KorAP: Find »[drukola/base=înapoi & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...95 96 97 ...1110 >

27,730 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

în trenul deja tras la peron, regretă acest "te sărut", care i se pare prea intim să treacă prin atîtea mîini, ajungînd în final devalorizat, stînjenitor pentru soț cînd va primi telegrama. Dar și scena în care ea ar cere înapoi textul, să-l refacă, i se pare penibilă, așa că se cuibărește în blana strînsă bine la piept, cu ochii mijiți, visînd o florărie, garoafe albe, mari, așezate într-un vas de lut, din care Radu, ca pe vremuri, alege. Profund

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
servici spune bătrîna întorcînd capul spre intrarea în casă. Și să-i spui de flori și de cămașă, auzi? Da, mamă, răspunse o femeie de vreo treizeci de ani, ieșind grăbită, pregătită de plecare. Trebuie să treacă mașina cu lapte înapoi, mi-a promis că mă ia pîn' la tîrg. Săru' mîna! Femeia iese în fugă pe poarta deschisă larg de tatăl ei, care s-a întors la căruță, așezînd fînul mai bine, uitîndu-se mereu în sus. Hai, femeie, hai! Să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
și coletărie? Cîți bani ai luat? Ai tăiat bilet? Ce te interesează pe dumneata?! Hai, dom'le, dă-i drumul naibii, faceți teorie?! strigă unul din spate. Dă-l dracului de cîine! Nu plec pînă nu coboară cîinele! Dă geamantanele înapoi arată profesorul spre căruța care întoarce în față, în mijlocul șoselei și mai vorbim. Extraordinar! pufnește actorul, renunțînd la ziar. Ce-i aici, de ce ne-am oprit? întreabă spre vecina retrasă în interiorul gulerului alb, învinsă de atitudinea profesorului. Faceți cumva alergie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mare cîștigător la Olimpiada de Fizică?! Formule! Ai să le înveți acolo, la facultate... De-aici, de la mansarda mea, trebuie să cobori cal de rasă; am să te oblig să-ți descoperi Steaua Polară...>>" După opt luni, l-a trimis brusc înapoi în stradă... Ce rost mai are să-și amintească? Mai bine recheamă în amintire cele cîteva luminițe: o profesoară de Istorie, cunoscută ca bucătăreasă, pe litoral, pe vremea cînd a lucrat și el ca bucătar, în vacanța lui '65, la cantina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
senin, tocmai cînd Mihai face primul pas de retragere. Cîțiva cumpărători întorc privirile lor mirate spre Mihai, apostrofîndu-l, făcîndu-l să înțeleagă că ei i-au ghicit intenția obraznică de-a o aborda pe doamna blondă, al cărei cap se întoarce înapoi spre borcane, secerîndu-l cu surîsu-i ascuțit. Mă iertați, spune Mihai în șoaptă, cînd simte că nu mai este în centrul atenției voiam să vă înapoiez revista cumpărată la ieșirea din lift. Ochii femeii se întorc brusc spre el, fixîndu-l. V-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
a amuțit. La numai un metru în față, un camion stă răsturnat în dreapta, în șanț. Șoferul cursei coboară, se uită la roțile din spate ale cursei, merge la cabina camionului, o vede goală, se întoarce, urcă la volan și dă înapoi, intrînd de-a binelea în șanț. Parcurge așa, înapoi, vreo cincizeci de metri, oprește, își trage răsuflarea, bagă în viteză, accelerează, forțează, încleștîndu-și mîinile pe volan; cursa mai trage un timp de spate într-o parte, ca un cal nărăvaș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
camion stă răsturnat în dreapta, în șanț. Șoferul cursei coboară, se uită la roțile din spate ale cursei, merge la cabina camionului, o vede goală, se întoarce, urcă la volan și dă înapoi, intrînd de-a binelea în șanț. Parcurge așa, înapoi, vreo cincizeci de metri, oprește, își trage răsuflarea, bagă în viteză, accelerează, forțează, încleștîndu-și mîinile pe volan; cursa mai trage un timp de spate într-o parte, ca un cal nărăvaș, pînă la un moment dat, cînd roțile mușcă puternic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
așezîndu-se la volan. Dar nu despre asta e vorba. Fiecare clipă în plus înseamnă alți centimetri de zăpadă și nu cred că o să ne mai putem întoarce. Fără să mai asculte pe vreunul dintre călători, șoferul pornește motorul și dă înapoi. În valul de zăpadă dintre malurile șoselei, la lumina farurilor, se vede urma lăsată de botul mașinii, ca o grotă albă. Viscolul joacă nebun prin cele două fascicole de lumină. Cursa face manevre scurte, nervoase, pînă întoarce de-a binelea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
