4,030 matches
-
dădeam atenție acestor fleacuri și abia seara, acasă, mama îmi spunea să mă spăl bine cu apă de ploaie dintr-un butoi de tablă. Eram mulți copii, toți cam ca noi, săraci. Din case cu garduri înalte veneau alții, bine îmbrăcați și curați, și dacă intrau în mijlocul nostru, până seara erau la fel de jerpeliți și juliți ca noi. Dumneavoastră n-ați avut „fericirea” să fiți ca noi, copiii de după război, orice a-ți spune! Pe șesul acela întins, de unde se termina strada
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
fi câștigat ceva, aceasta nu consta decât în faptul că-și făcea vânt, să se mai răcorească de caniculă, căci în vremea aceea era o arșiță, mamă mamă! Eram un copil fericit, cu pantaloni scurți rupți și răspeticiți în fund, îmbrăcați direct pe piele, cu o cămășuță putredă de atâta spălat căci numai una aveam, cu diverse zdrelituri, începând cu zona degetelor de la picioare și până la dâmburile din creștetul capului și pentru că pantofii din vitrina lui Herșcu mă strângeau, preferam să
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ori joci o tablă cu un prieten bun degustând un vin vechi sau stai pur și simplu cu ochii holbați în grindă și te gândești la nemurirea sufletului. Dar eu trebuia neapărat să ies în oraș, și de aceea mam îmbrăcat așa, ca de ploaie și mi-am dat pantofii cu cremă, după care i-am lustruit, de-ți făceai musteața în luciul lor. De ce vă spun chestia asta? O să vedeți imediat. De alături se auzea vocea spartă și afonă a
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
bărbații, fără să mănânce, pentru prima oară și probabil pentru ultima. Se va pierde și ea ca celelalte femei ale casei între bucătărie și odăile mirosind a lapte fermentat și a urină de copil. Duminica se va duce la biserică îmbrăcată elegant, reclamă vie a bunului mers al afacerilor familiei Marincioglu. Femeile vor întoarce capul după ea și fără să-și miște buzele își vor exprima șoptit invidia: „Ce noroc a avut Lavinia asta!” Lacrimi mari i se rotunjeau în colțul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Dunăre, vine de la împărăția Bizanțului. Da’ nu mai este chiar așa, că lucrurile și chiar oamenii se stricară pe drum și nu este chiar totul sfințit. Dormi, Marico? — Ce spuneai? În zori, când începu vânzoleala argaților prin bătătură, jupâneasa Stanca, îmbrăcată ca de sărbătoare, cu haine cernite, că era ajunul Bunei Vestiri, ieși grăbită din casă, cu Tudora ca o umbră după ea. Un argat trase zăvoarele grele ale porții și o privi întrebător. — Să spui că plecai să mă spovedesc
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a fost. Nu m-au lăsat s-o priveghez, c-au zis că-s voievod și nu se cuvine să plâng ca o muiere. Ce-aș fi vrut să plâng! Am stat ca o stană de piatră. Ea în sicriu, îmbrăcată ca o jupâneasă, cu chipul de fetiță și cu buzele vinete strânse de parcă ar fi vrut să-mi spună ceva, iar mie în urechi îmi sunau nu stâlpii ce se citeau, ci vorbele ei „nu merg, taică, după Grigorașcu!” Au
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sfinția sa mitropolitul Ungrovlahiei și marele logofăt, adică eu, care răspundem cu capul de tot ce se întâmplă rău țării. Brâncoveanu se opri. Îi numără pe cei prezenți în sală. Erau: doamna, domnița Casandra, tremurând speriată, grămăticul cel slut, doi cafegii îmbrăcați grecește și încă două slugi de pe la Curte. Deci aceștia și dorobanții care or să iasă din post erau aceia care puteau să poarte vorba prin târg că vodă a fost ucis de frații săi. Chemă garda și porunci arestarea celor
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Bunei Vestiri, dis-de-dimineață, când încă nu se luminase de ziuă, începură să se adune călugării de la toate mânăstirile din București. Veniseră și stareții și arhimandriții de la mânăstirile din jur, de la Mărcuța, Plumbuita, Comana, Mărgineni și Snagov. O mulțime de bărbați îmbrăcați toți la fel, cu anterie negre din aba groasă, cu potcapuri negre, diferite după rangul călugăresc pe care-l dețineau. Erau aproape o mie. Pentru ei, Șerban Vodă fusese adevăratul bazileu, împăratul Bizanțului creștin, căci întărise și dăruise toate centrele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dreaptă. Kuciuk Selin însoțit de doi căpitani de ieniceri apăru în rama ușii, salută cu capul plecat și tot așa înaintă câțiva pași. Ridică privirea și rămase uimit, pironit locului. De pe tron îl saluta din cap un fel de arătare îmbrăcată elegant în caftan princiar. Avea capul mai mare și cuca abia îi stătea într-o parte. Fața roșie și lucioasă era atât de umflată încât ochii nu se mai vedeau decât ca două tăieturi orizontale sub sprâncenele zbârlite. Mustățile și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
