3,716 matches
-
și-mi cădeau picuri de transpirație de pe frunte care făceau să tremure apa și să mi se șteargă pentru câteva clipe figura. Ca într-un vis. După care iarăși mă vedeam. Uitasem să mă rad și poate că asta mă îmbătrânea. Simțeam pe buze, în gură, gustul sărat al transpirației, mă obosea lumina prea multă, prea curată, prea orbitoare, strălucitoare ca în sala cu oglinzi și mi se făcuse sete, am vrut să întind mâna după carafa cu limonadă, stai nebunule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
că nu mai puteau face nimic. Numai dragostea adevărată Îi mai putea face bărbați adevărați. — Viitorul? Mitch se foi ca să stea mai confortabil. Mă Întorc la școală. Acum fac o grămadă de bani, dar ce o să se Întîmple cînd o să Îmbătrînesc? Mă gîndesc să mă fac asistentă medicală. Sau web designer. Ivan, ce-ai fost Înainte de a fi șofer de taxi? — Am fost arhitect arctic. Știi că, În tundră, clădirile se scufundă cam cinci metri pe an, astfel Încît etajul unu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
În urmă, fără pic de respect față de vechile legi ale fizicii. Eu, unul, sînt strict newtonian. Tot acest efect de mixer mă amețește. — Nu te cred, spune Wakefield brutal. Lucrurile au fost dintotdeauna oarecum amestecate, acum sînt doar mai... rapide. Îmbătrînești și nu mai poți ține pasul cu ele, asta-i tot. Ca și mine, de altfel. Bătrîn și prost. Oricum ar fi, nu am nevoie de o prelegere. Pot să fac asta și singur, mulțumesc frumos. Ceea ce trebuie să știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
din atitudinea lui o făcu să se oprească. Nu avea nimic din forța obișnuită și veselia neastâmpărată pe care Fran ajunsese să i le asocieze prin definiție. Arăta ca un bătrân ostenit așezat pe o bancă în parc. Gândul că îmbătrânea și că n-avea să fie întotdeauna alături de ea o izbi ca o pală de vânt rece. O lume fără el, pe de altă parte, era ceva de neconceput, ca soarele ascuns de o eclipsă veșnică. Fugi spre el și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Carpați fără a câștigat pentru povestea lui. După ce i-am ascultat-o, în noiembrie, am vomitat, la ieșirea din pușcărie, în parcare. În iunie a spus că vrea să-și schimbe numele și să pună acest moto textului: Aștept să-mbătrânesc, Aștept să treacă timpul tinereții și Să vină mai repede anii bătrâneții.“ Cu goblenul pierd timpul. Ce să faci? Degeaba nu poți sta, mi-au trecut trei ani de zile, de acum încolo or trece greu. Sunt și tânăr, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
și eu. Mai trimit acasă, se uită ai mei la el. Nu m-am născut doar să mănânc la program, eu libertatea o am luată, ce să mănânc la program. Să stai așa și să vezi cum se distrează lumea. Îmbătrânesc aici. E o prostie să bagi omul la pușcărie pe viață. Eu că am omorât pe persoana respectivă, tu din partea cealaltă vii și îmi iei mie libertatea. Eu i-am halit viața, dar tu tot criminal ești, că și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
formal, ci tînăr, bărbătesc, fecund revoluționar”. Ca și tînărul Mircea Eliade, Emil Riegler-Dinu consideră - în spirit nietzschean - că, „oricît de virtuoși ar fi bătrînii”, sînt de preferat „viciile regeneratoare ale tinerilor păgîni”. Ideea potrivit căreia „păgînismul” trebuie contrapus creștinismului tradițional („îmbătrînit”, fie că e reprezentat de „bizantinii ortodocși sau de iezuiții catolici”...) plutea în aerul epocii. Același Riegler-Dinu - ale cărui cronici de artă din Contimporanul speculează, în genere, pe marginea afinităților dintre bizantinism și arta de avangardă - publica în nr. 79
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
vedea mai bine unele lucruri pe care, înainte, nu prea le observam, din fericire. După ce am studiat cerul atâția ani, calculând deplasarea astrelor, am descoperit abia acum că, în vreme ce, la amiază, cerul e spălăcit, tânăr și nepăsător, spre seară el îmbătrînește... Altădată, când mi se făcea frig, era de ajuns să întind mâinile spre foc. Sângele cald îmi dădea, repede, o stare bună, fericită. Acum, totul e altfel. Uneori, până și lumina care mi-e atât de dragă e ca o
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
