2,847 matches
-
eram mică, le vedeam pe fete cutreierând prin orășel fără țintă. Victime lipsite de apărare, li se puneau în spinare toate relele care se abăteau asupra orășelului Stibbly, până și căderea giruetei de pe clopotnița bisericii. Câteva mile mai încolo am încetinit la o curbă periculoasă. Renault-ul a început să se cabreze, apoi, dintr-odată, s-a oprit. Am tras frâna de mână, am pus schimbătorul de viteze în poziție inițială și am întors cheia în contact. Motorul a turat și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
pe trotuar. Soarele arde, trotuarul e plin de praf și după o vreme începe să-mi zvâcnească capul. La un moment dat, mobilul începe să vibreze din nou, însă îl ignor. În cele din urmă, încep să mă doară picioarele, încetinesc și mă opresc. Am gura iască ; sunt total deshidratată. Am nevoie de apă. Ridic privirea, încercând să-mi dau seama unde sunt. Nu știu cum, dar am ajuns, dintre toate locurile din lume, în gara Paddington. Ca teleghidată, mă întorc spre intrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
transport alternativ... Nu înțeleg ce tot spune. Nu știu nici măcar încotro ne îndreptăm. O să aștept stația următoare, o să cobor din tren și de acolo văd eu. — Nu așa se scrie stafidă, spune mama de la zoo unuia dintre copii, când trenul încetinește treptat. Mă uit și văd că oprește într-o gară. Lower Ebury. Toată lumea își strânge bagajele și coboară. Mă ridic ca un automat și eu. Cobor din tren pe urmele familiei de vizitatori ai Grădinii zoologice din Londra, ies din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
vorba doar de treizeci de minute. Cum poate cineva să se streseze atât de tare pentru treizeci de minute ? Așa o să fiu și eu ? Fiindcă am uitat cum e. Poate că am uitat complet cum e să fii avocat. Trenul încetinește, apoi oprește în stația Hitherton. Mă uit afară pe fereastră - și mi se taie respirația. În aer plutește un balon uriaș, la doar un metru și ceva deasupra gării. E roșu aprins cu galben, și cei dinăuntru fac cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pompierii au intervenit, dar, după toate aparențele, au ajuns târziu, de vreme ce camionul a ars cu totul. Staționate în față, se văd două mașini ale poliției de circulație, de cealaltă parte a șoselei un vehicul militar de transport al personalului. Olarul încetini să vadă mai bine ce se întâmplase, dar polițiștii, severi, încruntați, îi ordonară să avanseze imediat, n-a apucat decât să întrebe dacă au fost morți, dar nu i-au dat atenție. Treci mai departe, mergi, strigau, gesticulând violent cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
i l-am pus, cel de bancă a meditațiilor, dar iată că nevoia obligă, e timpul să ne întoarcem atenția spre cuptor, să băgăm mai multe lemne, cu grijă, totuși, Marçal, nu uita că oboseala amorțește reflexele de apărare, le încetinește, vezi să nu sară din nou dinăuntru, cum s-a întâmplat în ziua aceea nenorocoasă, vipera șuierătoare de foc care ți-a însemnat mâna stângă pentru totdeauna. Cam asta i-a spus Marta, mă duc să spăl vasele și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cadiul care-l cheamă. — Trebuie ca locuitorii orașului să te vadă călărind În preajma mea, asta va risipi impresiile de-aseară. În mulțimea adunată În vecinătatea reședinței, Omar crede că o recunoaște pe hoața de migdale, ascunsă sub umbra unui păr. Încetinește pasul, o caută din ochi. Dar Abu Taher Îl Îmboldește: — Mai iute, nenorocire ție dacă hanul ajunge Înaintea noastră! IV — Astrologii au spun-o de la Începutul veacurilor, și n-au mințit: patru orașe sunt născute sub semnul răzmeriței, Samarkandul, Mecca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pământ, ca să i se adreseze ei În turcește. Am văzut-o atunci ridicându-se, acoperindu-și fața, dându-i servitorului să-i ducă o geantă de piele. Acesta se grăbea către ieșire. Ea Îl urmă. Ajunsă la ușa salonului, Își Încetini, totuși, mersul, lăsându-l pe bărbat să se Îndepărteze, se Întoarse către mine și rosti, cu voce Înaltă și Într-o franceză mai curată decât a mea: — Nu se știe niciodată, drumurile noastre s-ar putea Încrucișa! Politețe sau promisiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