un zâmbet. Ajungând la Mogoșoaia, fură surprinși la vederea pe aleea pietruită din spatele palatului a unei calești negre foarte elegante, cu șase armăsari nervoși, înhămați gata de plecare. Pe peronul cu dale de piatră aștepta Mihai Cantacuzino, fostul mare spătar, îmbrăcat foarte îngrijit după moda vremii. Ștefan sări sprinten de la locul lui și, cu un zâmbet protocolar, se îndreptă spre unchiul tatălui său. Salută scurt și se miră de vizita neașteptată a acestuia. — Am venit să te iau să-ți arăt
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Ștefan mi s-a făcut frică și mi-a părut rău că nu mi-am luat toporișca în traistă să te apăr dacă o fi nevoie. — De cine să mă aperi? — Știu eu? De cine e nevoie. Altfel, de ce mergi îmbrăcat așa? Să fi luat barem un câine... Un timp merseră tăcuți. Când umbli singur nu ți-e frică? întrebă Ștefan. — Nu. Sunt sărac, cine ce să aibă cu mine? Și apoi mi-a mers vestea că nu sunt în toate
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ienicerilor (la vremea aceea ienicerii erau cam 70.000 și organizați ca ordin militar cu reguli proprii și privilegii deosebite), comandantul închisorii din fortăreața Ediculé, marele vizir Silahdar Damad Sahid Ali Pașa cu un secretar și, separat, un necunoscut modest îmbrăcat, care nici nu a fost prezentat, fiind însă salutat cu deosebit respect de marele agă al ienicerilor. În timp ce se serveau cafele și băuturi răcoritoare, marele muftiu al Istanbulului i-a rugat pe cei de față să trateze direct subiectul, deoarece
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
trei milioane de hectare de păduri și de pământuri necultivate; perfecționarea culturii de dud și de viță-de-vie, încurajarea fabricării de mătase...". Acestea sunt sfaturile pe care autorul i le dă Greciei. Dar să continuăm: "Țăranul este sărac, prost hrănit, prost îmbrăcat... Grecii sunt dușmanii muncii manuale... Este oare carta în acord cu moravurile, obiceiurile, particularitățile, nevoile țării? Era oare terenul politic pregătit pentru a o primi? Putea națiunea, la ieșirea ei de sub despotismul oriental, să devină capabilă peste noapte de această
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
găsit nimic suspect. Într-o noapte Socrate auzi zgomote suspecte. Uși și ferestre trântite, mobile mișcate din loc. Servitorii dormeau într-o casă din curtea hanului, neauzind zgomotele instantaneu produse. Hangiul ieși pe hol prudent, dând peste un om bine îmbrăcat, foarte palid la față, care scrijela cu unghia degetului arătător pe perete. -Toți suntem morți. Criminalii sunt în cartierul rău famat. Dă-mi petrol și chibrituri, la scările intrare han. Trecuse de miezul nopții. Spectrul fantomei se topi în noapte
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
sculă la treburile hanului, uitase totul. Noapte de noapte, zgomotele se amplificau fară să înceteze, inițiatorul le producea cu intenția de a atrage atenția cuiva. Hangiul speriat ieși pe hol, să vadă ce se întâmplă. Văzu un om palid bine îmbrăcat, care scrijela peretele cu unghia. -Dați-mi hârtie și un creion. Hangiul aduse hârtie și creion dârdâind de frică, punându-le pe masa care era pe hol. Personajul misterios scrise : -Toți cei treizeci de negustori, suntem morți. Am fost îngropați aproape
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
chibriturile dispăruseră. În depărtare văzu cartierul rău famat în flăcări. Nu spuse la nimeni nimic. A doua zi noaptea zgomotele erau insuportabile. Uși, ferestre, mobile trântite. I-se atrăgea atenția. Pe hol îl așteptau treizeci de oameni foarte galbeni, bine îmbrăcați. Erau negustorii asasinați. Unul dintre ei luă creionul de pe masă și scrise: -Anunță jandarmii, poliția, familiile. Creionul căzu cu zgomot. Spectrele celor treizeci de fantome au dispărut absorbite de neant. Poliția și jandarmii au descins în cartierul rău famat, ars
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
