17,154 matches
-
grea, în parte ușoară. Câțiva au aplaudat. Un bărbat într-un costum de culoare închisă privea spectacolul prin lentila aparatului de fotografiat. Mă aflam acum în față, lângă mica tribună pe care stătea vorbitoarea. Sinistra cerință de succes și fericire împinge omul la concurența cu sine însuși, spunea ea, o întrecere în care cei mai mulți sunt sortiți să piardă. Oamenii sunt siliți să-și trăiască viața sub semnul nereușitei și al înfrângerii. Fără puteri și înrobiți, singuri și prizonieri, istoviți și zdrobiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
scurt, lumea prea mică și propria lui existență prea îngrădită. Și totul trebuie descris, chiar și cele ce nu pot fi descrise. Dimpotrivă, echilibrul și simțurile mele nu au fost niciodată zdruncinate. Nici o agitație și nici o neliniște nu m-au împins înainte. Liniștit, constant și conștient de țelul meu, am străbătut drumul vieții până aici, sus, la izvoarele râului Ava. Și nimic nu s-a pierdut. Niciodată nu am avut curajul să vorbesc cu Manfred despre neliniștea mea adâncă în ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
un ultim lanț de munți din formațiunea caledoniană, care au apărut acum patru sute de milioane de ani. Baza muntoasă nord-europeană, temelia însăși a Europei, a intrat în coliziune cu fundamentul nord-american, astfel că lanțul muntos și respectivele vârfuri au fost împinse în sus. Așa au fost creați Åmliden, Kebnekaise, Raggsjöliden, Sulitelma și Ava. Așa i-am spus lui Manfred Marklund, deși probabil că nu era adevărat. Dar i le-am spus așa cum mi le spusese bunicul cu mult timp în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
timpului mergeam de colo colo cu o mătură mare în mână, deoarece pe rampa de lângă cuptoarele de ardere a gunoiului rămâneau adesea resturi casnice nearse - păpuși fără brațe, pansamente folosite, mingi de tenis, cadavre de pisici, coroane mortuare - și eu împingeam cu mătura tot acest gunoi pe care îl lăsau în urma lor camioanele în clădirea uzinei. Uneori trebuia să îndeplinesc și alte însărcinări: să car găleți cu apă, să împing tomberoanele de ici colo, să mătur cenușa după stivuitoare. O viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
folosite, mingi de tenis, cadavre de pisici, coroane mortuare - și eu împingeam cu mătura tot acest gunoi pe care îl lăsau în urma lor camioanele în clădirea uzinei. Uneori trebuia să îndeplinesc și alte însărcinări: să car găleți cu apă, să împing tomberoanele de ici colo, să mătur cenușa după stivuitoare. O viață mai bună nu poate exista. Șeful nostru de echipă era un tip puternic, cu mustăți pleoștite și cu jumătatea stângă a feței distrusă în urma unui mic accident la uzină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
și zilele, și săptămânile acelea lungi și apăsătoare în care Mădălina ei se zbătuse ca o frunză în bătaia puternică a vântului, iar viața părea să-i atârne de un fir de păr. Soarta se arăta binevoitoare, era blândă, nu împinsese lucrurile înspre o dramă nemeritată și foarte greu de îndurat de sufletul unei mame. Acum, că primejdia cea mare trecuse pentru sora sa, Crăița o tachina în fel și chip, de câte ori venea în vizită - și uneori se întâmpla să dea
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
doi ? Știu că nu știu ! Atât pot să-ți spun acum, cu sinceritate... Nici ție nu ți-a fost bine fără mine..., strecură Liviu cu un aer foarte spășit. M-a durut, m-ai rănit, ai făcut totul ca să mă împingi spre altcineva! De ce ne dă Dumnezeu inimi atât de mari, dacă în ele trebuie să încapă o singură iubire?! Karma, karma... Te prinde în roțile ei și nu ai cum să mai scapi! Încep și eu să cred în karma
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
ia dracu’!” „Un scârbavnic!” „Așa păcăleală...” „Ce păcăleală, batjocură!” „Să ne lase-n pace veneticu’!” „Mă piș în puștile lui!” „Și-n capu’ lui!” Vox populi. Mulțimea are simțuri aparte, cade mereu în picioare. Târgoveții picaseră în căcat. „Ne-a împins un vântură-lume!” „Un nemernic! Ce, a fost la vreun război? Poate la vreo încăierare, o fi omorât pe cineva...” „Așa ne trebuie! Ne-a găsit pe noi idioți!” „A belit-o dacă nu vin lupii!” Nu se mai temeau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
ce găseau, neîndurători. Parcă oarbe, insectele pătrundeau și în case; picau în fântâni și în troaca porcilor epuizate, flămânde ori, poate, prea sătule. Trei zile a ținut povestea cu lăcustele; lăsând în urmă milioane de morți și de răniți, invadatorul, împins de un resort nevăzut, a pornit, umbrind pământul, spre altă zare. Data următoare, orologiul a bătut cu puțin înainte de a sosi vestea - printr-o telegramă fulger - că obștea și-a redobândit, judecându-se cu statul, izlazul cândva expropriat. Era ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
