4,751 matches
-
următoare. Un sat de păpuși, nu-i așa? Nu se poate spune că-i lipsit de pitoresc. Dar nu pentru asta v-am adus pe această insulă, dragă prietene. Oricine poate să vă facă să admirați bonete, saboți și case împodobite cu motive decorative, în care pescarii fumează tutun fin în camere cu miros de mobilă lustruită. Eu, în schimb, sunt unul dintre puținii oameni care vă poate arăta ce-i aici cu adevărat important. Am ajuns la dig. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
mării sale domnului meu,...carele dimpreună și cu noi,...apucându-ne, am zidit biserica până unde s-au sfârșit. Iar cu alte cât să cadu svintei mănăstiri podoabe și așezături fiindcă l au apucat moarte n-au apucat s-o împodobească,...ce noi,...ne-am nevoit și o am împodobit...cu de toate... până întru desăvârșit...dintru ale noastre toate câte am avut cu bucate, cu sate, cu vecini și cu mori, cu vii și cu sălașuri de țigani...” Când am
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
apucându-ne, am zidit biserica până unde s-au sfârșit. Iar cu alte cât să cadu svintei mănăstiri podoabe și așezături fiindcă l au apucat moarte n-au apucat s-o împodobească,...ce noi,...ne-am nevoit și o am împodobit...cu de toate... până întru desăvârșit...dintru ale noastre toate câte am avut cu bucate, cu sate, cu vecini și cu mori, cu vii și cu sălașuri de țigani...” Când am terminat de citit, bătrânul călugăr a spus doar atât
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
mitropolie țărăi, mai mare și mai deschisă, și... începând a face și a zidi din temeiu acea svântă casă...să hie mitropoliei țărăi suptu hramul Streteniia Domnului. Și...cârmuindu-ne și agiutându ne de o am și obârșitu, și o-mpodobitu, și o am înzăstratu,...cu veșminte de odoare, socotit-am și pentru țintirimul acei svinte mitropolii pomana noastră să hie mai largu și mai deschis.” La sfârșitul lecturii, bătrânul, care m-a ascultat cu atenție, a întrebat: „Cine a scris
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
sale domnului meu...Evstratie Dabija voievod, carele dimpreună și cu noi,...apucându-ne, am zidit biserica până unde s-au sfârșit. Iar cu alte cât să cadu...podoabe și așezături fiindcă l-au apucat moarte n-au apucat să o împodobească și să o întemeieze, ce noi...ne-am nevoit și o am împodobit și o am întemeiat...” Știind că Istratie Dabija voievod a domnit în Moldova între anii 1661-1665 și că la moartea lui (1666) biserica era terminată, dar nu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
am zidit biserica până unde s-au sfârșit. Iar cu alte cât să cadu...podoabe și așezături fiindcă l-au apucat moarte n-au apucat să o împodobească și să o întemeieze, ce noi...ne-am nevoit și o am împodobit și o am întemeiat...” Știind că Istratie Dabija voievod a domnit în Moldova între anii 1661-1665 și că la moartea lui (1666) biserica era terminată, dar nu și împodobită, și că soția lui face această scrisoare la 24 august 1680
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
roșii și cu ochii pătați. Purta o bărbiță blondă, ascuțită, cu fire veștede. Ea era o țigăncușă uscată ca un drac, cu buze roșii ca sângele închegat și cu o pereche de ochi aprinși subt boneta de piele ce o împodobea, ascuțindu-i mai tare bărbia ascuțită. Pe mâini negre, cu degete fuiorate, avea inele cu pietre cât un nasture de tunică. După ce o privi bine în față, Lică lăsă mâna să lunece pe pulpa murgului. Calul, care tremura în zăbală
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
părinții lui, în cetatea lui David. 29. Ahazia se făcuse împărat al lui Iuda în anul al unsprezecelea al lui Ioram, fiul lui Ahab. 30. Iehu a intrat în Izreel. Izabela, auzind lucrul acesta, și-a uns sprîncenele, și-a împodobit capul, și se uita pe fereastră. 31. Pe cînd intra Iehu pe poartă, ea a zis: "Pace, noule Zimri, ucigașul stăpînului său?" 32. El a ridicat fața spre fereastră, și a zis: Cine este pentru mine? Cine?" Și doi sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
Dar, înainte de toate, florile: zeci de buchete (unele alcătuite din sute de fire), de lăcrămioare, narcise, zambile, trandafiri, fire culese de mâna profesorului și care pornesc către doamne și domnișoare, cu deosebire colege și prietene ale fiicei, și altele care împodobesc mormintele dragi: al sotiei, ale foștilor profesori sau ale prietenilor plecați. Amfitrion inegalabil, Profesorul Mânăstireanu își primește tradițional oaspeții omenindu-i, la plecare, cu roade din grădina proprie și oferindu-le tuturor, vârstnici ori tineri, tonifianta imagine și exemplul unei
