2,929 matches
-
chinuiesc singur... Nu-ți dai seama ? Dacă Maria nu-l vede, dacă poate să-și treacă mâinile și desenele prin el înseamnă că am halucinații și, ce-i mai rău, că le leg între ele, că le sistematizez...“. Știam că înșir prostii, îmi era egal, sistemul însăilat fără voie de câtăva vreme se anihila în tăcerea Zenobiei, simțeam din nou cum mă înconjoară acel „altceva“ care, pentru a putea fi suportat, cerea mici pauze de isterie rațională capabile să-l mai
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Tot cam pe vremea aceea m-am mutat și am locuit un timp, singur, pe un coridor destul de lung pe care îl străbăteam totdeauna în fugă, niciodată la pas, un coridor întunecos și cam sordid, pe dreapta, cum intrai, se înșirau odăile slugilor (femei, venite din coclauri de munți, le auzeam dimineața, înainte să coboare la lucru, povestindu-și în dialectul lor natal visele populate de tauri negri care își vârau coarnele prin ferestrele camerelor aflate la etajul opt sau nouă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
țară, din județul Prahova, și nu se mira nimeni. Pe atunci, mâncam de obicei vinete, vă rog să rețineți amănuntul acesta, legume deloc recomandabile, aveam un balcon rotund cu un păianjen de sârmă atârnat în tavan, tăiam vinetele felii, le înșiram pe sfoară, lângă păianjen, ele se uscau, puneam apă la fiert, cât să cuprindă, până dădea în clocot, luam feliile de vinete uscate și ușoare ca fulgul, le puneam în apă clocotită, le lăsam să mai fiarbă 10-15 minute și
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
putut să tocesc numai Hegel și bună ziua, aveam metoda mea, stai să vezi : închideam ușor ochii, vedeam paginile de parcă le-aș fi avut în față, exact cum erau tipărite, până la adnotările cele mai mărunte, nu-mi scăpa nimic, le citeam, înșiram totul, fără greș, repetam toată polologhia, pe care căutam apoi s-o uit cât mai repede, ca să rămân curat. Ei nu voiau decât să se convingă dacă m-au vârât sau nu în mașinăria lor; îmi venea să urlu, aveam
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
inversă, și așa mai departe; de obicei, pasiența îmi ieșea dintr-un foc; în momentele acelea, îmi ziceam: „Ia să văd eu, domnule, dacă pot să scot așii pe un singur rând“, amestecam bine cărțile și așii, ai naibii, se înșirau pe un singur rând. Un lucru atât de mărunt poate să pară umor și încă ieftin, mai ales dacă se ține seama de gravitatea existențială a zonei căreia trebuie să-i servească drept substanță doveditoare, dar gândiți-vă : erau 52
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ușă fereastră deschisă până la pardoseală lăsa drum liber luminii. Dincolo de ea se întindea imensul acoperiș-terasă, pustiu și prăfuit. Acolo se putea ajunge fie direct, prin ușa fereastră amintită, fie pe scara de incendiu pornită din coridorul de sub noi, unde se înșirau spălătoriile, uscătoriile și o parte din camerele de serviciu. O scară inutilă, de altfel, fiindcă n-am văzut niciodată picior de om urcând spre gudronul fierbinte al acoperișului. Eu însumi m-am aventurat o singură dată până la marginea lui împrejmuită
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
se zbate și-l trage după el, inconștient, spre moarte... * În stomacul unui bărbat care avea obiceiul să înghită tot ce-i cădea în mână, chirurgii au descoperit 300 de monezi și 200 diferite obiecte metalice. 7. Poate că nu înșir decât erori, dar trebuie să spun că în asemenea momente monștrii imaginației, nu totdeauna imaginari, încep să mișune în jurul tău. Indiferenți sau nu, ei caută să tulbure și mai mult nesigura antinomie dintre bine și rău, în afara căreia izbutești câteodată
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
spital din Boston a decedat un pacient care de treizeci de ani suferea de amnezie. În ciuda numeroaselor anunțuri publicate în acest interval, pacientul nu a fost căutat de nimeni. 12. Am stat multă vreme amândoi acolo, la colțul străzii Batiștei. Înșiram vorbe. Simțeam și unul, și altul, că nu mai e posibil, că totul se petrece pentru ultima oară. Constantin poate chiar murise și își construia un alibi, treaba lui... În ceea ce mă privește, aș fi vorbit despre orice, cu oricine
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
