3,379 matches
-
de nemulțumirile populației și temându-se pentru propria poziție, soția lui Petru, Ecaterina, și-a detronat soțul printr-o nouă lovitură de palat. Amantul țarinei, Alexei Orlov, l-a asasinat după aceasta pe țarul detronat, astfel încât văduva a fost proclamată împărăteasă în 1762 sub numele Ecaterina a II-a, Împărăteasa Rusiei. În timpul domniei Ecaterinei a II-a, expansiunea teritorială a imperiului a continuat în sud și în vest, iar pe plan intern a avut loc un proces de consolidare a statului
Istoria Rusiei, 1682-1796 () [Corola-website/Science/302226_a_303555]
-
soția lui Petru, Ecaterina, și-a detronat soțul printr-o nouă lovitură de palat. Amantul țarinei, Alexei Orlov, l-a asasinat după aceasta pe țarul detronat, astfel încât văduva a fost proclamată împărăteasă în 1762 sub numele Ecaterina a II-a, Împărăteasa Rusiei. În timpul domniei Ecaterinei a II-a, expansiunea teritorială a imperiului a continuat în sud și în vest, iar pe plan intern a avut loc un proces de consolidare a statului. După izbucnirea unui nou război cu turcii în 1768
Istoria Rusiei, 1682-1796 () [Corola-website/Science/302226_a_303555]
-
a dovedit mai complicat și până în cele din urmă mai puțin izbutit decât cel al nobililor. Ecaterina nu a reușit să enunțe un statut pentru țărani și nu a reușit să amelioreze starea iobagilor. În felul acesta, reformele sociale ale împărătesei au fost incomplete. "Occidentalizarea" Rusiei a continuat în timpul domniei Ecaterinei. Creșterea numărului de cărți și periodice a făcut să crească numărul dezbaterilor intelectuale și ascuțirea criticii sociale. În 1790, Alexandr Nicolaevici Radișcev a publicat lucrarea "Clătorie de la St. Petersburg la
Istoria Rusiei, 1682-1796 () [Corola-website/Science/302226_a_303555]
-
află patru medalioane cu litera “R”. Acest obelisc a fost ridicat de locuitorii din colonia germană "Fürstenthal" (astăzi Voievodeasa) pentru a marca trecerea prin localitate a arhiducelui Rudolf de Habsburg, singurul fiu al împăratului Franz Joseph al Austriei și al împărătesei Elisabeta, cel care, la mai puțin de doi ani de la vizita sa în Bucovina (7 - 11 iulie 1887), a murit, în condiții încă pe deplin neelucidate, în castelul de vânătoare de la Mayerling. Obeliscul, ridicat „în aducere aminte” a acestei vizite
Voievodeasa, Suceava () [Corola-website/Science/302015_a_303344]
-
episcopiei unite erau conduse de protopopul Nicolae de Biia. Acesta a murit pe 23 iunie 1745, așa încât episcopul Micu-Klein l-a numit din Roma pe Petru Pavel Aron ca vicar general al Episcopiei Române Unite de Alba Iulia și Făgăraș. Împărăteasa Maria Terezia l-a recunoscut pe Aron ca vicar general printr-un decret din 31 august 1745. După demisia episcopului Micu, Petru Pavel Aron a condus Biserica Română Unită cu Roma ca administrator apostolic, iar în anul 1751 a fost
Petru Pavel Aron () [Corola-website/Science/302144_a_303473]
-
Micu, Petru Pavel Aron a condus Biserica Română Unită cu Roma ca administrator apostolic, iar în anul 1751 a fost ales ca unul din cei trei candidați pentru funcția de episcop de Făgăraș și Alba Iulia. Pe 28 februarie 1752, împărăteasa l-a numit episcop pe Petru Pavel Aron, iar Sfântul Scaun a confirmat alegerea prin bula din 6 iulie 1752. A fost hirotonit episcop la 1 septembrie 1752, la mănăstirea Maria Pocs, de către episcopul rutean Manuil Mihail Olsavszky. Episcopul Petru
Petru Pavel Aron () [Corola-website/Science/302144_a_303473]
-