căutară să organizeze apărarea orașului, voluntarii se prezentară În număr mare, mai ales „fii ai lui Adam”, ca și la Tabriz. Dar situația era fără ieșire. După ce invadaseră nordul țării, trupele țarului Înaintau acum În direcția capitalei. Numai zăpada le Încetinea oarecum avansarea. Pe 24 decembrie, prim-ministrul demisionar hotărî să recapete puterea printr-o lovitură de forță. Cu ajutorul cazacilor, al triburilor bakhtiare, al unei importante părți a armatei și jandarmeriei, se făcu stăpân pe capitală și proclamă dizolvarea Parlamentului. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
merge mai repede. Și mai repede. Nu pot face asta. Sunt roșie la față. Am un junghi în piept. Gâfâi nebunește și mă apuc disperată de barele laterale ale aparatului. Nu pot să fug atât de repede. Trebuie să mai încetinesc un pic. Izbesc febril cadranul, dar banda continuă să se învârtă și, brusc, se înalță și mai tare. O, nu! Te rog, nu! Pe cadranul din fața mea pâlpâie „Timp rămas: 38.00“. Încă 38 de minute? Mă uit în dreapta mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mi mișc picioarele cât pot de repede. Brusc, privește în direcția mea și expresia i se schimbă. — Domnișoară! Vă simțiți bine? Apasă repede pe butoanele aparatului său, care se oprește subit, sare jos și se năpustește asupra aparatului meu. Banda încetinește, apoi se oprește brusc și eu mă prăbușesc pe una din barele laterale, trăgând aer în piept adânc. — Beți niște apă, zice bărbatul, dându‑mi un pahar. — M‑mersi, zic și cobor de pe bandă clătinându‑mă. Îmi simt plămânii gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
să par interesată. Dar, cum mergem noi așa de‑a lungul străzii, capul mi se răsucește de la stânga la dreapta, ca și cum aș urmări un meci de tenis. Christian Dior, Hermès, Chanel... Strada asta e incredibilă. Dacă am putea doar să încetinim un pic și să ne uităm mai bine la ea... dar Cristoph mărșăluiește înainte ca un conducător de drumeție și toți cei din grup îl urmează fericiți, fără să arunce măcar o privire la priveliștile uluitoare din jur. N‑au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
să‑mi anunț sosirea cu surle și trâmbițe. Ies din liftul de la etajul cinci și, spre surpriza mea, la recepție nu e nimeni. Ce straniu. Aștept câteva secunde, apoi trec de birou și pornesc pe holul principal. Pașii mi se încetinesc și mă încrunt. Ceva nu e în regulă aici. Se întâmplă ceva. E prea liniște. Locul e practic mort. Când mă uit la imensa încăpere cu birouri, nu văd decât scaune goale. Nu mai sună nici un telefon, nu mai trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
drept în fața unui biciclist. — Scuze, zic cu glas răgușit în clipa în care biciclistul virează ocolindu‑mă și‑mi face semnul victoriei. O, Doamne, e complet ridicol. Trebuie să‑mi vin în fire. Acum pe bune, unde naiba mă aflu? Încetinesc pasul, uitându‑mă spre ușile clădirilor de birouri, pentru a vedea cum se numește strada. Și tocmai vreau să întreb un agent de circulație, când văd o tăbliță. King Street. O clipă, rămân uitându‑mă la ea alb, întrebându‑mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
apel. Pe consola lui Ripley se auzi un sfârâit. Se gândi mai întâi că nu era decât energie statică, dar ciulind urechile recunoscu o voce umană. ― Aici Ripley. ― Vorbește-ncet! murmură de îndată inginerul în microfon. În fața lui, mișcarea umbrei încetinise brusc. Dacă-l auzise creatura... ― Nu te-nțeleg. (Ripley schimbă o privire intrigată cu Lambert care se albise la față. Dar când vorbi din nou, șușoti așa cum îi ceruse:) Repetă... De ce vorbești încet? ― Creatura, răspunse Parker, ferindu-se să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
o cafea veritabilă, în vremea noastră, e o adevărată provocare, crede-mă. Aproape un atentat la armonia socială. Un kilogram de cafea costă la negru salariul pe o lună, gândește-te. Celălalt nu răspunse. Fereastra se întunecă, cobora seara. Mișcările încetiniseră, vocea se estompa. — Nu, e târziu, și-așa adorm greu. Hai să vorbim mai bine despre slujbă. Păi, ce să vorbim, înțeleg că nu mă poți ajuta. Nu mai ești ziaristul oficial de altădată, care să pună umărul lângă umărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
