27,540 matches
-
căpitan de la raion vrea să vorbească cu tine. Deschide! Costăchel ar fi vrut să mai spună ceva, dar și-a zis: „Ia să văd ce treabă au cu mine?” Bună seara. Sunt căpitanul de securitate Hahău - s-a prezentat tânărul îmbrăcat în haină de piele. Bună seara - a răspuns Costăchel privind bănuitor când la milițian când la căpitan. Vreau să-ți pun câteva întrebări - a continuat securistul. Despre ce, mă rog? Să intrăm în casă și ai să afli. „I-auzi
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
în cealaltă, ședea căpitanul Hahău. Cetățene Costache Vultur! În numele legii, ești arestat! Aprinde lampa! Costăchel a executat ordinul fără să scoată o vorbă. Știa că orice împotrivire - pe lângă faptul că este zadarnică - este și primejdioasă. Ai zece minute să te îmbraci, să-ți iei ceva de mâncare și schimburi! - a poruncit căpitanul, fără să privească la Măriuca și la băiat, care plângeau în hohote. În timp ce Costăchel se îmbrăca, Măriuca se chinuia să pregătească cele cerute de securist, tânguindu-se cu voce
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
pe lângă faptul că este zadarnică - este și primejdioasă. Ai zece minute să te îmbraci, să-ți iei ceva de mâncare și schimburi! - a poruncit căpitanul, fără să privească la Măriuca și la băiat, care plângeau în hohote. În timp ce Costăchel se îmbrăca, Măriuca se chinuia să pregătească cele cerute de securist, tânguindu-se cu voce mocnită: „Doamne Dumnezeule! Ce ai cu noi? De ce abați asupra noastră toate nenorocirile? Cu ce ți-am greșit, Doamne?” Când totul a fost gata, Costăchel s-a
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
tuturor ființelor: gâze, fluturi, păsări, flori, pomi și nu în ultimul rând, spre bucuria oamenilor. Și primăvara trecu și ea ca toate lucrurile bune și frumoase și veni vara. Vara înseamnă pentru oamenii școlii, elevi și dascăli, vacanța mare. Bucuria îmbracă haine de sărbătoare pentru toți copiii aflați în bănci. Un cunoscut scriitor, intuind mâhnirea unor copii pentru trecerea neașteptat de repede a acestui al cincilea anotimp al anului, și-a intitulat o carte dedicată puștimii cu un titlu incitant: ,,Mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
brumă subțire acoperise ierburile, argintându-le cu o peliculă de un alb imaculat cu scânteieri lucitoare. Nu peste mult timp însă, un soare blând și dulce avea să vină binevoitor să înflorească întreaga zi. Trecu pe lângă un grup de bărbați îmbrăcați în haine cadrilate. Erau deținuții de la penitenciarul de minimă securitate care săpau un șanț pentru montarea unei conducte de apă. Îi supravegheau gardieni cu pistoalele automate în bandulieră, care își fumau liniștiți obișnuitele țigări. La trecerea ei, cei mai mulți deținuți lăsară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ca toți muritorii de rând. Îl întrebuința pentru gătit, dar folosința de bază era să ridice cu câteva grade căldura din garsonieră pentru ca micuțul ei, înfofolit în așternuturi, să nu răcească. Toate diminețile Simona și le petrecea cu băiețelul. Îl îmbrăca gros, îl hrănea, se juca un timp cu el, ca în preajma plecării ei la școală să-l așeze în pat pentru somnul de după amiază. Improviza cântece din care nu lipsea niciodată numele băiețelului ei drag: ,,Nani, nani odoraș, / Somnul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
-o înainte să le detalieze întreaga poveste. La intrarea în Focșani, după nici un kilometru parcurs pe șoșeaua de centură, avu o pană de cauciuc. Asta îi mai lipsea. În cele din urmă, încărcat nervos, ajunse la casa părinților săi. Bucuria îmbrăcă întreaga casă într-o haină de sărbătoare. Trecuse mai mult timp de când părinții nu-și văzuseră feciorul călcându-le pragul. Teo intră în casă vizibil zorit. Își roti privirile prin prima încăpere, apoi prin a doua, chipurile din dorința de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
spui frumos... Tu ești femeie, mămică, nu poți să înțelegi bărbații. Cu tăticu' m-aș fi înțeles! Discuția aceea cu Răducu o răscoli din nou pe Simona. Nu se mai putu abține, nerăbdarea intrase din nou în casa ei. Se îmbrăcă la repezeală cu ce găsi în cale și așa, cu toate bateriile încărcate, alergă la telefoane. Îl luă și pe Răducu cu ea, decisă să-i ceară lui Teo să se hotărască o dată. Trebuie să o părăsească pe spălăcita aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