agresivitatea și intoleranța noastră reciprocă nu ar fi fost decât rodul unui instinct primar, renăscut accidental, situația nu ar fi avut nimic alarmant. Niște fiare mici. S-a mai văzut. Violență infantilă. Dar noi gândeam profund; tainici și persuasivi, ne împingeam reciproc în prăpastie. Preocupați până la uitarea de sine. Ignorând intențiile tot mai străvezii ale celorlalți doi. Orice îndemn era urmat cu încredere, doar eram frați. Împreună cu Mezinul, l-am umflat pe Mijlociu cu dulciuri și cu făinoase, știind că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
de cooperare. Acceptând alăturarea, imixtiunea, de fapt, starea ta de exil interior ar fi, în mod sigur, perturbată. Ești puțin dezorientat. Pentru binele făcut ai fost răsplătit cu nemeritat rău. Aproape totdeauna. Ești pașnic, dar poți deveni agresiv. Ai fost împins mereu spre asta. Totul se imprimă, ai substanța cea mai potrivită. Cineva care te cunoaște de vreo șase ani ți-a spus, zilele trecute, că te știe doar trist. Dar tu nu ești. S-a înșelat. Ești rezervat. Prudent. Ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
metroul se îndreapta în viteză spre el, potrivit Reporter Virtual. La câteva clipe după imortalizarea fotografiei, omul a fost ucis de metroul care se apropia. Tabloidul scrie că victima, un bărbat în vârstă de 58 de ani din Queens, fusese împins pe linia de metrou de un alt călător cu probleme psihice. Titlul articolului a fost „Împins pe linia de metrou, acest om va muri. CONDAMNAT”. Cititorii au transmis numeroase mesaje publicației în care își exprimau indignarea față de modul în care
Fotoreporter acuzat de moartea "subiectului" său by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/80584_a_81909]
-
omul a fost ucis de metroul care se apropia. Tabloidul scrie că victima, un bărbat în vârstă de 58 de ani din Queens, fusese împins pe linia de metrou de un alt călător cu probleme psihice. Titlul articolului a fost „Împins pe linia de metrou, acest om va muri. CONDAMNAT”. Cititorii au transmis numeroase mesaje publicației în care își exprimau indignarea față de modul în care a acționat fotoreporterul publicației. Ei au afirmat că el ar fi trebuit să sară în ajutorul
Fotoreporter acuzat de moartea "subiectului" său by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/80584_a_81909]
-
de antologare, de adnotare, cîteodată ad usum Delphini, alteori cu bună metodă filologică. Seriile acestea, de scriitori clasici, dau o idee despre coridorul celor vechi, despre colțul cu statui, la ora aprinderii luminilor. Tradiția lor, care abia mai pîlpîie astăzi, împinsă la coada listei de alte și alte proiecte, mai lesne de înfăptuit și mai vizibile, are o anume consistență, chiar într-o literatură cu istorie scurtă. Bunăoară, o asemenea colecție pornește, pe la îngînarea deceniilor patru cu cinci din secolul trecut
Locul celor vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8062_a_9387]
-
septembrie sunt atacat, pe o alee din parc, de doi tineri, care încearcă să-mi smulgă geanta cu bani și acte din mână. Dau și eu câțiva pumni, dar mai ales îmi dau ei și, în cele din urmă, mă împing cu violență peste o bancă făcându-mă să mă lovesc cu capul de asfalt. Partea plăcută este că doamnele și domnișoarele bibliotecare de la Biblioteca Națională din București, aflate și ele la Chișinău, mă ajută să mă scutur de praf și
Limba română în dizgrație la Chișinău by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8064_a_9389]
-
mijloc de comunicare creează un nou gen artistic. E ca și cum o artă ar apărea prin generație spontanee, fără a fi premearsă de o nevoie, de o revoltă sau de o viziune omenească. Numai că acest meșteșug a cărui expansiune va împinge pînă la dispariție artele tradiționale va înceta cu timpul să mai fie meșteșug, adică tehnică cerînd o virtuozitate proprie, și va deveni mediu de existență: ambianța oamenilor și modul lor de viață. Și chiar dacă tema principală a cărții e raportul
Cu mintea scăldată de ecran by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7843_a_9168]
-
diferite, care mascau "opțiuni politice divergente" (263). Ar însemna să credem că, fără pluripartidism, "partidele" literare le substituiau pe cele "politice". Ori să înțelegem că, urmare a divergențelor, a fost interzis chiar și termenul onirism iar membrii grupului au fost împinși în exil sau au scris pentru cenzura totalitară. E. Negrici nu admite nici o excepție de la teza sa privind mecanismele evoluției literaturii române, în principal prin întârziere și imitație. Onirismul estetic (structural) (aici să notez: apărat minute bune de L. Ciocârlie
