2,851 matches
-
trepte, face semn trâmbițașilor să înceteze) Trâmbițași! Cinstită curte, oaspeți mari din țări străine! Preaslăvitul domn al nostru fie-i zilele senine / Va grăi-nțelepte vorbe... Se cuvine-a-l asculta / Cu smerenie și grijă! Ascultăm, măria-ta!" (Victor Eftimiu, Înșir-te, mărgărite!) (g) "Ce-i, ma chere? se întoarse cu mirare doamna Vasilian. Dar când văzu despre ce era vorba, când înțelese ce contrast și ce sacrilegiu s-a produs în salonașul său grenat, sângele i se ridică brusc în
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
crescut pe-o creangă-n suflet, frate bun cu nențelesul / Dor al clipelor de seară și-al visărilor de mai... / Toate dorurile mele, toate visele-mi chemai... Măr de aur, măr de aur, cui o să te-azvârlu oare?" (Victor Eftimiu, Înșir'te, mărgărite!) (d) "Într-o împărăție cam ploioasă, / trăiau un împărat și o împărăteasă / ce-aveau, cum se cuvine, și un prinț, / singur la părinți" (Nina Cassian, Prințul Miorlau) Substantiv Formulați cinci enunțuri în care substantivul viață să fie în
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
bunica. Ilustrații de Gheorghe Adoc. București: Editura Tineretului. Delavrancea, Barbu Ștefănescu (1985). Neghiniță. București: Editura Ion Creangă. Delavrancea, Barbu Ștefănescu (2001). Basme și povestiri. București: Editura Tedit FZH. Dulfu, Petru (1966). Isprăvile lui Păcală. București: Editura Tineretului. Eftimiu, Victor (1922). Înșir'te mărgărite!... Strămoșii. Rapsozii. Editura Librăriei Socec & Co. Eminescu, Mihai (1943). Poezii. București: Editura Națională Gh. Mecu. Eminescu, Mihai (1996). Făt-Frumos din lacrimă. București: Editura Litera. Farago, Elena (1957). Poezii. Ediție îngrijită și postfață de Liviu Călin. București: Editura de
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
în chirie "idem" + suf. -a; înlătura "a îndepărta, a da la o parte, a elimina" < [a da] în lături "idem" + suf. -a; înmâna "a da, a remite, a preda, a da în mână ceva" < [a da] în mână + suf. -a; înșira "a (se) alinia, a (se) așeza la rând, a (se) face șirag" < [a (se) pune, a (se) așeza] în șir "idem" + suf. -a; întâmpina "a-i ieși cuiva înainte pentru a-l primi", (înv.) "a ieși cu oaste în calea
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
127, 188, 191, 198 iatac, 129, 139, 188 ie, 137, 171, 203 iepure, 132 iliș, 211 insecticid, 119 internaționali, 117 (a) închiria, 86, 143, 205 înghețată, 94, 95, 96, 163-164, 173, 204 (a) înlătura, 143, 144 (a) înmâna, 143 (a) înșira, 143 (a) întâmpina, 143 (a) întropărta, 143, 144 (a) întruni, 144, 205 jamaică, 133 jumătate, 141, 200 juxtă, 39, 64, 103, 173 kaizer, 12, 129, 187 living, 122, 130, 160 locale, 31, 102, 111, 116, 117, 138 lup, 107, 111
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
un loc însemnat. Ridicarea e la dipoziție fermierului din cutia ce-i aparține și care e înfiptă într-un stâlp, într-un anumit loc, la șoseaua principală. Pentru expedierea ei poștasul nu poate opri și controla toate sutele de cutii înșirate de-a lungul șoselei. Pentru a-i ușura munca, atunci când a depus corespondența în cutia sa, fermierul atârnă o basma roșie. Numai în acest caz poștasul oprește în fața cutiei respective. În izolarea în care trăiesc, fermierii sunt ajutați de numărul
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
locului. Familia Toteff nu vrea să mă imite. Îmi iau întreaga familie, inclusiv Ursulică și pornim în oraș - down-town - la Finger Lake Garage, în ziua de 30 decembrie. Șeful garajului mă primește extrem de curtenitor. E absolut singur. Multe mașini erau înșirate, unele în salonul garajului, altele afară. Soția încă nu e de acord cu mine și mă tot întreabă cum o s-o plătim. - V-ați ales mașina? - Da, uite aceea de acolo. E un Ford, frumos, tip 1935, din primele exemplare
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
foaia de circulație. Mă înscriu cu emoție pentru examen, care e fixat pe loc, pentru a doua zi la ora 10, în strada cutare. Acolo mă așteaptă un ofițer. În primul rând mă pune să citesc la distanță niște litere, înșirate pe o tăbliță, pe un pom. Mă invită lângă el și-mi spune să pornim înainte, la dreapta pe altă stradă, înapoi la locul de unde am pornit. Pleacă fără să-mi spună un cuvânt. Te pomenești, îmi spun, că am
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