și susținut cu perfidie pentru-contra de o întreagă poliție spirituală, este credința că iubirea nu poate să aducă, până la urmă, decât nenorocire. Aici, n-am încotro, nu pot să-l contrazic, are și exemple...“ și Constantin a început să-mi înșire pomelnicul marilor victime ale iubirii, de la Orfeu și Euridice la Atalanta și Milanion, la Daphnis, Iphis, Ceyx și Alcyone, la nedreptățita Medeea, la Ariadna, la Procris și Cephalus, la Hero și Leander, la Phyllis, Piram și Tisbe, la toate Julietele
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
relații cu editura În chestiune și că din romanul Casa roșie se vînduseră, Începînd din ziua publicării, exact șaptezeci și șapte de exemplare, probabil achiziționate În majoritate de domnișoarele cu virtutea ușoară și de alți obișnuiți ai localului unde autorul Înșira nocturne și poloneze pentru cîțiva bănuți. Restul exemplarelor fuseseră returnate și transformate În pastă de hîrtie pentru imprimarea de liturghiere, amenzi și bilete de loterie. Soarta mizeră a misteriosului autor sfîrși prin a cuceri simpatia lui Monsieur Roquefort. De-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pe chipul ei de piatră...Niciodată nu mi s-a părut atât de frumoasă zidirea de pe creastă...Merg încet, dar gândurile îmi răvășesc mintea. Parcă ar fi un mușuroi de furnici răscolit. Vreau cu disperare să le opresc în loc și, înșirându-le ca rândunelele pe sârmă, să le iau la întrebări: „D-apoi bine, neastâmpăratelor! Ce vreți voi? De ce vă învălmășiți și nu stați la rând, așa cum se cuvine unor făpuri cuminți?” Așteptam un răspuns, da’ de unde? Năvala pare că se
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Trist, cu roza sângeroasă, Bat la geamul violet. Aurora violetă Se pătează de culori - Venus, pală de fiori, Pare-o stinsă violetă... În parc Acum, stă parcul devastat, fatal, Mâncat de cancer și ftizie, Pătat de roșu carne-vie - Acum, se-nșiră scene de spital. Atunci, râdea, Băteau aripi de veselie ; Parfum, polen și histerie, - Atunci, în parc, și ea venea. Acum, cad foi de sînge-n parcul gol. Pe albe statui feminine ; Pe alb model de forme fine, Acum, se-nșiră scene
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
se-nșiră scene de spital. Atunci, râdea, Băteau aripi de veselie ; Parfum, polen și histerie, - Atunci, în parc, și ea venea. Acum, cad foi de sînge-n parcul gol. Pe albe statui feminine ; Pe alb model de forme fine, Acum, se-nșiră scene de viol... Poemă în oglindă În salonul plin de vise, În oglinda larg-ovală încadrată în argint, Bate toamna, Și grădina cangrenată, În oglinda larg-ovală încadrată în argint. În fotoliu, ostenită, în largi falduri de mătase, Pe când cade violetul, Tu
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
sânul și zâmbea a ta privire, Chinul depărtării noastre neputând să-l mai înduri. - Ha, ha, ha, râdea ecoul, de râdeam de-a ta plăcere, Între om și-ntre femeie mi-ai spus ura din trecut, Te-am lăsat să-nșiri povestea cu dureri și cu mistere Pentru mine, ca oricărui trecător necunoscut. Îți aduci aminte ziua când ți-am spus că ești frumoasă, Când, în șoaptele pădurii, poate că te-am sărutat Ascultând ecoul rece, înspre toamna friguroasă Ce-aducea-ntîlnirii noastre
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
care făcea minuni, se spunea despre concertele lui Zinzin că vindecă infecțiile, cancerul și chiar bolile de plămâni, tuberculoza făcea din nou ravagii de când se mânca pe cartelă și doar înlocuitori, de aceea la concertele lui Zinzin de după-masă se înșira toată suflarea orașului, oamenii se rânduiau molcomi pe lângă gard, erau zile de vară târzie, se urcau în copacii din parc, au năvălit chiar pe stadion, fără să poată fi opriți de paznici, se așezau și ascultau în transă concertul lui
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
la rochia pe care o purta. Se simțea straniu în ea, parcă sufletul ei se transferase în alt trup, în cel al mamei, parcă un trăsnet trece prin ea, creierii îi explodează, se vede undeva în mijlocul satului, lume multă, oameni înșirați de-a lungul unui gard, față în față cu ei un șir de soldați cu degetele pe trăgaci, în mațe simte o mușcătură caldă, lângă ei un ofițer cu părul de culoarea nisipului, cu ochi de smarald, cu piele arămie
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de bărbați aliniați de-a lungul gardului, între ei stă un bărbat vânjos, tatăl mamei ei, vrea să înainteze dar nu mai poate face nicio mișcare, picioarele i s-au înfipt în pământ, distanța între ei este din ce în ce mai mare, oamenii înșirați de-a lungul gardului s-au pișat pe ei de frică, femeile stau îngrozite cu mâinile la gură, clipa s-a dilatat, ea aleargă spre tatăl ei, acesta răcnește ca o fiară, răcnește cu ochii ieșiți din orbite: "mișeilooo-oorrr", un