în casa lor, ca acum, un simplu telefon să o stingă. Cum puse doctorul mâna pe receptor, Doina părăsi încăperea. La încheierea convorbirii, când voi să-i explice ceea ce discutase, soția lui cu fata de mână, plecaseră de acasă. Se îmbrăcă și el la repezeală și se duse la spital, deși nu era de gardă. Motivă asistentei șefe că are de lucrat la o conferință și că s-ar putea să-l prindă noaptea în cabinet. Când Doina se întoarse acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
în ultimii ani, parcă bolise. Crezuse că tatăl ei o scosese din inimă, dar nu era așa, ea se aflase tot timpul în culcușul tăinuit al inimii acestui om cu sufletul atât de mare, încât acum, când trebuia să se îmbrace în haine cernite, se simțea în același timp încărcată de o bucurie fără seamăn: tatăl ei nu încetase nici o clipă să o iubească! Dacă în lumea de dincolo avea să se întâlnească cu cea cu care viețuise pe pământ, aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
simțul realului; imaginația, îmbolnăvită și ea, le scosese de sub controlul normalului, făcându-le să călătorească în alte zone și dându-le senzația iluzorie că sunt pe deplin fericite. Când Simona se trezi a doua zi, văzu în jurul ei femei despletite, îmbrăcate în cămăși albe nefiresc de largi, făcând diferite gesturi obscene. Câteva se plimbau într-un du-te-vino continuu prin încăpere, în căutarea a ceva nedefinit. Una își farda din belșug obrajii cu un ruj strident după o știință numai a ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
sfârșit o dată cu venirea primăverii. Noul anotimp veni cu toate încântările lui de verde și flori, cu soare și păsări cântătoare. Și viața de zi cu zi a pacienților dobândi un plus de optimism, de parcă și-ar fi primenit cu toții sufletele îmbrăcând haina primăverii. Plimbările prin parc erau mai dese și mai lungi acum, zilele cu soare încălzind sufletele rănite care purtau tainicile boli ca pe un înscris al destinului. Simona nu știa cât avea să zăbovească în acest spital. Nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
mamă într-un loc ascuns și intră în tavernă, în vreme ce afară bat clopotele. Constată, iarăși justificativ, că localul era înțesat de lume comparativ cu biserica. Din crâșmă, coboară într-o pivniță, unde îl întâmpină un „gentleman” păzit de două namile îmbrăcate în negru și cu pistoale la brâu. Aceștia se gratulau cu termenul „frate”, de unde adolescentul nerăbdător deduce că aceștia ar fi „francmasoni”. Șerban jubilează că a obținut așa de ușor drogurile jinduite. Într-adevăr, câteva luni este în culmea „perfecțiunii
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
nu s-a oprit aici; n-am vrut eu să se oprească, căci persoana ei avea să-și piardă doar abia mult mai târziu semnificația în viața mea. (Ba mint! Nu și-a pierdut niciodată semnificația, ci doar s-a îmbrăcat în niște culori șterse, care din nou s-ar putea înflăcăra și s-ar putea lumina îndată, dacă ea ar arunca scânteia ce o aștept.) Găsindu-mă pe această poziție, o cumplită dorință de a cunoaște adevărul mă cuprinsese din
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mai se potoli și, desfăcându-se treptat din încordare, se putu încredința somnului. Pe la orele amiezii, dânsul se deșteptă și, buimac și fără să știe prea limpede de ce, îmboldit fiind doar de niște îndemnuri cu totul tainice și neobișnuite, se îmbrăcă și se duse pios, mai mult în fugă decât la pas, la biserică, unde îl căută pe duhovnicul său, la care se spovedi și de la care, de asemenea, primi apoi și Sfânta Împărtășanie. Când ieși de pe poarta incintei, împrăștiat și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
nu însemnau nimic în ochii lui, căci sentimentul de dragoste este universal, nu-i așa? Amor omnibus idem(Dragostea este aceeași pentru toți (în limba latină). ), ar fi spus Vergiliu. Însă asta-i ceea ce nu înțelege deloc lumea, lume care îmbracă totul într-o platoșă de tipare rigide și de rigori anevoioase! În aceste rigori și tipare, la început, s-a aruncat și Silvestru, exact ca într-o piscină, cu capul înainte și cu ochii închiși, căci trupul său știa ce
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