mi spune să pornim înainte, la dreapta pe altă stradă, înapoi la locul de unde am pornit. Pleacă fără să-mi spună un cuvânt. Te pomenești, îmi spun, că am trecut. A doua zi primesc un mic formular, pe care erau înșirate o serie de puncte ce trebuiesc îndeplinite. E perforat punctul referitor la întoarcere, când am lovit puțin trotoarul. Mai las un timp să treacă și mă prezint din nou. Același examen, scurt de tot, fără un cuvânt. A doua zi
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
Asta puteți să-mi spuneți mie, dar vă sfătuiesc ei să nu-i spuneți. Fragmente de scrisori 22 martie ... Aș fi contrariată o clipă, dacă aș ști că m-am prezentat aidoma acelor doamne care țin să-și etaleze inteligența înșirând banalități și bătându-și joc în public de dificultățile de lectură. Fac eforturi considerabile și, la fel ca toți care li se aseamănă, se afișează, pentru că niciodată nu înghiți săbii și nu mesteci sticlă doar pentru tine însuți (Martha Bibescu
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
Marmură nu are lumină electrică, și asta ajută mult la impresia de ireal, de întoarcere în timp, de incursiune în acest îndrăgit secol al XVIII-lea. Camerista și cu mine ne învârtim, de colo-colo, în jurul măsuței de toaletă, unde sunt înșirate toate aceste lucruri familiare pe care sunt uimită să le văd aici, așa cum uimită sunt de propria mea prezență în acest decor. Doamna Hazard îmi povestește, foarte agitată, că adineauri a văzut-o pe prințesa imperială și că i-a
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
să relateze cu lux de amănunte evenimentul, și-n zilele următoare. În ce ne privește, socot că am fost privilegiată și că am avut... o zi norocoasă ! (aveau, de altfel, să-mi mărturisească aceasta și consilierii mei). Îngăduiți-mi să înșir, în continuare, câteva din „câștigurile” zilei... Profil de ministru O atitudine pragmatic-generoasă Foarte interesat să vadă școlile „cu de-amănuntul”; grija pentru detalii („Diavolul se ascunde în detalii”, zice vorba populară); Multumit că, totuși, peste 85% din copii să învețe
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
și pitorești pe malul Someșului: și îmi închipui nu cum ar fi Clujul dacă ar fi Paris, ci cum ar fi Clujul dacă ar avea gherete, tejghele și tarabe cu opuri vechi, afișe matusalemice și alte chestiuni livrești de odinioară, înșirate pe malul Someșului. Pentru că anticariatele nu mai sunt astăzi niște pivnițe ale lui Auerbach, nu mai au farmecul sfătos și exotic din vremea comunismului, când cartea era obiect ultraprețios de contrabandă. Anticariatele de astăzi sunt niște magazine ca oricare de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
decât o încăpere. Bunăoară mi se întâmplă să mă uit consternată la un teleshow unde vreo fostă cunoștință, tânăr debutant modest, cuviincios și la locul lui, cu cincisprezece ani în urmă, își lăbărțează paranoia vizionară, importanța de guru al neamului, înșirând una după alta și pe ton profetic, toate gugumăniile imaginabile. Când nu de pe terasa unei viloaice, sau de la bordul unui yaht ori al unei mașini de o sută de mii de euro, atunci îmbrăcat într-o haină slinoasă, neras și
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
a lungul timpului și nici de înrădăcinarea acestuia, ci de altceva. Acest altceva își propune cercetătorul britanic să îl decamufleze, din păcate doar în capitolul introductiv, adică într-un spațiu limitat. Viciile românești ar fi astfel următoarele (ele nu sunt înșirate ca mărgele pe ață, ci doar sugerate și intuite): suspiciunea, labilitatea, corupția cronică („elita cleptocrată”, cum o numește inspirat autorul, fiind o caracteristică a tuturor regimurilor politice care s-au perindat în spațiul românesc), rivalitatea internă (Gallagher nu utilizează pentru
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
denunță întâi de toate un veșnic și constant complex de inferioritate autohton. Desigur, orice nație își inventariază bravii și celebrii, măcar din când în când - dar la noi, la români, a devenit deja o modă să scormonim, să deznămolim, să înșirăm ca mărgelele pe ață, să silabisim în colectiv, să contabilizăm. Nimeni nu se gândește că un asemenea sondaj colectiv și un asemenea vot depind de lucruri care nu au întotdeauna de-a face cu tocmai calitatea presupușilor mari rrromâni. Cei
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
uite!, se duce naibii viața... și ce mă-sa am făcut? Cred că atunci când scrii versuri, când zburzi printre cuvinte, când te joci periculos de ușor cu ele, le mângâi, le pipăi, le miroși, le auzi în tine, le vezi înșirate pe hârtie, când ești amețit, uluit de abolirea ciudată a timpului datorită acestei fantastice îndeletniciri de-a umple ungherele goale ale zilei cu pânze extraordinar de fine, de monstruoase în geometria lor subțire, acaparatoare... (mă obsedează din copilărie fragilitatea amenințătoare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