Lanțul slăbiciunilor literare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7846_a_9171]
-
mari decît inima. O mostră: ,Doamne!.../ Lasă-mă să stau de vorbă și cu Tine,/ Nu fii Tată vitreg cu copilul Tău/ Care n'a făcut în viață decât bine/ Și n-a fost plătit în schimb decât cu rău?". Împinsă la extrem, sinceritatea devine necreditabilă, trece în poză. O poză din cîteva hașuri, făcută la comandă, ca picturile de chei mușteriilor nerăbdători. Prețioasă prin parcimonie, dedicația devine bagatelă, facondă prin risipirea ei în toate zările. Prieten cu-ntregul univers, din
Facilități by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7860_a_9185]
-
au nevoie de aproximativ șapte minute pentru a avea orgasm. Astfel, majoritatea femeilor au interpretat acest lucru greșit: dacă nu au avut orgasm în șapte minute, atunci este ceva în neregulă cu ele. Mai mult, bărbații au înțeles că dacă "împing" actul sexual dincolo de cele șapte minute, șansele ca partenerele lor să aibă orgasm sunt cu atât mai mari. Totuși, niciuna din aceste interpretări nu este corectă, atrage atenția dr. Barbara Keesling, autoarea cărții "Plăcerea sexuală". Dacă unele femei pot avea
Cât durează o partidă de sex ideală () [Corola-journal/Journalistic/69949_a_71274]
-
un impact social imediat nefiltrate eticist sau estetizant. Atât regizorul român, cât și cei francezi plonjează în cotidian pentru a alege nu un caz excepțional, ci unul banal care ar putea deschide rubrica de fapt divers. Povestea este foarte simplă împinsă spre banal, Bruno (Jérémie Renier) și Sonia (Déborah François) sunt doi tineri lipsiți de posibilități, care au un copil. Bruno trăiește de pe urma furtișagurilor și are mica sa bandă de tineri ucenici, elevi de școală generală care fură pentru el în timp ce
Tați, mame și fii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7001_a_8326]
-
La filmările unui nou episod al cunoscutei emisiuni auto Top Gear, realizatorii s-au amuzat din nou pe seama mașinilor electrice, având grijă să rămână fară energie în baterie și să le împingă ajutați de studenți, către o priză dintr-un campus. Top Gear tratează în stilu-i caracteristic și mașinile electrice, iar recent, producătorul american Tesla Motors a decis să dea BBC în judecată pe motiv că un drive-test a fost trucat, iar
Top Gear se amuză pe seama unei maşini electrice. A rămas fără energie şi a fost împinsă până la o priză - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/70038_a_71363]
-
a rămas în “pană” de baterie, dar nu pe vreun circuit, ci într-un campus studențesc unde întamplarea a sârnit râsete și un imens interes din partea tinerilor. Sub privirile amuzate ale studenților care filmau scena cu telefoanele, câțiva binevoitori au împins mașina până la o clădire din campus unde a fost pusă la încărcat, în timp ce “greii” de la Top Gear se duceau să ia pranzul,însa cu o mașină convențională. Site-ul autoblog.com care relatează episodul ține să precizeze că majoritatea privitorilor
Top Gear se amuză pe seama unei maşini electrice. A rămas fără energie şi a fost împinsă până la o priză - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/70038_a_71363]
-
cînd ajunsese militar de carieră în România. Și-a condus regimentul pe front cu atîta prudență, încît a fost acuzat de lașitate. Nu-i păsa. Datoria lui față de țară era să-și protejeze soldații, nu să-i trimită la moarte, împins de la spate de ruși. În Munții Tatra, cu regimentul la strîmtoare, colonelul a comandat cîteva asalturi neașteptate. I-a dat pe germani peste cap și, după al doilea atac a fost citat prin ordin de zi, pentru curaj deosebit. L-
Locuri rezervate by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7006_a_8331]
-
capră. Tătarul nu l-a recunoscut și mai să-l dea jos din birjă: - Așteptam la cineva! Acasă, cînd a intrat în curte - cîinii, pe el! Scheunau fericiți, iar Max lupul i-a pus labele pe piept și l-a împins cu botul, să-l scarpine pe ceafă. Că o fi auzit cîinii, că stătea pe ghimpi cu gîndul la el, iese maică-sa din casă, îmbrăcată în negru după Gheorghe, țipă "Ioi, Mihăiuț!" și fuge înapoi, apucată. Se întoarce cu
Locuri rezervate by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7006_a_8331]
-
cu oala de ciorbă aburindu-i în brațe, să-l întîmpine cu plin. El ce să mai facă? Ia oala din mîinile mamei: ciorbiță de fasole cu slănină afumată! Și cu tarhon uscat!! Intră în casă, amețit de miros și împins de o foame veche. Uitase că voia să-și lase hainele la intrare și să se frece cu zăpadă pe tot trupul ca să nu umple casa părintească de păduchii cazoni ai războiului. A dus oala cu ciorbă în bucătărie și
Locuri rezervate by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7006_a_8331]