lumina farurilor, se vede urma lăsată de botul mașinii, ca o grotă albă. Viscolul joacă nebun prin cele două fascicole de lumină. Cursa face manevre scurte, nervoase, pînă întoarce de-a binelea. Apoi, accelerată de piciorul șoferului, începe să gonească înapoi, asemeni unui animal speriat, ce-și caută propriile-i urme de întoarcere. *** Vine, sigur că vine! răspunde nervos un bărbat în uniformă auto, aruncînd receptorul la loc, în furcă. Nu-i chip să ningă un pic mai tare, ori să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
degetele mîinii drepte se joacă nervos cu brățara ceasului scos între timp de pe mîna stîngă. Chelnerul surîde scurt, aprobator, observînd marca ceasului, gîndindu-se că-l va putea scoate la un preț de nimic. În lipsa cărții de rugăciuni, spune Lazăr, trăgîndu-și înapoi ceasul pe mînă -, căci nu mi-nchipui să țineți așa ceva, deși într-una din camere știu că aveți o icoană superbă... ...nevastă-mea... murmură chelnerul. ...o copie înrămată, cu candelă sub ea, Gentileschi, secolul 17, "Mamă și copil", ce bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
moment de neatenție al lui Muraru. Te iubesc pentru finalul piesei de la televizor spune apăsat Muraru. Eroul tău are curajul, ba chiar cinismul, să renunțe la o prietenă care, în loc să-l stimuleze, să-i fie alături, l-ar fi tras înapoi, la fund, în colcăiala spiritelor mercantile. Noroc! ciocnește paharul de-al lui Mihai. Bea-l și pe ăsta, însă mai încet, să ne tihnească. Nu de alta, dar aici mi se încheie suta. Larma unui grup ieșit din restaurant, pornit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
gîndiți dumneavoastră! i-o taie Mihai, la fel de încet, printre dinți. Îndrăznești să-mi insulți soția?! se repede spre el Muraru, luîndu-l de piept peste masă. Stai naibii locului! surîde Mihai, făcînd un gest scurt cu brațele, eliberîndu-se, aruncîndu-l pe Muraru înapoi în fotoliu. "Ce ți-aș mai învineți eu un ochi dacă n-ar fi milițianul ăsta în hol" gîndește, aruncînd o privire în jur. Își ia căciula, mănușile și pleacă spre ieșire, urmat la cîțiva pași de Muraru, care vrea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Muraru am o gură de aur! Dornic s-o isprăvească mai repede, gîndind că mai poate prinde vreo cursă întîrziată, care să-l ducă la uzină, Mihai îl ia de braț pe Muraru și ies împreună pe ușile mari, izbiți înapoi doi pași de furia viscolului, imediat ce coboară treptele de marmură ale hotelului. Acolo! arată Muraru cu degetul și o pornesc împreună, de braț, prin zăpada care, pe alocuri, trece cu mult de genunchi, înfruntînd amîndoi cu greu viscolul, mai mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
aici se întorc la anul, odată cu primăvara, aici, la cuibul lor" a accentuat preotul, modelîndu-și vocea frumos, pătrunzător, ca în timpul slujbelor la sărbătorile mari ale anului. Cu mîinile împreunate a rugăciune a recitat întreaga poezie "O, mamă...", trecînd de la Eminescu înapoi la învățăturile lui Solomon, repetînd pilda cu toiagul, dezvoltînd o adevărată prelegere pornind de la cuvîntul toiag, simbol al înțelepciunii celor vîrstnici și nicidecum instrument de tortură pentru copiii neascultători. A mai amintit și de vorba poporului că "babă frumoasă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cu cîte un snop de grîu în spate, să-l arunce în ogradă, să aibă găinile ce ciuguli. S-a topit repede bătrînul, ajungînd un moșneag gîrbov, cu mîini greoaie pe lîngă corp, legănîndu-și în permanență capul, cînd înainte, cînd înapoi, cînd într-o parte și-n alta, oprindu-se numai atunci cînd e deja îmbătat și vrea să iasă în fața bufetului. Peste imaginea lui, suprapusă, înfățișarea lui Theodor Săteanu, amețit de whisky, plin de sine, puternic, iscodindu-l dacă s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ea de o vreme, se agită printre mese, împărțind ultimele comenzi, făcînd notele de plată. În bucătărie, Pavel a adus borcanul cu brînză de oi și gogoșarii în oțet, făcînd porții, cîntărind din ochi brînza pusă în farfurii, mai luînd înapoi cu lingura acolo unde i se pare că-i prea mult. Nu vinde acum îi spune soția -, lasă pe la prînz, că-i crește prețul. Ce,-s prost!? Dacă sosesc plugurile? Pe vremea asta? rîde Mihaela. Uite ce-i afară. Că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-i prea mult. Nu vinde acum îi spune soția -, lasă pe la prînz, că-i crește prețul. Ce,-s prost!? Dacă sosesc plugurile? Pe vremea asta? rîde Mihaela. Uite ce-i afară. Că bine zici! încuviințează Pavel, începînd să răstoarne brînza înapoi în