2,416 matches
-
din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 544 hectare. Situl reprezintă o zonă împădurită (pădure seculară virgină de brad și fag) încadrată în bioregiune alpină aflată în bazinul superior al Văii Doftanei (păduri de foioase, păduri în amestec, tufărișuri, pajiști alpine și subalpine, ape curgătoare, cheiuri, stâncării); ce conservă habitate naturale de tip: "Păduri
Pădurea Glodeasa () [Corola-website/Science/330465_a_331794]
-
sexual de la Școala Odenwald, el fiind produs de postul german ARD. Filmul începe cu prezentarea drumului asfaltat șerpuit ce urcă pe lângă case rusticale și podgorii spre școală. Școala se compune din 16 clădiri care se află amplasate pe două dealuri împădurite. La școală se aflau peste 130 de elevi, care au fost speciali aleși pentru această școală cu renume. Cazurile de abuzuri sexuale din școală au fost semnalate din primăvara anului 2010, cazurile cele mai frecvente de abuzuri având loc între
Und wir sind nicht die Einzigen () [Corola-website/Science/331025_a_332354]
-
o spaimă uriașă din cauza credinței în superstiții. În timpul unei epidemii de holeră ce avea loc la New York, protagonistul acceptă invitația unei rude de a petrece două săptămâni cu ea în vila sa elegantă de pe malul râului Hudson, lângă un deal împădurit ce fusese afectat de o alunecare de teren. În fiecare zi, cei doi primesc vești despre moartea câte unui prieten care rămăsese în oraș. Protagonistul este extrem de superstițios și se înspăimântă după ce citește câteva cărți în biblioteca prietenului său. Către
Sfinxul (povestire) () [Corola-website/Science/334176_a_335505]
-
greu să identifice țintele de la sol. Avantajele pe care le aveau americanii în fața germanilor - superioritatea numerică de 5:1, calitatea și cantitatea blindatelor, mobilitatea trupelor mecanizate și superioritatea aeriană - au fost reduse de vremea proastă și de terenul accidentat și împădurit. În condițiile din acea iarnă, un număr relativ mic de apărători bine pregătiți și hotărâți au reușit să lupte foarte eficient împotriva atacatorilor americani. Pentru ca situația să fie și mai dificilă pentru aliați, în condițiile în care diviziile americane înregistraseră
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
cărăuși până pe linia frontului. Avantajul principal al germanilor era însă experiența comandanților și a multor dintre soldați, care luptaseră pe diferite fronturi o lungă perioadă de timp și își însușiseră deprinderile necesare luptei în condiții de iarnă sau în teren împădurit. Americanii, în ciuda stagiilor de pregătire pe care le urmaseră, erau în cea mai mare parte neexperimentați. Coroanele înalte ale copacilor erau de asemenea un factor în favoarea defensivei. Proiectilele de artilerie au fost reglate să explodeze la nivelul coroanei arborilor. În
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
În timp de germanii erau protejați de tranșee împotriva schijelor proiectilelor și așchiilor rupte din copaci de explozii, atacatorii, care operau în loc deschis, se aflau în poziții vulnerabile. Spre deosebire de germani, care căutau să se adăpostească în tranșee săpate în zonele împădurite, artileriștii americani aveau nevoie să găsească luminișuri pentru declanșarea atacurilor. Aceste zone neîmpădurite erau puține și identificate cu precizie de germani. Aceasta făcea ca sprijinul de artilerie pentru pușcașii americani de pe linia frontului să fie rareori disponibil. Pădurea Hürtgen s-
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