de cursa în care a fost atras și a plecat grăbit în țara lui. Teofil însă, venit cu cei 26 episcopi ai săi, a raliat 10 episcopi nemulțumiți de Ioan, 3 văduve care se socoteau insultate de patriarh și pe împărăteasa Eudoxia. Sinodul, prezidat de Teofil, l-a convocat pe Ioan să se prezinte la Stejar, aproape de Calcedon, spre a se desculpa de calomnii și de lucruri ridicole. Ioan nu s-a prezentat și de aceea a fost destituit. Patriarhul a
Ioan Gură de Aur () [Corola-website/Science/302162_a_303491]
-
păstrată și în interiorul comitatelor, înlesnind noua politică imperială de scoatere la licitație a fondului funciar bănățean. Cedând presiunilor repetate ale stărilor ungare, ținând seama de problemele financiare dificile ale imperiului, influențată fiind și de sfaturile unor personalități din propriul anturaj, împărăteasa Maria Tereza a hotărât, în 1778, cedarea provinciei către regatul ungar. Încorporarea Banatului de către Ungaria a fost proclamată, în cadru festiv, la Timișoara, prin vocea comisarului regal, contele Niczky, pe 6 iunie 1778, iar diploma de înființare a celor trei
Banatul Timișoarei () [Corola-website/Science/302205_a_303534]
-
cedarea provinciei către regatul ungar. Încorporarea Banatului de către Ungaria a fost proclamată, în cadru festiv, la Timișoara, prin vocea comisarului regal, contele Niczky, pe 6 iunie 1778, iar diploma de înființare a celor trei noi comitate a fost emisă de către împărăteasă, în calitate de regină a Ungariei, la 23 aprilie 1779. Administrarea provinciei, în perioada de tranziție, a fost asigurată, succesiv, de către funcționarii superiori Wenzel Ferdinand von Sauer și Heinrich Georg von Bretschneider, aflați sub autoritatea comisiei Niczky. Practic, administrația comitatensă a înlocuit
Banatul Timișoarei () [Corola-website/Science/302205_a_303534]
-
Balică sau Balko în Principatul Cărvunei (Dobrogea), care se întindea de la zona actualului Babadag în nord, până la Mesembria (azi Nesebăr) la sud. În 1346, fiii lui Balică, Dobrotici si Teodor, se implică în luptele dinastice din Imperiul Bizantin de partea împărătesei Ana de Savoia. Din cauza aceasta, în 1347, din ordinul împăratului Ioan V Paleologul, emirul Bahud din Umur, un vasal al Bizanțului, conduce o expediție împotriva lui Balică, în timp ce dromoanele bizantine atacă porturile de la Marea Neagră. Balică și Teodor mor în timpul confruntării
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
nu aveau dreptul de a-și alege propriul mitropolit. Cei cinci delegați români prezenți la sinod au înaintat un protest contra denumirii de „greco-uniți”, pe motiv că aceasta denumire nu-i delimitează suficient față de „greco-neuniți”, socotiți drept „schismatici”. Drept răspuns, împărăteasa Maria Terezia a ordonat folosirea denumirii de „graeco catholici” pentru episcopiile de riț grec unite cu Romă, în locul denumirii de „graeci uniți”. Pentru episcopiile neunite a rămas în continuare oficială denumirea de „graeci non uniți”, înlocuită în anul 1854 cu
Greco-catolici () [Corola-website/Science/302554_a_303883]
-
Minori Conventuali (așa numiții „minoriți”, cea mai veche ramură a franciscanilor) pe amplasamentul fostei „case Henter” și pe alte terenuri învecinate obținute prin schimb, meșter și totodată proiectant fiind Francisc Kirtner. Banii necesari lucrărilor au provenit dintr-o donație a împărătesei Maria Terezia, totodată Mare Principesă a Transilvaniei. Din cauza unei erori de construcție, turnul bisericii s-a prăbușit la 22 septembrie 1779, făcând și o victimă umană. Turnul și fațada au fost ridicate din nou, 3 ani mai târziu, sub îndrumarea
Catedrala Schimbarea la Față din Cluj () [Corola-website/Science/302613_a_303942]
-
