la data inaugurării
Isambard Kingdom Brunel () [Corola-website/Science/328704_a_330033]
-
nu deservea niciun oraș important, deși erau prevăzute conexiuni spre Oxford și Gloucester. Brunel a cercetat întreaga lungime a traseului dntre Londra și Bristol. Pe baza experienței sale de la construcția tunelului de sub Tamisa ("Thames Tunnel"), a proiectat și a condus construcția unei serii de lucrări impresionante: viaducte, gări special concepute și tuneluri mari, inclusiv faimosul tunelul "Box Tunnel", care era cel mai lung tunel feroviar din lume la data inaugurării sale. O anecdotă relatează că "Box Tunnel" este orientat în așa
Isambard Kingdom Brunel () [Corola-website/Science/328704_a_330033]
-
și "Great Eastern". Înainte de intrarea în exploatare a sistemului de căi ferate "Great Western Railway", Brunel, folosindu-se de prestigiul său, a convins consiliul director al companiei de a se implica în navigația transatlantică. El a proiectat și a supraveghiat construcția navei "Great Western", care, la data lansării sale la apă (1837), era cel mai mare vapor din lume. Nava avea o lungime de 72 m, era construită din lemn și propulsată cu ajutorul unor roți cu zbaturi acționate de o mașină
Isambard Kingdom Brunel () [Corola-website/Science/328704_a_330033]
-
Între dânsul și acea povestire, mai mult epică, din al XVI-lea veac, care înfățișa pățanii cavalerești, «voinicești», mai mult ale cazacilor decât ale moldovenilor, este o mare deosebire. Și această deosebire care, în ce privește informația prealabilă, siguranța, conștiența, ca și construcția lucrării, e cu totul în favoarea scriitorului, ne simțim datori a o însemna întâi”". Dincolo de caracterul său istoric, romanul are însă și un profund caracter social. Astfel, criticul Ov. S. Crohmălniceanu îl considera „un episod tragic din istoria conflictului secular care
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]
-
Bethlen. A fost fiul lui Augustin și Eugenia Rațiu de Nagylak (Noșlac), fratele deputatului Ion Rațiu, nepot al Protop. Nicolae Rațiu și strănepot pe linie maternă al lui Ion Codru-Drăgușanu, eroul și autorul „"Peregrinului transilvan"”. A studiat la Turda, Berlin (Construcții de mașini navale, Școala Politehnică Berlin-Charlottenburg, 1943) și Timișoara. A fost primul inginer din familia Rațiu din Turda. Pe timpul liceului la Turda a avut preocupări literare și a publicat câteva eseuri. A fost absolvent al Facultății de Electromecanică, Școala Politehnică
Mircea-Dimitrie Rațiu () [Corola-website/Science/328776_a_330105]
-
în anul 1966. În 1970 devine șeful Secției de oboseală și ruperi fragile a Bazei Academice, iar apoi director adjunct științific al ISIM. S-a remarcat în rezolvarea problemelor de rezistență la fisuri a structurilor din oțel sudate utilizate la construcția Podului de la Giurgeni-Vadu Oii. A fost decorat cu Ordinul Muncii clasa a III-a, 1972. Urmare a cererilor insistente adresate forurilor din țară și din străinătate pentru continuarea studiilor doctorale, cei doi fii, Tudor-Ștefan și Ioan-Mircea, au fost expulzați în
Mircea-Dimitrie Rațiu () [Corola-website/Science/328776_a_330105]
-
Pe Frontul de Est în prima fază a Operațiunii Barbarossa sovieticii erau surclasați de piloții germani, dar nici avioanele sovietice ca biplanul Polikarpov I-15 și Polikarpov I-16 nu se ridicau la nivelul calității avioanelor germane. Avioanele sovietice de construcție mai modernă ca MiG-3, LaGG-3 sau Yak-1 nu erau disponibile în număr suficient de mare. Rezultatul a fost, că la început multe avioane sovietice au fost distruse la sol sau în lupte aeriene, unde șansele sovieticilor erau minime. Astfel pe
Noi tehnologii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/328781_a_330110]
-
doar în faza de prototipuri. Războiul civil din Spania a demonstrat că tactice bombardamentelor în picaj cu ajutorul avioanelor Stuka sunt un mod foarte eficient de a distruge trupele inamice terestre concentrate, și astfel eforturile au fost îndreptate spre dezvoltarea și construcția bombardierelor de dimensiuni mai mici. Mai târziu, au devenit victime sigure ale avioanelor de vânătoare mai manevrabile și mai rapide ale aliaților. Ca urmare, în 1940 Luftwaffe a fost forțat să atace Londra cu bombardiere medii Heinkel și Dornier puternic
Noi tehnologii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/328781_a_330110]
-
care a fost cândva reprezentativ pentru orașul Suceava. În perioada 1965-1969 a fost ridicată clădirea Casei de Cultură a Sindicatelor, astfel piața centrală fiind redusă considerabil în partea sa vestică. În spațiul deschis care constituie actuala piață au fost evitate construcțiile din cauza prezenței unor izvoare, care se continuă apoi către est, în Parcul Șipote-Cetate. Timp de circa patru decenii, configurația acestui spațiu public a rămas aproape neschimbată, până în anul 2010, când au început lucrările de construcție la parcările subterane din subsolul
Piața 22 Decembrie din Suceava () [Corola-website/Science/328797_a_330126]
-
actuala piață au fost evitate construcțiile din cauza prezenței unor izvoare, care se continuă apoi către est, în Parcul Șipote-Cetate. Timp de circa patru decenii, configurația acestui spațiu public a rămas aproape neschimbată, până în anul 2010, când au început lucrările de construcție la parcările subterane din subsolul pieței. Lucrările au fost finalizate la sfârșitul anului 2012. Arhitecții au sistematizat piața centrală astfel încât să aibă deschidere spre Cetatea de Scaun a Sucevei și Statuia ecvestră a lui Ștefan cel Mare din Parcul Șipote-Cetate
Piața 22 Decembrie din Suceava () [Corola-website/Science/328797_a_330126]