de un foc aprins de marinari, balena se scufundă în adâncuri, nava pleacă fără Sinbad, și Sinbad este salvat cu șansă de un jgheab de lemn care este trimis prin harul lui Allah. El se salvează pe o insulă dens împădurită. În timp ce explora insula pustie el se întâlnește cu unul dintre grăjdarii împăratului. Când Sinbad îl ajută să salveze iapa împăratului, pe cale de a fi înecată de un cal de mare (nu un cal de mare așa cum îl știm, ci un
Sinbad marinarul () [Corola-website/Science/335155_a_336484]
-
semnalat în România subspecia răsăriteană "Buteo lagopus menzbieri" (șorecarul încălțat răsăritean) provenită din regiunea nord-est asiatică; aceasta are coloritul cafeniu cu crem-deschis. Trăiește în zonele descoperite nord-asiatice, în principal în câmpiile joase, în tundra fără copaci, mai rar în tundra împădurită și taigaua din extremul nordic, când lemingii și șoarecii de câmp sunt abundenți. Iernează la sud în ținuturile de deal și de câmpie descoperite, inclusiv în stepă, terenuri agricole și mlaștini. Sunt păsări migratoare cu zone de reproducere și de
Șorecar încălțat () [Corola-website/Science/331758_a_333087]
-
un vechi fort neglijat și aproape în ruină, construit de regele suedez Gustav Adolf în timpul războiului de treizeci de ani. În cazul unui atac neașteptat asupra bastioanelor, șanțul era destul de complet pe partea de est de la malurile Dunării până la dealul împădurit, dar în secțiunea scurtă dintre pădure și fort - unghiul în care va ataca Marlborough - terasamentele fuseseră făcute în grabă. În 1703 mareșalul Villars îl sfătuise pe Maximilian, Electorul de Bavaria să își consolideze orașele și "mai ales Schellenberg, fortul de
Bătălia de la Schellenberg () [Corola-website/Science/331802_a_333131]
-
de asalt mobile cu obiectivul pătrunderii în adâncimea teritoriului german. Hobbs nu a luat în considerație însă lipsa drumurilor din fața capului de pod al Corpului XVI. Cele două grupuri de asalt au trebuit să se deplaseze printr-o zonă puternic împădurită, cu drumuri de pământ desfundate, blocate cu blocuri din beton, care ofereau condiții optime pentru defensivă. În aceste condiții, aliații nu au reușit să înainteze decât 3,5 km pe data de 25. A doua zi, grupurile de asalt au
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
industrială Ruhr, deși avea doar o treime din frontul repartizat Armatei I la sud de valea fluviului, conținea majoritatea obiectivelor industriale din zona încercuită. Pe de altă parte, regiunea în care trebuia să acționeze Armata I era una accidentată, puternic împădurită și cu o proastă rețea de drumuri. Pe 1 aprilie, când încercuirea regiunii Ruhr a fost încheiată, soarta trupelor germane de aici a fost pecetluită. Soldații germani nu ar fi putut rezista mai mult de câteva zile în condițiile încercuirii
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
relativ pătrată. Era o plajă îngustă care înconjura insula, în spatele căreia solul se ridica la 20 m, apoi progresiv până la 46 m sau 122 m aproape de centru. Recifuri extinse în jurul insulei între 800 și 1290 metri dinspre larg. O insuliță împădurită, Insula Constance, sau "Insulița Constance", se afla la circa 600 metri la sud-est de linia coastei, la marginea recifului. Încă din 1947, India a administrat insula ca parte a Uniunii Teritoriale a Insulelor Andaman și Nicobar. Cu toate acestea, datorită
Insula Santinelei de Nord () [Corola-website/Science/335626_a_336955]
-
de 5-10 metri față de nivelul actual. Locuitorii peșterilor puteau să exploateze câmpia lărgita a litoralului, cu crestele ei de gresie și jgheaburile formate între ele,si se bucurau, pe calea pârâului Nahal Mearot și de un acces convenabil la creasta împădurita a muntelui. Aveau la îndemână, la o mică depărtare, surse de apă și de materii prime , precum și mai multe feluri de biotipuri (de la crânguri închise și până la zone de suprafață deschisă). Această varietate ecologică explică așezarea repetată în aceste grote