mergem-spuse contele luând un paloș din panoplia de arme, urmat de familie și gardă. Robert și Daniel fii contelui înarmați cu flinte și săbii ieșiră afară primii. La lumina făcliilor, au văzut cu uimire încăierarea, între două cete de oameni îmbrăcați ciudat. Atacatorii erau înbrăcați în mantii albe, cu cruci negre pe piept și spate, având scuturi de apărare cu același semn, mânuind săbii grele și lungi. Cavalerii care păreau că își apără domeniul, făcând cu greu față cruciaților, purtau mantii
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
în curtea școlii din Miroși. Câțiva din cei vechi ieșiră afară din ateliere să-i vadă și să stea de vorbă cu cei noi. Că de pe unde sunteți, c-o fi, c-o păți. În acest timp un domn corect îmbrăcat, dar nu prea îngrijit, nu prea tânăr și parcă neras, cu pantalonii burlan, puțin adus de șale, se apropie tiptil de undeva și când ajunse în spatele celor care părăsiseră lucrul, îi cârpi năprasnic după ceafă și făcu același lucru cu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Dessila, era "orașul prăbușirilor". Totuși omul din fața mea nu era sigur. Ceva patetic avusese și el în glas dincolo de cuvinte. Mi-am dat seama că dacă mai vorbesc, o să mă asculte. Era un bărbat încă tânăr, plăcut la înfățișare, elegant îmbrăcat, dur, ca un bărbat adevărat pe care nu-l puteai înșela, cu o infirmitate la un picior, sever, dar... Acest dar era singura mea șansă. I-am spus că tata nu e un om sărac și că poate să facă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
făcut? Femeia a pus cartea deoparte și Pavel s-a ridicat în capul oaselor pe patul lui de fier. Stătuse lungit. M-am așezat pe un scaun și i-am aruncat femeii o privire rapidă. Nu era frumoasă, nici bine îmbrăcată, dar era tânără, cu un chip expresiv, cu privirea însuflețită, deși puțin turbure... Pavel semăna cu tinerii de pe afară, deși putea să aibă treizeci de ani. Avea însă și el o vagă paloare care nu-mi plăcea. După război m-
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
mi-a revenit la doamna de la "amicii orbilor" și deodată m-a trăsnit parcă o revelație. Așa era, îmi plăcuse, dar eu ei? Și m-am zărit într-o oglindă a unei vitrine și m-am oprit. Slab, osos, rău îmbrăcat... haine lăbărțate, negre, țesute în casă, cusute de Iangă cu nasturi puțini. Palton de aba, parcă eram popă... Arătam mai bătrân decât eram cu zece ani și în clipa aceea m-am și simțit astfel, cu regretul că nu i-
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
să aibă grijă și de el, poate chiar statul, adică cei care se ocupau de orfani, îl îndrumaseră aici. M-am uitat în jur. Erau numai bărbați, aproape toți tineri, adică n-am văzut nici un moș printre ei. Erau bine îmbrăcați, dar tăcuți, absorbiți de clipa de față, grea pentru ei, cu gândul poate mereu înapoi, acolo unde lăsaseră casa părintească, cu părinții poate bătrâni, care nu putuseră suporta un refugiu. Aveam să aflu mai târziu că era chiar așa, cei mai mulți
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
le dădea nimeni, or o mie de lei... Negustorul făcu un gest: cât poate să coste? O nimica toată. - Facem o reducere pentru un student, zise el. Știm noi că studenții o duc greu, dar trebuie să fie și ei îmbrăcați bine, se întîlnesc cu studentele, ies la plimbare... Am și palton... Special. Ăla nu e palton pe care îl aveți, nici nu pot să spun ce e, manta, dulamă țărănească, scurteică... Seamănă cu o scurteică de muiere... Nilă rânji. Așa
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
pe întuneric, dimineața lovindu-mă de tijele de floarea-soarelui, călcând în dovlecii de prin porumburi... Ajunsei într-o piață cu statuie. Piața era plina de coloane de indivizi în căciuli țărănești, dar și în șepci de elevi, și indivizi rău îmbrăcați, cu paltoane ca ale mele, dar și cu paltoane bune, bine croite pe corp, cu umeri ascuțiți... Ce căutau elevii aceia acolo? Strigau sau cântau... Distinsei urlete: Jos nasonii... jos nasonii... Cine dracu erau nasonii ăștia? Mă oprii la distanță
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
fi găsit o idee) veneau la mine cu manualul pe care nu-l înțelegeau și mă rugau să le fac eu lecția; și le-o făceam. Și Diaconescu aflase și ne împrietenisem. Era un ins mic de statură, totdeauna bine îmbrăcat, matur înainte de vreme, destinat unui viitor strălucit... Ce căuta el la Casa anticarilor? M-am uitat la el. Costum impecabil, pantofi bine lustruiți, stăpânire de sine de bărbat precoce, ironie spusă cu întoarcerea capului într-o parte, să vadă și
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]