2,778 matches
-
ce izvorăște dintr-o lume de basme mă atrage. Străbat cu piciorul crângul din față și văd o tăbliță ce-mi Îndreaptă pașii spre „Inspiration point”. O priveliște grandioasă Îmi apare. În fund o cascadă cu stânci multicolore de jur Împrejur, din toată gama de culori creată de natură. E un modest Început al regiunii colorate - Colorado - ce atinge sublimul În statul Colorado și În regiunea deșertului pictat din Arizona. Pornim de aici În sus. La un moment dat, un drum
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
liceului francez, În schimb de la liceul de aici, ies cetățeni mai bine pregătiți pentru viață. Deviza liceului american e aceea care duce și pregătește prin calea de mijloc. Aurea mediocritas. Profesul mă conduce În marea sală de mecanică. De jur Împrejur fel de fel de motoare stau așa cum stau cadavrele În sala de disecție a facultății de medicină. O serie de elevi sunt În jurul câtorva, fiecare fiind Înscris la un anumit motor. Ne oprim la doi dintre ei. Tebuie să pună
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
la Santa Monica - Hollywood - Los Angeles. E un trio nedespărțit. Odinioară distanța dintre ele era vizibilă. Azi abia observi limitele dintre ele. Los Angeles are deja o populație de 1.300.000 locuitori, iar Santa Monica 37.000. De jur Împrejur, În special pe colinele Beverly Hills sunt elegantele vile ale stelelor Hollywood-ului În care domnește gloria și fericirea, dar din când În când au loc și drame și tragedii. Hollywoodul e acum un cartier al Los Angeles-ului, cetatea cinematografului, În
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Ilie, de ziua Nașterii Maicii Domnului, cronici despre sfințirea Bisericii noi din Baniza pe Ceremuș etc. Următoarele pagini, aproape 700 în 1883, au referire la Catacombele romane, la mersul culturii teologice și clericale în Bucovina, cuvântări în diferite împrejurări (tăierea împrejur a Domnului nostru Iisus Hristos, duminica vameșului și a fariseului, la înmormântarea unor personalități, la Înălțarea Domnului, cuvântări ale unor preoți profesori în biserica seminarială a Mitropoliei Cernăuți, cum a fost cea a lui Euseviu Popovici, de ziua celor trei
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
răzbată. Peste vâjâiala vântului cred că am deslușit sunetul unei fâlfâieli. Pe măsură ce mă apropiam de piatră, eram tot mai convins că ceva chiar ieșise din falsul mormânt. Ceva negru și uriaș trecu peste casă - zburând - apoi se învârti de jur împrejur în aer, ajungând instantaneu sub mine, în timp ce vântul continua să șuiere, iar câteva clipe se auzi zgomotul unor animale luptându-se în pădure, după care începu din nou să se rotească deasupra mea, iar atunci am îngenuncheat în fața pietrei de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cineva cu ea în mașină. Iar acel cineva era un bărbat. Comentariul lui Robby despre Elvis Costello, stopul, mașina lui Aimee, realizarea că era cu un bărbat - toate s-au întâmplat în câteva secunde, aproape simultan. Am făcut rapid stânga-mprejur și am pornit în urmărirea lor. Sarah făcea play-back pe Backstreet Boys când manevra mașinii aproape că a răsturnat-o. - Tati, unde mergem? - La mall, iubito. - Dar ăsta nu e drumul spre mall. - Stai liniștită și apreciază talentele de șofer
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
prietenă cu tine, acolo? am întrebat cât se poate de grijuliu. Mi-am întins un picior - îmi amorțise - și m-am uitat în camera media, la ei trei, stând acolo neștiind ce se întâmpla la etaj. - Nu, zise Wendy, privind împrejur. Nu suntem decât noi. De data asta m-am ridicat și am luat-o anevoie spre casă, simțind cum se clatină pământul sub tălpile mele. - Wendy, scoate-i pe copii, bine? am zis foarte calm. Silueta continua să stea în fața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
întins mâna după pistol. Țipătul încetă. Ușa se deschise în întuneric și ceva se năpusti spre mine, dar n-am văzut nimic. - Hei! am strigat, după care arătarea făcu un salt în aer și zbură pe lângă mine. M-am învârtit împrejur, lovind aerul cu brațele, apoi ușa de la camera lui Robby se trânti, închizându-se. Țineam acum arma în mână, în dreptul coapsei, iar cu cealaltă mână pipăiam peretele, îndreptându-mă spre camera lui Robby. - Domnule Ellis? am auzit-o pe Wendy
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