Nahal Mearot () [Corola-website/Science/332899_a_334228]
-
cu apă stătătoare. Șobolanii de apă se întâlnesc chiar și în lagune estuariene salmastre și mlaștinile costale. Lemingii trăiesc la latitudini nordice extreme, întâlnindu-se în taiga și tundră. Arvicolinele din Europa (incluzând și speciile din România) trăiesc în zonele împădurite și pe terenurile cultivate sau cu plante spontane, de la nivelul mării până în pajiștile alpine și din zonele de stepă, până în cele de tundră. Cele mai multe specii de arvicoline sunt erbivore înalt specializate. Multe se hrănesc cu frunziș, consumând cantități mari de
Arvicoline () [Corola-website/Science/333685_a_335014]
-
scurmător (Myodes glareolus, sinonim Clethrionomys glareolus) denumit și șoarece scurmător de pădure, șoarece roșu, șoarece roșu de pădure este un mamifer rozător mic (din familia "Cricetidae", subfamilie "Arvicolinae") răspândit în regiunea palearctică a Europei și Asiei, care trăiește în zone împădurite, mai ales în cele cu subarboret, de pe versanții stâncoși ai munților. În România este răspândit în zona de munte din Transilvania și Muntenia. Este un rozător de talie mică. Lungimea corpului (cap + trunchi) este de 8-11 cm; a cozii de
Șoarece scurmător () [Corola-website/Science/333702_a_335031]
-
sud până în Munții Pirinei, Italia, Peninsula Balcanică, Transcaucazia, iar spre răsărit, până în zona Centrală a Siberiei (Munții Altai și Sayan). În România este răspândit în zona de munte din Transilvania și Muntenia, fiind întâlnit în toate depresiunile și văile carpatice împădurite, la altitudini de 600-1 800 m (Masivul Ceahlău, Retezat, Ciucaș; Bucegi și Gârbova; Munții Godeanu și Făgăraș) Trăiește în zone împădurite, mai ales în cele cu subarboret, de pe versanții stâncoși ai munților: în pădurile de foioase în care predomină fagul
Șoarece scurmător () [Corola-website/Science/333702_a_335031]
-
România este răspândit în zona de munte din Transilvania și Muntenia, fiind întâlnit în toate depresiunile și văile carpatice împădurite, la altitudini de 600-1 800 m (Masivul Ceahlău, Retezat, Ciucaș; Bucegi și Gârbova; Munții Godeanu și Făgăraș) Trăiește în zone împădurite, mai ales în cele cu subarboret, de pe versanții stâncoși ai munților: în pădurile de foioase în care predomină fagul și în cele de conifere, cu trunchiuri doborâte la sol, în luncile și văile cu pante însorite, dar cu bogat înveliș
Șoarece scurmător () [Corola-website/Science/333702_a_335031]
-
comuni lilieci frugivori. Liliecii frugivori gulerați mici se găsesc mai ales prin păduri. Ei au fost capturați în mijlocul și la marginea pădurii, multe din aceste capturi au avut loc la nivel coronamentului. Ei au fost, de asemenea, găsiți în savane împădurite, datorită probabil migrațiilor lor în sezonul ploios. Au fost observați de asemenea pe terenurile agricole și în grădinile situate în apropierea și în interiorul orașelor. Ei pot fi găsiți la altitudini medii si mici, dar sunt de obicei considerați ca o
Liliac frugivor gulerat mic () [Corola-website/Science/333844_a_335173]
-
Popoarele baltice își creaseră în secolul I e.n. domenii mari și au intrat în conflict cu scandinavii și cu slavii; Ordinul Teutonic a început să țintească teritorii lituaniene la începutul secolului al XIII-lea. Întrucât Lituania era o țară foarte împădurită, teritoriile sale erau adesea de netrecut, iar interiorul era mai abordabil de-a lungul râurilor când erau înghețate și în scurtul sezon uscat de recoltă de la sfârșitul verii. Ca răspuns la această vulnerabilitate, au fost construite de-a lungul secolului