a acuza diplomația franceză de pasivitate, iar cercurile republicane au început să critice regimul instituit de împăratul Napoleon al III-lea, care se vedea în postura de a fi nevoit să încerce o refacere a prestigiului regimului imperial. De asemenea, împărăteasa Eugenia, convinsă că soluția pentru salvarea Imperiului și a dinastiei Bonaparților era un război cu Germania, descrie prin cuvintele sale starea de spirit dominantă la curtea Franței: “Avem nevoie de un razboi[...]”. Un antigerman convins este și republicanul Antoine Agenor
Telegrama de la Ems () [Corola-website/Science/302633_a_303962]
-
În acest timp, Prințul Leopold pentru a nu provoca o ruptură diplomatică, își retrage candidatura. Deși retragerea candidaturii a reprezentat o victorie diplomatică pentru Franța, cercurile radicale din jurul lui Napoleon, hotărâte să pornescă un război împotriva Prusiei și susținute de împărăteasa Eugenia, au încercat să obțină mai mult din partea lui Wilhelm: garanția că acesta din urmă nu va aproba niciodată candidatura vreunui membru al familiei Hohenzollern-Sigmaringen la tronul spaniol și că va da o declarație scrisă că nu a intenționat să
Telegrama de la Ems () [Corola-website/Science/302633_a_303962]
-
doar 16 ani. Sisi este foarte populară în toată Europa pînă în ziua de azi. Căsnicia lor n-a fost una fericită. Sisi nu s-a adaptat niciodată rigorii vieții de la curte și întotdeauna a avut neînțelegeri cu familia regală. Împărăteasa era o călătoare pasionată și rareori era văzută la Viena. Împreună au avut 4 copii: Viața personală a fost presărată cu drame familiale: Pe fratele lui mai mic, împăratul Maximilian al Mexicului, l-au detronat și executat revoluționarii mexicani. Primul
Franz Joseph al Austriei () [Corola-website/Science/302666_a_303995]
-
Eugenia de Wittelsbach. Franz Iosif avea de ales între doua pretendente. Întâlnirea dintre împărat și Sisi s-a numit logodna de la Ischl. De fapt, Helene, sora lui Sisi, o fată foarte rafinată, frumoasă și inteligentă trebuia să ocupe postura de împărăteasă, dar Franz a ales-o pe Sisi, care era o iubitoare a naturii, neconformându-se etichetei, toate acestea datorita educației din familie, care nu ocupa vreun post la curte, așa ca erau liberi sa-si duca viața așa cum doreau. Sisi
Elisabeta, împărăteasa Austriei () [Corola-website/Science/302684_a_304013]
-
cu timpul o persoană foarte populară în Ungaria, deoarece a luptat pentru libertatea acestei tari.Înclinațiile ei către aceasta țara proveneau de la profesorul ei de istorie de origine maghiară, care a jucat un rol foarte important în opiniile politice ale împărătesei. Sisi a născut primul copil, pe Sofia, la 5 mai 1855, la vârsta de doar 17 ani. Toți copiii, au fost crescuți de bunica lor, deoarece aceasta considera ca le poate da o educație mai bună. La 12 iulie 1856
Elisabeta, împărăteasa Austriei () [Corola-website/Science/302684_a_304013]
-
Sisi a suferit o depresie gravă, renunțând și la lupta pentru copiii ei. La 21 august 1858 s-a născut viitorul moștenitor, Rudolf. La Muzeul Național din Budapesta și la Biserica Mátyás se gasesc scrisori și documente care dovedesc atașamentul împărătesei față de Ungaria. În orașul Seghedin (Szeged) are ridicat și un monument. Elisabeta ca om politic a luptat pentru Ungaria. În activitatea diplomatică era excelentă, Ungaria era prioritatea ei și avea o mână de fier. În mod surprinzător pentru o împărăteasă
Elisabeta, împărăteasa Austriei () [Corola-website/Science/302684_a_304013]
-
împărătesei față de Ungaria. În orașul Seghedin (Szeged) are ridicat și un monument. Elisabeta ca om politic a luptat pentru Ungaria. În activitatea diplomatică era excelentă, Ungaria era prioritatea ei și avea o mână de fier. În mod surprinzător pentru o împărăteasă, Elisabeta credea în republică, considerând-o mai buna decât imperiul. La semnarea acordului Austro-Ungar din 1867 Elisabeta a avut un rol important în realizarea sa. În 8 iunie 1867 Elisabeta cu Francisc Iosif au plecat la Buda Biserica Mátyás, acolo