personal, ca om, cred că s-a greșit. — Știți, doamnă, am venit de fapt să... Tresărise, iritată, flatată, la neașteptatul cuvânt „doamnă“, cu care nu era obișnuită, dar care o stimulă să se așeze mai relaxat în scaun și să încetinească monologul. Da, vă spun sincer, părerea mea este că s-a greșit. Nu trebuiau reduși anii de pregătire generală. Sunt greutăți, înțeleg, situația economică, bineînțeles. Dar, chiar dacă se reduce școlarizarea, nu trebuiau reduși anii de pregătire generală. Înseamnă, practic, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cu gura căscată. Repeta, zăpăcită, cuvintele pe care le auzea. Parcă pregăteau o piesă de teatru sau o expediție în junglă, printre marțieni. „Instructajul trebuie să respecte minime reguli de comunicare. Să li se vorbească, ca și cum ar auzi, fără a încetini sau accelera debitul, la o distanță de 0,5-1,5 m, poziția vorbitorului să fie luminată. Gura vorbitorului să fie mai jos decât ochiul receptorului. Niciodată cu țigara în gură sau mestecând o bomboană. Vorbitorul nu are voie să poarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
trufia plăcerii în care strălucești? Plinul acestei uitări, în care hohotește, satisfăcută, târfa lacomă, Moartea? Elixirul uitării, tu, picioarele tale fosforescente și buzele și sânii și sexul tău cosmic și privirea aceasta mare, ingenuă, primordială... Tu, dulcissima, târfa planetară.“ Gândurile încetiniseră viteza, captivul se chircise, epuizat. Chilia se tot lumina, parcă. Lumina sporea lent, o vibrație bolnavă, dar gândurile slăbeau, diluate, împrăștiate. Emilia se afla la un birou. Coatele sprijinite de lemnul lucios, părul tânăr, fluturând. Obrazul prelung, de neuitat, ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
înțelegem fiecare dintre noi din experiența de viață pe care o avem deja. Cu tot șuierul de afară, zăpada ce cade din văzduh, se tot depune la fereastră, micșorându-i spațiul transparent. La un moment dat această micșorare se va încetini, se va opri, chiar, însă bunica toarce în momentul în care micșorarea geamului se întâmplă în mod vizibil. Ea, chiar își dă seama, de acest fapt, privind în noapte. Negativitatea poemului e declanșată din momentul pronunțării primului cuvânt, viscol, și
COMENTARII LA POEME by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83883_a_85208]
-
oferindu-mi amènunte despre cumnat, despre sora ei, despre nepoți, despre pisică rèmasè singurè acasè, Bine! acceptând, pe peron trebuie sè mè întâlnesc și cu dezlegarea enigmei mele, dar am trișat, nici nu m-am mai gândit la ea, Trenul încetinește vizibil, se vèd primele case de la intrarea în oraș, podul de fier, ștrandul pustiu, parcul cu castani, ținând în mâini geamantanul vechi al doamnei în vârstè pe care m-am oferit s-o ajut, ea, vorbind întruna, despre cumnatul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
asupra arcului de luminè ce-l ridicè că un curcubeu înaintea noastrè farurile lungi, apoi cele scurte când, vine, rar, din fațè, vreo mașinè, ar mai fi ceva de mers pânè la acea pensiune, dar nu vom ajunge acolo! ea încetinește mașină și trage pe dreapta într-o parcare de pe marginea drumului, e trecut de miezul nopții, oprește motorul, din când în când, mașinile care trec de-o parte și de alta ne lumineazè chipurile, ne privim! apoi o trag înspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
neobișnuit, asemeni unor valuri de aer mai înalte, se formeazè undeva în spatele meu, la ceafè, dar, fèrè grabè, ca și cum nimic nu s-ar întâmpla, cu toate simțurile în alertè, mè reașez pe banchetè, așteptând, Atunci, fèrè nici un avertisment prealabil, trenul încetinește brusc, oprindu-se, Nu-mi dau seama de ce ne-am oprit și nici mècar unde ne aflèm, ceața de afarè, ca un zid compact și lichid de vapori albi nu-mi permite sè vèd mai departe de marginea unui șanț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
cazuri, inutil și derizoriu, cum ar fi, de pildè, oferirea prioritèții pietonilor la trecerile de pietoni, mè strèduiesc atât de mult sè mè concentrez la tot ceea ce fac încât, cu mult timp înainte de a ajunge la o trecere de pietoni, încetinesc mașina-școalè și, chiar dacè unii trecètori nu dovedesc intenții ferme de a traversa, eu opresc regulamentar mașină îndemnându-i sè se hotèreascè și sè treacè stradă, Adevèrul este cè uneori avem o imperioasè nevoie că altcineva sè ia decizii în numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
sè le acord, cu un gest larg al mâinii ridicate de pe volan, prioritate, treabè care, firește, a ajuns sè-l exaspereze pe instructor, Trebuie sè anticipezi intențiile trecètorilor, îmi explicè el, nu sè oprești la orice trecere, dacè nu e nimeni, încetinești mașină, ca sè nu-ți sarè unul înainte, dar nu te oprești că sè inviți oamenii sè treacè, Ce mai, sunt un ins politicos de felul meu! Nici pe ăsta cu prioritatea n-a înțeles-o instructorul! De altfel, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]