13,283 matches
-
bănuit că vrea să o ia spre Acvariu și spre ieșirea din partea de sud. Peștii erau ultimul lucru pe care te-ai fi așteptat să-l vezi în clădirea imensă care leagă Grădina Zoologică de Budapester Strasse. Un iguanadon se înălța, cu un aspect de prădător, lângă ușa deasupra căreia se afla capul unui alt dinozaur. În rest, pereții Acvariului erau acoperiți cu scene murale în relief care înfățișau tot felul de creaturi preistorice care ar fi putut înghiți chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
putut paria că nu era unul de Kurt Weill, și avu ca efect trimiterea noastră la culcare. A doua zi dimineața, am mers un pic pe jos spre nord în Jakob’s Platz, unde vizavi de o biserică frumoasă se înalță o fortăreață construită de un vechi ordin al cavalerilor teutoni. În punctul său sud-estic, ea include un edificiu sub formă de dom care este Elisabeth-Kirche, în timp ce în punctul sud-vestic, colț cu Schlotfegergasse, se află vechea cazarmă, acum sediul poliției. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mai deșteaptă de la ea din clasă, poate, zise Frau Steininger, dar e foarte populară. Emmeline are o mulțime de prieteni. — Și la BdM? — La ce? — Liga Fetelor Germane. — A, asta. Și acolo totul este bine. Ridică din umeri și își înălță capul cu exasperare: — E un copil normal, Kommissare. Emmeline nu e genul care să fugă de acasă, dacă asta sugerați. — Cum ziceam, îmi pare rău că trebuie să pun aceste întrebări, Frau Steininger, dar ele trebuie să fie puse. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
persoanei tale dispărute, după care, prin intermediul lui Otto Rahn, erai pasat unei puteri aparent superioare. Acest serviciu avea probabil efectul că plăteai de câteva ori mai mult pentru privilegiul de a afla ceea ce era deja evident: că persoana iubită se înălțase la cer. Da, într-adevăr, o piesă de teatru frumoasă. Avea să-mi facă plăcere să îi închid pe oamenii ăștia. Poți ierta uneori un bărbat care încalcă legea, dar nu pe aceia care se hrănesc din durerea și suferința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
o grădină zoologică e un magazin de animale de casă sau că o catedrală e o sală de conferințe. Școala lui Himmler era în realitate un castel de mărime decentă, cu tot cu turnurile sub formă de dom, dintre care unul se înălța peste esplanadă precum capul acoperit de un coif al vreunui imens soldat prusac. Am oprit lângă o bisericuță aflată la mică distanță de câteva camioane militare și mașini de ofițeri, care erau parcate în fața a ceea ce părea să fie ghereta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
pic, mâine mai mult, până la urmă uitau de ce munceau. Și munceau, nu glumă. Ora H, ora decolării, sosi. Cu un scrâșnet, nava spațială multifuncțională „Bourul” se desprinse de pilonii care-o susțineau și, în câteva secunde, accelerând din principiu, se înălță tot mai sus, până deveni un punct azuriu, apoi nu se mai văzu. Oftând, roboții de jos, care o urmăriseră pierzându-se în cer, fluturară cât fluturară, în semn de rămas bun, hârlețele, apoi își reluară săpatul. În navă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
femeiuștile. Roboții pământeni le îmbrățișară, strânseră îndelung una din mâinile marțianului, apoi, însoțiți de Getta 2, ieșiră din barul „Supernova” și se îndreptară spre navă. În curând, „Bourul” își ambală motoarele valide și, lăsându-se ușor pe-o parte, se înălță spre zări, spre noi și noi aventuri ale cunoașterii. Episodul 28 Probleme general-umane Se depărtară văzând cu telescopul de stația interplanetară a omuleților verzi și, foarte repede, nava spațială „Bourul” intră în viteza ei obișnuită, de croazieră. În cabina largă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Felix S 23. Atunci bărbosul îi arată din ochi asiaticului lada mare de fier de lângă ușa magaziei. Asiaticul ținti lada și apăsă pe trăgaci. Un fulger mic, rudimentar țâșni pe gura megalaserului și lacătul zbură cât acolo. Blondul sări și înălță capacul lăzii. Zeci de pachete de nailon cu un praf albicios stăteau frumos orânduite în ladă. Cu vârful baionetei blondul sparse unul, își umezi arătătorul și gustă. — Ei? întrebă nerăbdător bărbosul. — „Dero”, răspunse blondul și scuipă. — „Dero”? făcu dezamăgit bărbosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Revendicările lui Kudașvili n-au fost date publicității. 5) Starea de revoltă este imediat urmată de un acut sentiment de împăcare cu lumea, de înțelegere și acceptare a tot și a toate. Domină acum dorința de a elogia, de a înălța imnuri, ode, cuvinte de laudă. Robertson, de pildă, a scris pe o hârtie că fără NASA n-ar fi fost nimic în viață. În ceea ce-l privește, cam același lucru se pare că l-a trăit și Kudașvili. Acestea sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