Elisabeta, împărăteasa Austriei () [Corola-website/Science/302684_a_304013]
-
avea ca țintă inițială pe prințul de Orleans,care nu a mai sosit la Geneva. Cu toate că era înregistrată la hotel sub o altă identitate, în dimineața zilei de 10 septembrie, într-un ziar local a apărut un articol despre prezența împărătesei la Geneva. Luigi Lucheni a urmărit-o și a înjunghiat-o tocmai când se pregătea să urce impreună cu doamna sa de onoare, contesa unguroaică Irma Sztaray, pe vaporul spre Montreux. Căderea i-a fost ușurată de părul său bogat
Elisabeta, împărăteasa Austriei () [Corola-website/Science/302684_a_304013]
-
spre Montreux. Căderea i-a fost ușurată de părul său bogat. Nimeni nu a realizat faptul că a fost înjunghiată. După ce s-a ridicat și a urcat pe vapor, a leșinat. Vaporul s-a întors imediat, pilotul aflând ca era împărăteasa Austriei. A fost transportată la hotelul la care a fost cazată unde a murit după circa o oră. Ultimele ei cuvinte au fost:"Ce mi s-a întâmplat?" A fost înmormântată cu mari onoruri, la 17 septembrie 1898, la Viena
Elisabeta, împărăteasa Austriei () [Corola-website/Science/302684_a_304013]
-
trimișii suveranului francez și a celui rus, precum și reprezentanții guvernului român). În drum spre țara cuplul princiar e întâmpinat în Austria de arhiducele Karl-Ludovic și de soția sa. În Budapesta ei primesc omagiile guvernului maghiar și îi fac o vizită împărătesei Sisi la castelul ei din Gödölö. Până în țară vor călători pe Dunăre în vaporul Frantz-Joseph. Au debarcat la Giurgiu - capul de linie al noii căi ferate care de foarte puțin timp lega orașul de capitală. Trenul a intrat în gara
Monarhia în România () [Corola-website/Science/302686_a_304015]
-
la Roma, unde va muri după 24 de ani de exil impus de Curte imperială. Fuga s-a datorat atât speranțelor puse în justiția papală pentru românii transilvăneni, cât și fricii de autoritatea imperială de la Viena, mai precis de aversiunea împărătesei Mariei Thereza, care i-a promis că la primul pas pe care îl va face pe terioriul austriac, îl va trimite în închisoarea de la Graz. (I. Lupaș nota, pentru această perioadă, că ""Mărturiile vremii de atunci arată că nici straturile
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
iconoclastă. La cel de-al II-lea Conciliu din Niceea (al 7-lea ecumenic, 787), a fost reprezentat de doi delegați: cultul sfinților, al icoanelor (imaginilor sacre) și a relicviilor a fost recunoscut legitim și mântuitor, salutar. Scrisoarea Papei adresată împărătesei Irene (Irina) și fiului ei Constantin al IV-lea, în care primatul roman era bine precizat și puternic proclamat, a fost solemn aprobată de Părinții Conciliari. Acest Conciliu, datorită faptului că a fost format numai din episcopi orientali (cei occidentali
Papa Adrian I () [Corola-website/Science/302766_a_304095]
-
a din căsătoria țarului Alexandru al II-lea al Rusiei cu Maria Alexandrovna de Hessa. Maria a fost botezată în ritul anglican la capela privată („Private Chapel”) a castelului Windsor pe 15 decembrie 1875, având ca nași de botez pe: împărăteasa Rusiei Maria Alexandrovna și țareviciul Alexandru al III-lea (bunica și unchiul pe linie maternă), Alexandrine, ducesă de Saxa-Coburg și Gotha (mătușă pe linie paternă), Alexandra, prințesă de Wales (mătușă pe linie paternă) și prințul Arthur, duce de Connaught (unchi
Regina Maria a României () [Corola-website/Science/302772_a_304101]