a stat nicio clipă pe gânduri. - O să te-nsoțească Gundo cu doi oameni înarmați, drumul nu e sigur. - Merg și eu, a intervenit Rotari. - Facă-se voia ta, a spus Faroald, dar, în cazul acesta, o să vină și Ariald. Părea că îmbătrânise cu zece ani într-o singură zi, și, parcă în ciuda a toate, o cucuvea a cântat în noaptea aceea la fereastra lui. IX Când am pornit, eram cam agitat. Nu din pricină că mă întorceam la Concordia, ci fiindcă trebuia să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
vie. Cu o mână tremurătoare, am ridicat ciocănașul. După trei lovituri, poarta s-a deschis, și servitorul nostru Augusto s-a ițit bănuitor. M-a recunoscut imediat. - Stăpâne! a exclamat el și mi-a luat mâinile să mi le pupe. Îmbătrânise, se stafidise, era adus de spate și parcă intrat la apă, degetele de la mâinile noduroase i se deformaseră și i se strâmbaseră din pricina artritei. - Vrei să te las singur? m-a întrebat Rotari, punându-mi o mână pe umăr. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
totul se schimba, întărindu-se sau pierind. Ca și cum ai fi fost luat de viitură în mijlocul unui vad. Când fiul meu era pregătit să-mi ia locul ca diac al palatului, m-am dus la Rotari și i-am spus: - Am îmbătrânit. În acest an al Domnului nostru 649 împlinesc cincizeci de ani și simt că trebuie să-mi caut din nou pacea sufletului pentru a-mi sfârși zilele onorabil. Simt că nu mai am timp să fac ceea ce trebuie. Îngăduie-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
riduri adânci pe frunte, cu barba și cu părul încărunțite, cu ochii duși în fundul capului și cu cearcăne negre. M-am mirat și eu oleacă, apoi i-am zis lui Ansoald în glumă: - Să fii mulțumit că am izbutit să îmbătrânesc și sunt încă în viață. Singura alternativă era să mor de tânăr. Nici el nu știa de ce mă chema Rotari înapoi la Pavia, de vreme ce lucrurile mergeau bine în regat. - Poate, a spus, fiindcă simte pur și simplu lipsa prietenului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
câteva amfore cu apă din râu și au spălat toată podeaua bisericii, netezind-o toată cu o scândură. Am dormit în biserică, pe piei de cerb, și m-am plâns toată noaptea de dureri de oase, dându-mi seama că îmbătrânisem. A doua zi de dimineață nici măcar nu se cunoștea mormântul lui Romilde, și lutul se uscase ca înainte. Afară, la ușa bisericii, mă aștepta un tânăr, un longobard călare. Nu știam ce era cu el, dar el mă cunoștea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nici eu, râse Emma. Da’ nu iei pilulele pentru slăbit ale mătușii Debora? se amestecă Valentina. — Îmi pare că nu funcționează, comentă Emma. — Ba da, funcționează, spuse Valentina. Poate ți se schimbă metabolismul. La televizor au spus că femeile când Îmbătrânesc asimilează mai mult grăsimile. Emma ar fi vrut să-i spună fetei că nu e drăguț, și nici măcar drept, să-i spui unei femei de patruzeci de ani că Îmbătrânește, dar nu o spuse, căci Kevin Îi solicita atenția, șoptindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
se schimbă metabolismul. La televizor au spus că femeile când Îmbătrânesc asimilează mai mult grăsimile. Emma ar fi vrut să-i spună fetei că nu e drăguț, și nici măcar drept, să-i spui unei femei de patruzeci de ani că Îmbătrânește, dar nu o spuse, căci Kevin Îi solicita atenția, șoptindu-i la ureche hotărârea lui de a nu mai mânca niciodată. Apoi Îi explică: — D-dacă nu m-m-mai m-m-mănânc niciodată, nici nu mai cresc mare. — O, nu-ți fă iluzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nu mă lăsați măcar să vă fac o linie mai trendy, cu șuvițe de lungimi diferite, ați văzut ultimul film al Juliettei Binoche? Dacă vreți, putem rămâne și la linia clasică, dar nu mai este fashion - și, ca să fiu sincer, vă Îmbătrânește mult. Faceți cum știți dumneavoastră, murmură Maja. Magul surâse, căci În sfârșit, clienta era În puterile sale, și făcu să clănțănească foarfecele. Maja adăugă cu un surâs visător: — Michael, faceți-mă să arăt mai tânără. Profesorul Ferrante Își Începu examenele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