nu. Nu...Cred că a sărit pe fereastra lui Robby ... Fața lui Jayne se umplu de dezgust. Trecu pe lângă mine, intră în birou și puse arma la loc în seif, încuindu-l. Am urmat-o tăcut, uitându-mă de jur împrejur, să văd dacă exista vreo urmă a cuiva care fusese în casă, că nu era vorba de o fantasmă cauzată de sangria și marijuana; un sentiment general foarte negativ mă invadă pe tăcute. Jayne începu să urce scările. Am urmat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
scobise. Pământul era îmbibat cu sânge, iar bucățele din viscerele pe care Terby din spintecase din pisică stropiseră gardul înflorat, colcăind de muște. Mi-am imaginat că trebuia să existe un martor al descoperirii mele, întorcându-mă brusc de jur împrejur, în același timp cu o pală întunecată de vânt care dădu colțul casei. Scriitorul îmi promise că nu era vorba de ceva ce visasem. Însă nu-mi puteam imagina cum reușise Terby să captureze pisica. Nu-mi puteam imagina cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
adevărat tehnic vorbind.) Bâiguiala noastră a fost curmată de vocea lui Sarah strigând. - Mami! Mami! Mă papă! M-am repezit prin baie în camera lui. În clipa dinainte de a o lua din pat am vânturat sabia de lumină de jur împrejur. Sarah se trăsese spre tăblia patului când arătarea încercase să se tragă în patul ei. Își încleștase gura într-unul din stâlpii de susținere ai patului și îl zgâlțâia, răgind. - Ce se-ntâmplă? strigă Robby, din baie. Am urlat scârbit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
a stat; s-a dus tot înainte. Bosniacul râdea: E nevastă-mea. Gropnițele de stâncă de la Tavtat în care un sculptor și-a pus viziunea unei ascensiuni de trupuri grele cătră cerul albastru, pe când marea și peștii de piatră freamătă împrejur. Nu. Toate rămân aici, bietele trupuri descompuse odată cu visurile. Nu e infern, nici paradis imaginile de piatră se avântă zadarnic și fals. În gropnițe rămân aici și numai aici, câtă vreme? pulberi; și din când în când câtă vreme? câte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
loc și rând intru alături la cantină. Mă așez pe un scaun ca să mă hodin. Poruncesc vânzătorului, care mi-i prietin și mă cunoaște... Îl știm: Ghiță Adămoaia. Întocmai. Îi poruncesc tovarășului Ghiță Adămoaia o garafă de vin. Mă uit împrejur. N-apuc să văd bine ce prietini aș putea avea la un pahar de vin. Cânta o muiere din harmonică și din gură. Cum am auzit-o m-a săgetat în inimă. Nu-mi mai este foame; nu-mi mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
aud și la hanul municipal de peste drum. Mă gândeam astăzi, mărșăluind ore în șir prin arșiță, pe un pământ semiarid, că viața are și momentele ei de pustietate, de singurătate, de lipsă de perspective surâzătoare. Momente în care deasupra și împrejur simți ceva dezagreabil, când în fața ta nu se profilează nimic care să te atragă, când în ființa ta, în adâncul inimii și al gândurilor simți un gol, simți cum puterile îți slăbesc, iar în jur nu-i nimeni să- ți
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
deloc liniștit are (un) Luca Pițu de nu vrea să intre într-un text, ci se fragmentează la nesfârșit... Sunt chestiuni care, în timp, vor intra în atenția Academiei Române care va promova simpozioane tematice, de la "naționale" la "internaționale" (și stânga-mprejur!). E Luca Pițu un cârcotaș? Pentru că, dacă te uiți în cărțile lui urmărind destinele persoanelor-personaje de-a lungul timpului îți dai seama că numai cărțile nu l-au dezamăgit cu adevărat. Oamenii, prieteni sau nu, au confundat prea adesea vocile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
unde a trimis Domnul pe cei zece leproși să se spele. Și mare minune, că toți zece s-au curățit. Dar numai unul s-a Întors să-I mulțumească. Și noi nu totdeauna știm să mulțumim. Aici sunt niște ziduri Împrejur, Înalte de tot, iar Între ele este ca un bazin lung de vreo 9 m și lat de vreo 4 m. Este și o poartă cu un arab, el ți-o descuie dacă-i plătești. Și-a primit dreptul de la
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
locuri frumoase și bogate: „Am vizitat Hușii (Use), oraș neîmprejmuit cu ziduri, mai degrabă târg decât oraș, dar îl numesc oraș (città) fiind aici reședința unui episcop schismatic. Este așezat în vale; ceva mai jos se deschid câmpii către Prut; împrejur sunt dealuri nu prea înalte, pe care se află un mare număr de vii; aici sunt viile domnului. E bogat în poame pe care le produce această țară ca: mere, piersici, nuci etc, nu însă poame de peste mări, pe aici