Cetatea Kaunas () [Corola-website/Science/333842_a_335171]
-
considerat de unii istorici unul dintre primele acte ale Rezistenței. În luna mai 1940, forțele terestre franceze, belgiene și Corpul Expediționar Britanic care luptau în Belgia, au fost încercuite de forțele germane, care executaseră o străpungere a frontului prin masivul împădurit Ardeni. Forțele încercuite la Dunkerque au fost evacuate pe calea apelor în cadrul Operațiunii „Dynamo”. La 28 mai, Belgia a capitulat. În acel moment, armata terestră franceză nu mai dispunea decât de cel mult 60 de divizii, 1.200 de tancuri
Bătălia de la Saumur (1940) () [Corola-website/Science/333858_a_335187]
-
sunt scurte cu gheare scurte și curbate, retractile. Au o coadă lungă, dar mai scurtă decât corpul. Capul este mic, cu botul de lungime medie, ascuțit iar urechile proeminente, rotunjite. Au 2 perechi de mamele abdominale. Genetele trăiesc în zonele împădurite, cu lăstărișuri dese și în cele cu tufișuri sau ierburi înalte. De obicei trăiesc solitari sau în perechi. Ziua o petrec ascunse în crăpături de stânci, în galeriile săpate de alte mamifere, în scorburi sau pe ramurile arborilor camuflate de
Genete () [Corola-website/Science/333088_a_334417]
-
dotare au fost distruse. Înaintarea Diviziei I a continuat să fie înceată. Germanii ocupau poziții defensive favorabile, plasate pe înălțimi, de unde supravegheau în mod eficient toate căile de deplasare ale trupelor aliate. Tactica germană era să lupte în zonele puternic împădurite, unde focul artileriei americane și bombardamentele de aviație erau ineficiente. Americanii au fost atrași în lupte sângeroase de tranșee. Americanii au fost obligați să lupte din greu pentru cucerirea dealurilor unul câte unul și cu pierderi foarte mari. Numeroasele atacuri
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
caracteristice (dimineața și seara). Șarpele rău este cel mai rapid din șerpii faunei noastre, alunecând cu viteza săgeții, încât de-abia poate fi văzut. Viteza mișcărilor sale îi permite să surprindă chiar și pe gușterii cei mai vioi. În regiunile împădurite se cațără foarte bine pe arbori și arbuști în căutarea hranei (ca șarpele lui Esculap), urcându-se cu iuțeală până ce dispare în frunziș la o mare înălțime (de până la 5-7 m). Aceeași ușurință o manifestă și în înaintarea printre stânci
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
conflagrații mondiale care a avut loc în timpul Campaniei din Franța. Bătălia a fost parte a așa-numitului „Plan Manstein” al Wehrmachtului, cunoscut cu numele de cod "Fall Gelb" (Planul Galben). Acest plan operațional prevedea o ofensivă prin zona muntoasă puternic împădurită a Ardenilor pentru încercuirea forțelor aliaților din Belgia și nord-estul Franței. Grupul de Armate al Germaniei a traversat râul Meuse pentru cucerirea Sedanului și croirea unui drum spre nord-vest spre Canalul Mânecii, pentru prinderea în încercuire a forțelor aliate care înaintau
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
o eventuală spargere a frontului de către germani la Sedan și plasaseră Corpul al X-lea în poziții pentru contraatac. Corpul ocupa poziții la la Bulson pe axa Chéhéry-Bulson-Haraucourt și trebuia să contaatace capetele de pod de pe Meuse. Terenul era unul împădurit și Charles Huntziger, Comandantul Armatei a 2-a, a considerat că trupele pe care le-a lăsat pe poziții pot apăra regiunea Bulson, iar germanii nu vor fi capabili să expoateze victoria tactică de la Sedan de pe 14 mai. Germanii au
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]