pentru că mă obliga pe mine să aleg dintre două atitudini: fie să mulțumesc îndelung pentru laude, să fac plecăciuni, să roșesc, iar inima să-mi crească înăuntrul meu, să-mi bată puternic și să se umple de trufie; fie să îmbrac pios haina modestiei și să-mi neg, până la ultimul, succesele pentru care eram eu lăudat, căci asta se zice că este cea mai potrivită și mai plină de politețe atitudine, care îi dă omului noblețe și îl înalță mult în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Se pare că Maria însemnase pentru Victor mai mult amărăciune, decât celălalt înțeles al numelui ei. Este lesne să pricepi ce anume se petrece într-un suflet uman, atunci când îi retragi dintr odată steaua luminoasă, în care i-a fost îmbrăcată perechea. Însă este, totuși, de mirare că, în firea bărbatului, mai dospește încă puterea de a iubi mistuitor, aproape până la dăruirea supremă, într-o lume în care ispita cărnii lasă dragostea curată și nobilă cu greu să mai respire... De
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
totul nebănuită, brutală și definitivă asupra tânărului Osvald. Se va vedea de ce. În luna ianuarie, adică în luna din iarnă cel mai greu de suportat, făcând o călătorie lungă la niște rude ale lui, pentru că se întâmplase să nu se îmbrace îndeajuns de gros, ca să poată ține piept cum se cuvine gerului crâncen, se alesese, în mod nefericit, cu degerături serioase la mâini și la picioare, iar, dintre toate, mâna dreaptă îi fusese afectată cel mai puternic. Lucrul acesta era grav
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
găsi - curios lucru! - cu mult mai multă agitație acolo decât de obicei. Aproape toată lumea era deja venită la muncă (să nu uităm că, aproape întotdeauna, Adriana era angajatul ce intra primul în Poștă) și, de la un capăt până la celălalt, era îmbrăcată în straie de doliu, având o expresie de unanimă mâhnire și de regret profund pe chip. Unele femei șopteau către altele lucruri abia auzite, părând foarte preocupate de discuția lor, altele aproape că se văicăreau de-a binelea, dezvelind niște
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de multe ori!, protestă, aproape blajin și fără încredere în ea, Adriana. - Ce spui tu?!, i-o tăie cealaltă repede. Iarăși greșești, ca întotdeauna! Să știi și tu că, de fapt, viața în sine este ca un joc de șah îmbrăcat în poezie. Cel inteligent și cu aptitudini învinge și ia totul, nicidecum cel talentat! Dar, haide, totuși, să lăsăm acum lirismul la o parte și, întorcându-ne, îți spun că a spera nu înseamnă altceva, decât a sta ghemuit în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
să începi a crede că ai ales calea potrivită și cea care cu adevărat îți folosește. Eu am ajuns să-mi pulverizez orice urmă de iluzie spurcată și nefolositoare, care m-ar fi făcut să văd totul diform, neclar și îmbrăcat într-o haină plăcută la aspect, dar supusă, desigur, putrezirii. Acum, tot ceea ce trebuie să faci tu este să-ți cureți bine mintea de toți gărgăunii, ce deocamdată ți-o stăpânesc cu o ceață imposibilă. Numai așa, ochii tăi vor
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
hoț de buzunare, iar acum sunt în drum spre o vizuină de drogați, cugetă el. M-am ticăloșit de tot, la dracu’! Și totuși, fie chiar și așa, eu tot nu vreau să renunț la gândul meu deloc. Mă cam îmbrac în haine de nelegiuit cu bună știință, observ. Ei, dar cred că, pur și simplu, n-am să mă mai gândesc nicidecum la asta, și gata cu problemele! La urma urmelor, nici măcar n-am prădat cine știe ce; este doar un fleac
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
să vrea, băiatul înghiți pierdut, de câteva ori, în sec. Drumul făcut de Mărul lui Adam sus-jos răsună semnificativ în toată sala aceea. Doar impresia pe care io produsese priveliștea văzută acolo îl făcuse să înghită precum înghițise. Totul era îmbrăcat într-un veritabil clarobscur apăsător, care, tocmai din cauza întunecimii pronunțate, putea da naștere ușor la foarte multe presupuneri! Tot ce putu el să distingă cu precizie fură două lămpi micuțe, dispuse de o parte și de cealaltă a sălii, ambele
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
dacă dispoziția se face sub puterea legii. Tulburarea de posesie, la care vom face de asemenea unele referiri este unul dintre cele mai tipice acte ce pot fi Îndreptate asupra proprietății care, de cele mai multe ori este constituită din elemente ce Îmbracă caracterul unei infracțiuni prevăzută și pedepsită de Codul penal. Limitarea dreptului de proprietate asupra unui bun trebuie să fie În conformitate cu legea, să nu depășească limitele normale de folosire si de dispoziție de către proprietar. Când acestea depășesc limitele suportabilitații ori pe
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]