ar fi, nu l-am ști noi? zâmbi sceptic tractoristul. Suntem o mână de oameni, ne cunoaștem între noi. Credeți că nu ne-am bucura să se ridice unul și să zică, măi băieți, uite cum gândesc eu... Dar se înalță careva? Nici pomeneală! — Și femeile sunt mediocre? întrebă Amărășteanu. — Femeile sunt mediocre rău de tot, răspunse tractoristul. O ecuație nu pot face. — Și copiii? — Copiii sunt mediocri, da-s drăguți. Copii, ce poți să zici... Ați spus c-aveți trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Mie, gene; Ție, Cornul drept, Cel stâng, Binișor, Pe când se frâng Lemne-n crâng, Melc nătâng, Melc nătîng!" III Dintre pene și cotoare Gata nins, Cum mijea un pic de soare Pe întins, Războind cu lunecușul, Din țăpoi săltând urcușul, Înălțat la dîmbii prinși, Îl zării lângă culcușu-i De frunziș. Era, tot, o scorojită Limbă vânătă, sucită, O nuia, ca un hengher, Îl ținea în zgărzi de ger! Zale reci, Aspre benți ce se-ntretaie, Sus, de vreascurile seci Îl prindeau
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
cum se destramă un suflet undeva, Departe, în a ploii acidă melopee... E noapte-n larg... iar Arca te-așteaptă, Jehova, Pe mările din suflet să fereci curcubee. ȚI-AM ÎMPLETIT ... Ți-am împletit suprema cunună de tristețe, Să te înalți mai gravă în cadrul tău de-azur Iar seara să-ți umbrească înalta frumusețe Și astfel întregită să-atingi Acordul-Pur. Dar dacă-ncumetarea ta șovăie și seara Descinde friguroasă în inimă și gând Iar, umedă, pe frunte apasă greu tiara Atunci, slăvită Soră
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
scăpăta Și minutarul stelelor arată dimineața 1 Tennyson: In memoriam. 2 Shelley: The left me at the silent time. - Cum minutarul stelelor înclină către dimineață La capătul drumului o lienescentă și vaporoasă lumină se ivi; Al Astarteei diamant crescent Se înalță cu îndoitul lui corn..."1 " Deși ziua destinelor mele e apusă Și steaua norocului a scăpătat Inima ta bună... etc., etc."2 Patru crâmpeie de poezie, vădit asemănătoare prin sub-stanța și muzica lor. Toate se desfășoară în același cadru abstract
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
uimească cu foarte scumpe daruri. Bucureșteni, raiale, salutar bătute de părintele acestui om, la singurele voastre părți simțitoare pentru păcatele de somn, prostie și îmbuibare, nu purtați vrăjmășie fiului! Negația celui dintâi trebuia, pentru fapta omului de astăzi, să se înalțe în toată cuviința. E timp să vă bucurați prin mila scrisului său. Un act de mare iubire și domnească dărnicie răscumpărară cetatea voastră din păcate grele și vechi. Veți ști de azi înainte să dezgropați învățături mai limpezi bătrânelor ei
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
figurație și alegorie deosebirea cunoscută între operație și formulă. Operația: transformare, liberă permutare de chipuri în domeniul aceluiași grup. Formula, doar memoria consemnată a uneia singure din aceste operații. Iată un exemplu de figurație, de regizură fastuoasă, novalisiană. Pământul simplificat, înălțat pe coturnele unui "rege-liniștit", se desfășoară în castele subpămîntești: " Sein Schloss ist alt und wunderbar, Es sank herab aus tiefen Meeren, Stand fest und steht noch immerdar, Die Flucht zum Himmel zu verwehren. Von innen schlingt ein heimlich Band Sich
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
organizat al gloriei lui Gauss, de către lumea matematică de la Göttingen. Göttingen este orașul lui Gauss. Pe drept cuvânt, de altfel. Ce era Georg-Augustia, Universitatea din Göttingen, înainte de Gauss? Nici măcar o universitate obscură, dar venerabilă. Datà din 1725. Georg-Augusta s-a înălțat prin Gauss. Ilustrată, după moartea lui, de Dirichlet, Riemann, Klein, Minkowsky, Hilbert, Emmy Noether, mai toți din familia spirituală a lui Gauss, e aproape o academie, în sensul antic al cuvântului. Berlinul însuși, cu Jacobi și Weierstrass, e aruncat în
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
o succesiune de tablouri, care sunt, alternativ, și o serie de atitudini interioare. Aci, poetul concentrează toate forțele obscure ale sufletului straniei d-re Hus într-o chemare a iubirii colorată de sugestivă halucinație. Unde expresia națională nu se poate înălța la esența ideii, intervine incantația, muzica întunecată și confuză a silabelor, urmărind vraja eterată a unei încordări absolute. Dar aceste apeluri onomatopeice, amestec de sunete surde și clare, nu sunt simple elemente folclorice, utilizate cu scopul de pitoresc; ele exprimă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