apasă de el și că nu-l iubise și că abia aștepta să fie futută de muzicienii aceia, era o mare dezamăgire pentru el, care Își dorise să trăiască alături de ea toată viața și să-i dăruiască fii și să Îmbătrânească Împreună și apoi să moară la nouăzeci de ani fericiți În același pat, dar se Înșelase: iubirea lui era doar o curvă - și gata. Emma replică spunând că era nedrept, că Îl iubea și că voia să trăiască alături de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nouăzeci de ani fericiți În același pat, dar se Înșelase: iubirea lui era doar o curvă - și gata. Emma replică spunând că era nedrept, că Îl iubea și că voia să trăiască alături de el, să aibă copii Împreună și să Îmbătrânească alături de el, să moară fericiți Împreună, la nouăzeci de ani, și nu voia să fie futută de nimeni, ea se gândea și Își dorea doar să cânte, iar el știa asta - mă rog, se certară, el țipă, imploră, amenință, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
foc unui vagabond. Nu mai avea trupul zvelt al lui Tadzio și părul lung până la umeri. Acum era greoi și Își pierdea firele de păr - dimineața le găsea pe pernă, fragile și despicate. Purta ochelari și nu mai avea speranțe. Îmbătrânea fără să fi fost vreodată tânăr cu adevărat. Și, mai mult decât atât, era sătul de minciună, de prefăcătorie, de lașitate. Era scârbit de monogamie, de fidelitate - sătul de cât se Înclinase În fața conveniențelor sociale, a circumstanțelor și a rațiunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
străduiesc. Și, oricum, este gratuit. — Poate joia viitoare, Încercă Sasha - oricum știa că nu va merge. Joi veneau ai lui: veneau o dată pe lună - căci, spuneau ei, el nu se arăta niciodată, dar ei, acum când ieșiseră la pensie și Îmbătrâneau, voiau să se bucure de fiul lor. Ai lui erau convinși că nu avea timp pentru ei deoarece trebuia să scrie, căci Într-o zi avea să devină un mare scriitor. Îl făceau să se simtă apreciat. Iar lui Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și el până la Paris, să ia avionul și apoi să se târască repede într-un cartier unde locuiesc mulți români. Era riscant totuși și n-ar fi vrut în ruptul capului să dispară pentru două decenii, în care Giulia să îmbătrânească ori chiar să moară. Gândul morții îi dădea fiori, îl îmbrâncea pe scări și-l făcea să se simtă inutil. De câte ori se gândea la moarte, își aducea aminte seara de iunie în care simțise fiorul lung și răscolitor venit de după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Copile, când ajungi pe lume, O să primești un nume Și va trebui mereu, Tu să crezi în Dumnezeu! Când o să te faci mare, O să fi ca și o floare: Când e tânără-nflorește, Dar apoi se ofilește, Căci și ea îmbătrânește. Și dacă viața nu prețuiești, Mai târziu o să plătești. Cât ești mic și ai timp Joacă-te și tu un pic, Până timpul să nu treacă Și copilăria să se piardă - Nu o lăsa să plece așa, Fără să te
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
așa cum își dorea. Cu toată invidia pentru dragostea tinerelor capete încoronate, observa și ea că anii treceau și rodul dragostei întârzie să apară. Așadar, cu toții își doreau enorm de mult un copil care să preia prerogativele împărătești pe mai departe. Îmbătrâneau, iar nădejdea că vor avea un fiu dispărea treptat. Bătrâna împărăteasă murise, pierzându-și nădejdea de a vedea un moștenitor din sângele său și s-a stins cu gândul că răutatea ei îndreptată asupra iubirii celor doi îndrăgostiți a atras
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
să atingă norii, masivele tinere, zbârcind fața pământului. Apa rămasă între ele era o amintire a imperiului veșnic albastru. Timpul a continuat să treacă, lăsând în urmă orice urmă a apei, în locul ei doar iarbă crudă. Până și munții au îmbătrânit, s-au coborât, neinteresați de nori. Monotonia a pus din nou stăpânire pe acest loc până când - minune! - piatra a dat naștere unei noi surse de viață, repede la vale a curs pârâul și s-a mărit, s-a lărgit, a
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
lucru, consider că mult mai indicat ar fi ca acea persoană să îngroape frunzele, ele comportându-se, de-a lungul timpului, precum un îngrășământ natural pentru pământ, deoarece îngrășămintele chimice îl deteriorează. De asemenea, dragă pământule, sunt tristă că ai îmbătrânit și că nu mai ai acea verdeață de odinioară. Eu acum sunt mică, întrucât nu te pot ajuta într-un mod considerabil, dar cât va sta în puterile mele, voi încerca să te readuc la viață, colaborând cu fiecare persoană
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]