borcan. Vinde-o acum îi spune Ovidiu. Altfel, mai tîrziu, se prinde lumea. Și mai e și ăla cu blană, cred că-i adjunct la direcție. Mi l-am amintit: a fost în septembrie cu directorul general pe aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Voci agitate se apropie dinspre lift, printre care răzbate scîrțîitul, familiar de-acum, al uneia din roțile căruciorului cu targa. Ce-i? se aude întrebarea lui Runca. Intoxicat cu gaze răspunde o femeie. Radu mai așteaptă o clipă, apoi merge înapoi în cabinet, întrebîndu-se mereu dacă n-ar fi bine să facă o comandă fulger, în contul telefonului de acasă, cu restaurantul Sălcii. Doi erau morți deja spune asistenta șefă intrînd în urma lui în cabinet. Poveste veche, bombăne Runca, ștergîndu-și ochelarii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
la niște lipoveni, la grădină... murmură tînărul. Te rog să ieși! Nici nu vreau să te mai ascult. La auzul acestui ordin, bărbatul își ridică fruntea: doi ochi vii, scăpărători, o țintuiesc pe femeia din fața lui, care începe să dea înapoi. Dacă-i atît de greu să legi două vorbe în latină, spune femeia cu glasul frînt, vrînd să cîștige timp, să ajungă la ușă învață, măcar, că trebuie să-ți scoți căciula cînd... adaugă ea speriată de-a binelea, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ca Hamlet, tragic cît Othello, suav ca Ofelia, păcat că nu am cosițe, oricum, voi culmina cu creația ce o fac în Ora solstițiului. Mihai își retrage capul băgat printre perdelele de pluș din fundul sălii și-și îndreaptă pașii înapoi spre ieșire, ca un hoț rușinat de prezența sa la locul furtului. Dom' Vlădeanu, îi strigă în șoaptă secretara teatrului zărindu-l v-am căutat cu telefonul pe la uzină. Domnul Negrea voia să vă comunice în legătură cu deseară... Mihai mulțumește în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
spre hîrtii. Dinu Zaharia, un stagiar venit anul ăsta. Vlad mulțumește, murmură un "sărut mîinile!" și iese. Întreabă secretara unde-l poate găsi pe Muraru și este îndrumat spre clădirea anexă, la un laborator. De acolo, o fată îl conduce înapoi în clădirea centrală, la demisol, în încăperea microscopului electronic. Și vrei să te transferi la mine? îi surîde Muraru, îndesîndu-și palmele desfăcute în buzunarele halatului alb, privindu-l lung, bănuitor. Hai alături, să stăm de vorbă, că de cunoscut, parcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
zece și unsprezece. În ochii fetei, durerea prinde contur adînc iar buzele, gata să șoptească ceva, se apropie, lăsîndu-se mușcate pe rînd între dinții din față. Degetele ei, desfăcute puțin, tremurînd, ating hîrtia, reținînd-o pe loc, gata s-o împingă înapoi. Nu pot merge. Nu cu mine spune Mihai așezînd invitația pe masă, lîngă un dosar cu acte pentru marfa primită. Vino singură, sau cu... cu cine vrei. Dar, te rog, vino! Dinspre ușa care dă în autoservire se aud voci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
trage colțul cearșafului, dezgolind perna, lăsînd patul cu un ochi alb, mare, ca un semn de chemare pe un tărîm straniu, populat cu ciclopi sau cu naiade. Maria a terminat de tras cizmulițele din picioare și, numai în furoul îmbrăcat înapoi, peste piept, se retrage spre patul improvizat, aruncînd din mers draperia peste ochiul ferestrei, vrînd să se dezbrace. Te rog, murmură ea stingheră aș vrea să te mai întorci o clipă... Mihai clatină prelung din cap în semn că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
studenți au umblat cu colindul pe la cămine iar în celelalte centre au început să se ia măsuri, să se facă dosar din orice fleac. Doi-trei din ăia, cu colindul, au fost dați afară din facultate, iar după puțin timp, chemați înapoi... Eu însă am făcut un an de șantier, fără drept de apel. Ce ziceți? întoarce el vorba, arătînd în direcția bătrînei cu ochelari credeți că ne dă un ceas cărțile? Tu și pocherul! își repetă exclamația profesorul, făcînd un gest

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
întristează Săteanu, punîndu-și mîncarea în farfurie, că menajerei i-a dat drumul să se ducă dimineață la o soră a ei, într-un sat din apropiere. Scoate din dulap o sticlă cu coniac și bea un pahar, apoi se așază înapoi la masă. Ehhh! oftează el, parcă să împrăștie tăria coniacului. Ce profesoară grozavă era bunica ta!... E-adevărat că din cauza ta a fost dată afară? întreabă Doina, fără să-și dea seama de gafă, dar imediat ridică privirea spre tatăl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]