lui Dostoievski: Idiotul, Frații Karamazov, Crimă și pedeapsă, Demonii. Aceste figuri sunt arhicunoscute, încât ar fi un loc comun să le pomenesc, cu toții le știm. Dar tot în adolescență am fost invidioasă și pe ciudatele femei dostoievskiene, pe care le înșir aici (și ele au făcut carieră, dar nu într-atât precum bărbații dostoievskieni): Nastasia Filippovna, Aglaia Ivanovna, Katerina Ivanovna, Grușenka, până și o adolescentă (perversă) precum Liza Hohlakova intra aici. De ce eram invidioasă (și în același timp fascinată de) pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
atâta foială lucidă. Nu o ațâțare de țărțămuri personale, ci o strădanie de dăruire. Poți împărtăși, în sfârșit, vârtejul sufletului, secretul plasmei vălurind întruna pelicula vie a celulelor... Transcrii, învârtindu-te ca titirezul, pe hârtia lucioasă, lustruită de dulgherii geloși, înșiri povești clocind de mult timp în tine... Copilăria îți apare iarăși firească... joci țurca și poarca la Belcești, te scalzi în găuri de bombe, clipocind în mâlul lor imund, fumezi țigări din frunze uscate de sfeclă, te îndrăgostești de fiica
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
frunte? E-o căciulă ce începe De la gât sau un grăunte? Are o umbrelă veche, Că e vreme înnourată? Învățat, făr’ de pereche, Fața-i e îngândurată. Îmbrăcat e cam subțire; Doar căciula i-o vezi sus. În cuvinte, să înșire Litere acum s-a pus! Întunericul îl poartă; Înmulțirea socotește De-ar putea să îl împartă Pe ăst ,,î’’, ce-o însoțește. Dacă ești isteț, ai minte, Poți ușor să afli dacă ,,Î’’ apare în cuvinte. Câți de ,,î’’ pe-
ALFABETUL by CĂTĂLINA ORŞIVSCHI () [Corola-publishinghouse/Journalistic/529_a_927]
-
a ros umerii", "parfumul uleiului vărsat atrage morții", "suflarea neghinei în floare", "mânuiești fusul mai bine decât moartea însăși", "mormintele pe care calci sunt ușoare pentru cei pe care-i acoperă"... Răspândiți peste toate acestea mirosul de porumb și ardei înșirați pe funie, de lumânări aprinse în altar și în fața icoanelor din micile biserici ale căror cupole se umflă ca niște bășici, zgomotul făcut de căruță, de cobzar, de nai, de țechinii împletiți în păr, muzica numelor proprii, Ileana, Floarea, zamfira
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
culoare (La han La trei ulcele, Fata popei, Povestiri), ca și N. Dunăreanu, călător atent care știe să-i zugrăvească pe țărani și pescari, și V. Eftimiu, fantezist autor de feerii populare care a scris pentru teatru, cu mare succes, Înșir-te, mărgărite, și straniul Galaction. N. Gane este unul dintre cei mai rafinați autori de nuvele; își merită înalta reputație. Em. Gârleanu, directorul teatrului din Craiova, știe, într-un stil pur și cizelat, să ne prezinte în Bătrânii, Odată, Într-
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
a putut să spună ce a pățit mai departe gâsca obidită fiindcă a trebuit să plece la colocviu. Nu-i greu să vă închipuiți ce-am înțeles toate trei din această-ntâmplare, ca la școală, când învățătoarele ne puneau să înșirăm ideile principale din povestea lui Niels. Mai mult ca sigur, ați desprins ce m-a aruncat în brațele bunei Selma. Numai că mai am un motiv, greu de bănuit: cinci zile cu Pynchon. Ce legătură poate fi între Selma și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
condiție esențială pentru apariția lui Moș Crăciun. La scurt timp, se auzea o bătaie în geam, inima înlemnea în mine, cât de bucurie, cât de spaimă, mama deschidea fereastra și odată cu frigul intra și mâna nevăzută a lui Moș Crăciun, înșirând cadouri. De fapt, la asta se reducea Moș Crăciun pentru mine: o mână care oferă daruri. Mama ridica, pe rând, darurile - mie îmi era frică să mă apropii prea mult! -, examinându-le cu un ochi critic și mi le îngrămădea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
formă de mână pleca de la geam... Asociam plecarea lui Moș Crăciun cu venirea tatei. Tata intra înfrigurat pe ușă și spunea că bunica se simte bine. Nu mică îi era mirarea când afla că, între timp, mă vizitase Moș Crăciun. Înșiram darurile în mijlocul casei, ca să le pot admira. Mama își păstra mina critică: „Prost Moș Crăciun a mai fost anul ăsta!“. Tata îi lua apărarea Moșului. Mie nu-mi păsa. O piatră să-mi fi adus Moș Crăciun și mă făcea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]