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ar izvorî din pământ, ca semn de recunoștință pentru cei care le hrănesc, înfruntând toate primejdiile, cântă Ave Maria și de fiecare dată simte în suflet o bucurie nemărginită, toate acestea, și trupurile uscate ale stareței, ale mamei și Mariei înșirate pe lespezile de piatră, toate acestea sunt familia ei, viața ei, au făcut parte din viața ei, dar ea a încălcat interdicția de a părăsi peștera doar la anumite ore ale zilei, și nu mai departe de un cerc foarte
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și cam după vreo jumătate de zi, retrăgându-se și mai scăzând apa cu vreo jumătate de metru, am început să dăm jos coloana de burlane și am pus-o în curmeziș pe galerie și demontând conducta de apă, am înșirat-o pe burlane, să încercăm a face pod, pe care să ne putem sustrage din această urâcioasă temniță Și când am ajuns la capătul nișei, s-a umflat altă viitură de apă, care iarăși ne-a alungat pe instalația sondei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
târându-se pe lângă ziduri Ciupind sunetele vântului Pentru a obține un picur de candoare... La, la, la, la... Mi-am amintit și de promisiunea de a-i înmâna, direct, sărmanei sale neveste, Cartea celor douăzeci și una de nopți, care-i va înșira informații fabuloase, inducându-i, implacabil, vătămătoare insomnii și vise rele. O pornesc cătinel, mergând agale, precum în urma unui alai de prizonieri istoviți, alai călăuzit de un bătrân satir beat ori bolnav? acompaniat de baba lui rea și sâcâitoare cu haina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pentru muzica aleasă, de la el setea de alcool, abisalul suflet artistic și înzestrarea vocală. Spre marea lui mirare, Melanie, glăsuind aproape în șoaptă, ca și cum se sfia de indiscreția unor fantome, care puteau să li se strecoare în preajmă, pe nesimțite, înșiră o cu totul altă legendă: Acolo, în lagărul de robotă, mama a avut norocul să i se facă milă de ea unei femei-comisar, fata unui comandant de submarin al flotei marine sovietice din Baltica. Era fiica acelui nemilos Serghei Marinescov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
întredeschisă în omăt, după pasajul unui necunoscut care intrase ori ieșise, pe acolo, ceva mai devreme. O străbătu, fără măcar să-și aducă aminte că, deasupra ei, de la inscripția ruginită în fier forjat, cu dispoziție în arc de cerc, se mai înșirau niscaiva litere ale unor cuvinte precum Cimitirul israelit. Printre înscrisurile contorsionate de curgerea timpului, cutreiera arcușul aspru al viscolului lui făurar, executând, în scâncete și scârțâituri, subțiri arpegii eoliene. Vladimir nu încetă să dezavueze abandonul lui Nae Calaican, care o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Și acum ce ai rămas așa pierdut? Mergi mai departe!” Am tresărit și mi-am amintit că tocmai citisem un „suret de pe o carte sârbească de giudecată de la Moisii Moghila voievod, din văleat 7139 (1631), iunie 15.” Am răspuns repede înșirând cuvintele fără să mă gândesc. La fel de neașteptată mi s a părut și întrebarea bătrânului ce a urmat imediat: „Despre ce judecată este vorba, fiule?” Apoi, am citit aici că monahii de la mănăstirea Nicoriță i-au pârât pe cei de la mănăstirea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
about... Îi trimit, la schimb, două manele cu Guță și „Supărat, supărat sunt, Doamne, iarăși, supărat...”. Așa, de balcanism. Șterg jpg-urile. De vreun an și jumătate ne tot scriem. Mircea-mi povestește ce realizări mai are, eu mă victimizez înșirând porcărioare, să-l încurajez că lui i-e bine acolo și nouă de rahat aici. „... s-a dat liber la plouat și tot toarnă, a rămas robinetul deschis, îți răsar mânătărci pe creier, îți încolțesc semințele aduse de vânt la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
-ar de cap, au fost coșmarurile mele. Acum încerc să vorbesc repede, în șoaptă, pentru mine. Mai observ că, printre gene, figurile celor de la masă devin mai interesante, seamănă cu siluetele de la bâlci, din oglinzile care te lățeau-lungeau-umflau. Cum stau înșirați unii lângă alții, îmi imaginez că le-aș schimba capetele între ei, de la stânga la dreapta, fără a face deosebire de sexe. Nostimada e că, dacă redistribui tărtăcuțele, aproape că n-ar fi diferențe notabile. Nu știu cum se întâmplă, dar se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]