penetrație în univers: științifică și poetică. Dar nu matematicianul face poezia, ci savantul-poet, subsumat căutării și întrebării umane. El are marea forță de a urca în hora elementelor: Spre acel fumegat/ Fra Mercur/ De pur augur", - un Luceafăr care se înalță într-o bucurie contemplativă a misterului universal. ă...î Poetul Jocului secund pătrunde printr-o spărtură a spiritului în lumea precreatelor, descoperind locul său de parte a întregului: "O, Mercur,/ Frate pur/ Conceput din viu mister/ Și fecioara Lucifer,// Înclinat
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
mă lași să pier... DE CE !? De ce nu putem oare uită clipele trecutului? Amintindu-ne că odinioară pluteam pe aripile vântului. Navigam peste oceanul dorințelor noastre, Și zburăm mai sus de visuri, spre-albastrele astre. Deasupra frământărilor și pește culmile idealurilor Se-nalță-n noapte, visând că undeva, departe, ne avântam deasupra stelelor. De ce nu putem oare uită clipele de iubire, De durere, de alint, de tristeți și suferinți? De ce oare nu putem uita fiorul care ne învăluia, Când adolescenți fiind, ne temeam
ŞOAPTELE SFINTE ALE NOPŢII (POEME) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364282_a_365611]
-
să mai reziste Dar...poate...într-un viitor Durerea ei trece-n cuvinte, Cuvinte care pot s-aline, Trecutul greu,fără păcat Dar poate dorul care vine Durerea inimii-a salvat, Doare inima...tot doare, Dar durerea ei trecută Se înalță către soare Într-un verde-viu tăcută! Popean Valer,Târnăveni Referință Bibliografică: Câteodată inima doare / Valer Popean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2195, Anul VII, 03 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Valer Popean : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
CÂTEODATĂ INIMA DOARE de VALER POPEAN în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364314_a_365643]
-
timp în care ne-am revăzut de două ori, fără să schimbăm prea multe impresii;cele câteva zile petrecute acasă fiind devastatoare, tăcerile tensionate ducând la stări de agonie și deznădejde. Nimeni nu mai putea să dărâme zidurile care se înălțaseră înfricoșător între noi. - Te sun mai spre seară. Acum am de rezolvat câteva probleme ce nu suportă amânare. Ai grijă de tine. La revedere! N-am apucat să spun și eu „la revedere”, deoarece telefonul s-a închisimediat. Surd, sec
ULTIMA ÎMBRĂŢIŞARE... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364288_a_365617]
-
n-ar zidi Domnul casa, în zadar s-ar osteni cei care o zidesc". În fiecare dumincă și sărbătoare, la Sfânta Liturghie pe care o făceam sub cerul liber la o troiță în cimitir, ne puneam în genunchi cu toții și înălțam rugăciuni ca Dumnezeu să ne ajute să continuăm construcția. La 5 iunie 1988, s-a sfințit sfântul lăcaș, iar poetul Ioan Alexandru a ținut un vibrant cuvânt de învățătură în fața a 15.000 de creștini", îmi spune Părintele Isidor Berbecar
MARAMUREŞ, O ICOANĂ VIE A SPIRITUALITĂŢII AUTENTICE ROMÂNEŞTI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364316_a_365645]
-
sărăcie și disperare Liberum veto Capitalism la post-restant Patrie de mâna-a doua Că tot se poartă vechiturile Europei Criza et comp Binevoitor aproapele îmi calcă viața pe dungă Numai poetul mai poate îmblânzi lucrurile Și-n căutarea aripilor se înalță Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ Referință Bibliografică: AGRESIUNEA IUBIRII / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 971, Anul III, 28 august 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Costel Zăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
AGRESIUNEA IUBIRII de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 971 din 28 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364353_a_365682]
-
mai contează um bra aproapelui sau discreția îngerului de pază Sunt tolerate în cușca fiecărui indi vid Castrată omenirea a tras jugul evolu ției pe dreapta Cu tot cu riscul amenzii pentru bruiajul muzicii sferelor de influență Peste tot și toate se înalță zidurile triumfale ale tăcerii Pe orice tarabă se găsește în exces viitor la preț redus Grăbiți-vă să lichidați Condiția umană e pe ducă Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ Referință Bibliografică: EREZIA OPTIMISMULUI FATAL / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN
EREZIA OPTIMISMULUI FATAL de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364358_a_365687]
-
ucenici iubitori ai rugăciunii, astfel că așezământul lui începe să fie cunoscut ca sihăstria lui Simeon. Aflând domnitorul Ștefan cel Mare și Sfânt că nu are biserică unde să se roage, îi dăruiește în 1461 bani și ajutor iar el înalță o biserică în cinstea Marelui Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință. Biserica a fost sfințită de către mitroplitul Teoctist I care a păstorit cu cinste turma credincioșilor săi între anii 1452-1477, și care l-a hirotit preot și egumen. Primise de la Dumnezeu
SFINŢII SIMEON ŞI AMFILOHIE DE LA PÂNGĂRAŢI de ION UNTARU în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364368_a_365697]