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
văzuți de asemenea cocori, corbi și alte păsări cu cântec dulce, iar de pe insule veneau adieri din cele mai fine parfumuri, care desfătau pe toți... Pentru a lua apă și provizii se îndreptă spre o insulă ce avea de jur împrejur cel puțin 30 de leghe, pe care o boteză Isla del Evanghelista insula Evanghelistului." (p. 254). Las Casas explică faptul că, mai târziu, insula "a fost botezată și se mai chea-mă Isla de Pinos Insula Pinilor și că nicăieri pe lângă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
au trebuit să plătească pagubele. După asta prietenul meu „a rupt-o” cu mine, fiindcă relația noastră Îi primejduia poziția În grup. Am văzut că nu există cale de compromis cu grupul, cu ceilalți, și m-am trezit foarte singur. Împrejur era pustiu, potrivnicul era ascuns, așa că am trecut iar la aventuri singuratice. Actele mele infracționale erau simple gesturi, neprofitabile și cel mai adesea nepedepsite. Pătrundeam Într-o casă și mă plimbam prin ea fără să iau nimic. La drept vorbind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
iar ochii lui căprui străluceau de durere. Aveam În gură o bucată de opiu Împachetată-n celofan. Am scuipat-o pe jumătate de portocală și i-am dat-o lui Ike. În douăzeci de minute era luat. M-am uitat Împrejur și am observat cum trăgătorii ieșeau În evidență ca grup aparte, ca și poponarii care pozau și chițăiau Într-un colț În curte. Drogații erau adunați la un loc, vorbeau și gesticulau În felul lor tipic. Drogații poartă toți pălării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
mexican. M-am trezit bînd o tequila. Ultimul lucru pe care mi-l amintesc e gustul acid al lămîii din care am supt bînd paharul de tequila. M-am trezit În dimineața următoare Într-o cameră necunoscută. M-am uitat Împrejur. Stabiliment ieftin. Cinci pesos. Un șifonier, un scaun, o masă. Prin perdelele trase vedeam oamenii trecînd pe-afară. Parter. O parte din hainele mele erau Îngrămădite pe scaun. Sacoul și cămașa Îmi erau pe masă. Mi-am coborît picioarele din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
de ei ca cel mai bun din București. Spre marea mea mirare însă, o săptămână mai târziu, subofițerul lor reveni să reclame haine uitate la noi. Îi arătai recipisa de evacuare, unde dânsul chiar certifica predarea întregului echipament. Se uită împrejur și îmi zise: „Ce bine ne-a fost aici!“ „Cum poți spune așa ceva? Acum sunteți în spital german.“ „Dar crezi d-ta că o singură infirmieră de ale noastre ne spune o vorbă bună?“ Lucru care m-a mirat mult
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
eu nu știu nimic“. Bineînțeles, aveau și ei partea lor din toate, și la dânsul vorbea inima lui de polonez oropsit. După rugăciunea la care am asistat și noi, soldații s-au așezat toți la masa cea lungă, maicile circulau împrejur, îi serveau și le vorbeau cu dragoste. Bieții oameni erau într-o stare de jale: slabi morți, murdari, desculți, curgeau zdrențele după ei. S-au găsit pentru cei mai goi câteva cămăși, izmene, ciorapi, flanele și chiar pantofi. Fiecare a
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
atât de matinală. Am alergat și am dat alarma ca să ascundă cel puțin pachetele de hârtie sosite din Moldova. Pe cele mai grave le-am băgat repede într-o găleată de la baie, punându-i capacul, și am vărsat multă apă împrejur; m-am întors într-o clipă, spunând că soțul meu se îmbracă și sosește, iar mama nici gând nu are să se coboare din camera ei. În lipsa mea, ei au promis o bună recompensă servitorilor de vor spune unde ținem hârtiile
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Pe Calea Victoriei, d. Dan Corbescu, fratele lui George, pe care-l insultase Nic. Lupu Costache, s-a întâlnit cu acesta la orele 12, pe când plimbarea era în toiul ei, și l-a bătut cu pumnii și bastonul. Publicul făcuse cerc împrejur, zicând: „Se bat boierii“, și râdea. Când au înțeles însă, după vorbele d-lui Dan Corbescu, că executa pe un dezertor și trădător, au venit pe rând să-l felicite și să-i strângă mâna. Pe de altă parte, d.
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]