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
adeseori, marii boieri ai culturii românești și ai sufletului nostru. În ,,Corabia nebună” prezintă realitatea zilei de 22 decembrie 1989 afirmând profetic: ,,Corabia nebună merge în derivă spre tărâmul pieirii și numai Speranța ne dă tăria de a năzui să împodobim lumea cu zori de zi și cu dimineață nesfârșită... Corabia nebună se duce purtată de valuri și marea va s-o poarte ca pe o mărturie a unui lung ev de beznă fumegândă”. Cât sarcasm manifestă autorul împotriva cârmaciului ce
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
tabloul mărit cu chipul dispărutului, chip luminat de un zâmbet transmis tuturor și chiar și celor din lumea de Dincolo. Mai sosesc între timp încă două coroane și un imens număr de jerbe și de buchete de flori menite să împodobească mormântul venerabililor lui părinți, lângă care se va odihni urna cu cenușă venită de departe... Încet-încet se adaugă noii sosiți - prieteni, cunoscuți și membri ai familiei, ultimul sosit de pe drumurile înnoroiate de la Sipeni d-rul Liviu Crăescu și venerabila sa mamă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
autorul relatează despre personalitatea Sfântului Ioan de la Tutova - existent între 1782 - 1842 care „S-a făcut de bunăvoie cerșetor, viețuind în smerenie și sărăcie, a miluit pe săraci și bolnavi, a apărat și ocrotit pe orfani, văduve și nedreptățiți, a împodobit și ctitorit multe biserici” - vezi coperta cărții. Personalitatea lui Lumânărică este implantată într-o epocă de o deosebită efervescență politică, social - economică și culturală a Moldovei, ilustrată prin personalitățile proeminente ale secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea. Ca
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
de buldozer, se puteau vedea în ferestrele cu cercevele de lemn strujit mușcate roșii și mostrele de mărfuri ; firme de tablă ieșeau perpendicular din ziduri ; tâmplarii expuneau în stradă tot soiul de sicrie dar cea mai ochioasă era vitrina cârpaciului, împodobită cu botine, cizme crețe și pantofi pingeluiți și mai ales cea a ceaprazarului. Pândită de păienjenișul negustorilor ascunși prin unghere întunecate, mulțimea se mișca în toate părțile. Solemni și indiferenți, bătrânii ieșeau cu scaunul pe trotuar, neîncetând să converseze cu
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
noastre. După ce-și termina mătăniile, adormea mai împăcată, căci orice îndoială reprezenta pentru ea, probabil, un păcat. Iarna, își instala războiul de țesut în casă și pregătea pânză de cânepă ori de bumbac, pentru nevoile noastre, fețe de masă împodobite cu desene imaginate de ea, ștergare înflorate sau covoare ce trebuiau duse, pe urmă, la piuă. Își ținea mărunțișul pentru biserică, singurii ei bani, între "valurile" de pânză din lavița veche, aflată în tindă, și, mai târziu, la sfârșitul vacanțelor
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cu nelipsita fereastră și cu grilajul pentru serenade și tot ce mai trebuia. Susan se bucură și zîmbi fericită, Închipuindu-și caleașca trasă În patio și combina stereofonică auzindu-se În depărtare, Într-un salon cu pereți albi și netezi, Împodobiți cu cîteva tablouri aparținând școlii din Cuzco și cu alte cîteva aparținînd școlii din Quito; erau așa de frumoase tablourile ei, o să le dea chiar ea la restaurat. Dar Juan Lucas voia un rancho modern și cu ferestre mari prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o fi văzut cu voalurile ei țesute de călugărițele din Oviedo! Tenul impecabil, fără nici un pic de fard și atît de bine conservat; părul blond roșcat, despletit și nearanjat fiindcă era bolnavă; totul mirosea a apă de colonie pentru a Împodobi acea dimineață ce se filtra veselă printre perdelele de la ferestrele uriașe. Soția ambasadorului din Nicaragua se așeză pe un colț al patului, spuse că dormitorul e un adevărat paradis și-i povesti lui Susan exact cum o Înțepase scorpionul, scorpionul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
răsunînd cuburile de gheață În shaker-ul de argint și rotofeiul priceput și epicureu se simte transportat În insulele Bahamas. Dar numai o clipă. Fiindcă ghitarele de flamenco, glasurile cîntăreților reproduse cu mare fidelitate de instalația stereofonică și afișele care Împodobesc barul, living-ul, dormitorul și biroul, afișe pînă și de la corrida aceea pe care-ai pierdut-o, Îl readuc pe rotofeiul Romero la agreabila realitate a momentului și tocmai atunci deschide shaker-ul de argint, Îl Învelește În prosoape albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
țîșnește ca din pușcă și taurul se năpustește pe urmele lui; Țiganul Își face apariția gata să Înfrunte furia animalului; În după-amiaza Încărcată de tensiunea corridei, Juan Lucas Își potrivește profilul său roșcat În lumina soarelui care-i accentuează bronzul, Împodobit de firele argintii care se scurg spre ceafă și privește concentrat, cu un aer de fin cunoscător, arta aceea care-i place atît de mult; Aránzazu Marticorena, care a fost amanta lui, se uită la el și simte că-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Înapoi, fiindcă avea mare nevoie de ea la tăiatul florilor data viitoare. „Divin!“ exclama Susan, contemplînd vasul plin de lasomie, trandafiri sau garoafe; „gata“, spunea pe urmă, căutînd privirea aprobatoare a lui Celso, care de fapt ar fi preferat să Împodobească salonul de pian cu floarea lui preferată: capuli. Era ora unsprezece dimineața, cînd Susan se instala pe o sofa orientală cu perne micuțe și aștepta să vină Daniel cu ceșcuța de cafea fierbinte, din care sorbea vreo două-trei Înghițituri, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
paharul În lumina palidă a localului, cu acordurile muzicii pătrunzînd printre rotocoale de fum, voia ca el să-i vorbească puțin și cu miez și ea să se Întoarcă din cînd În cînd ca să se delecteze privindu-i ceafa bronzată, Împodobită cu argint și mătase. Juan Lucas Împingea usa de la Freddy Solo’s Bar, Îi făcea loc să intre. Susan Îl văzu stînd pe marginea patului, aproape adormit. Cravata Îi atîrna de o ureche În timp ce se descheia la cămașă cu mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
a spus lui Pepe că de ce nu face și el un salt mortal ca străinul, stricata dracului, Carmincha asta e aproape o tîrfă, maică-sa e divorțată, ce să mai lungime vorba, pe bietul Pepe e În stare să-l Împodobească Într-o bună zi cu niște coarne ca de cerb și ei nu voiau să aibă Încornorați În cartier, să ne păstrăm faima, băieți, trebuie să stea de vorbă cu Pepe și să-i facă trampa cu Norma, fac pariu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
paralele cu tacîmurile de argint, se sprijini În palme pentru a simți răcoarea frumoasei zile de toamnă și răcoarea nu era propriu-zis frig, nici frigul nu era umezeală, fiindcă aici Începeau manșetele lui de mătase și ceva mai Încolo Celso Împodobise masa cu o fructieră Încărcată cu toate culorile, asupra căreia ochii lui se opriră timp de o clipă, portocalele, smochinele, fructele de mango, pentru a ricoșa Îndată parcă În căutarea pomilor care fac aceste fructe, pentru a-și lua zborul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nemulțumire cînd Bobby izbucni din nou mînios. Era descumpănită și se uita mai departe la Juan Lucas, de parcă l-ar fi Întrebat dacă trebuie să se arate Îndurerată sau era mai bine să nu dea nici o atenție celor șaptesprezece ani Împodobiți cu coarne. Jucătorul de golf, Într-un monolog interior, hotărî să-i cumpere lui Bobby un automobil cum nu mai avea nici un alt băiat În toată Lima. În sfîrșit, la asta trebuia să se mai gîndească puțin, În funcție de Întorsătura pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Aici nu se respectă Crăciunul; asta e noaptea de Ajun și nici urmă de pom de Crăciun“. Julius interveni ca să-i spună că În privința asta el credea că mămica are dreptate. „Mămica zice că nu poți pune pomi de Crăciun Împodobiți cu vată, ca să semene cu zăpada, cînd noi ne topim de căldură. Obiceiul ăsta e bun În Germania sau În Statele Unite, dar nu În Peru.“ Țanțoșa era de acord. „Dar nu pot fi de acord cînd doamna nu spune deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
izvor nesecat. Și pe deasupra știa să le spună În engleză; În engleză, folosindu-se de patruzeci și cinci de cuvinte, singurele pe care le mai știa ca urmare a unei bune educații, scăldate În whisky, presărate cu hohote de rîs. Împodobite cu clipe de tăcere pe care le Însoțea de gesturile potrivite ale mîinilor lui expresive, privindu-și palmele foarte des și exclamînd ah!, ce n-aș da să știu mai multe cuvinte! Cu toate astea Vlăjganul Își dăduse drumul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]