2,733 matches
-
s-a gândit o clipă, apoi a ridicat două degete către Tom. — Două? Două ce? Două ore? Două zile? Două luni? Spune-mi, Lucy. Nici un răspuns. — Mama e bine? O înclinare a capului. — Mai e măritată cu David Minor? Altă înclinare a capului. — Atunci de ce-ai fugit de-acasă? Nu se poartă frumos cu tine? Nici un răspuns. — Cum ai ajuns la New York? Cu autobuzul? O înclinare a capului. — Mai ai biletul? Nici un răspuns. — Ia hai să vedem ce ai prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Mama e bine? O înclinare a capului. — Mai e măritată cu David Minor? Altă înclinare a capului. — Atunci de ce-ai fugit de-acasă? Nu se poartă frumos cu tine? Nici un răspuns. — Cum ai ajuns la New York? Cu autobuzul? O înclinare a capului. — Mai ai biletul? Nici un răspuns. — Ia hai să vedem ce ai prin buzunare. Poate găsim pe-acolo niscaiva răspunsuri. Lucy i-a făcut pe plac, vârând mâinile în toate cele patru buzunare și scoțând de-acolo tot conținutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
i l-am depus în creștetul capului, dar am descoperit curând că nici cu mine nu era mai dispusă să vorbească decât cu el. Sperasem să o păcălesc să spună câteva cuvinte, dar nu m-am ales decât cu aceleași înclinări și clătinări din cap la care fusese supus și Tom ceva mai devreme. Un omuleț straniu, tulburător. Nu eram specialist în psihologie infantilă, dar îmi era clar că nu avea nimic în plan fizic sau mental. Nu era retardată, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
care la rândul lor discutau ceva între ele cu glas scăzut. Dana, vreau să-ți fac cunoștință cu unul dintre primii mei elevi: Florin Savin și soția lui! Cadre universitare, dacă nu mă înșeală memoria. În timp ce soțul, cu o ușoară înclinare a capului, confirmă cele spuse de Bidaru, soția lui se considera datoare să-și facă cunoscut numele mic. Marga! Ca apoi să adauge: Toți mă cunosc de Marga, de la bobocii din anul I-îi, până la Rectorul Universității, deși pe certificatul
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
marii funcționari care serveau în Olimpul pseudo orășelului. Nu zadarnic apăruse în oraș zicala: N are-atâta bucă Jina / Ca so pupe domnul Sima tovarășul Coriolan Jina fiind primarul orașului. Ce era să zic? Un să trăiți măcar schițat prin înclinarea coloanei vertebrale (ca și cum coloana vertebrală ar fi fost inventată numai pentru așa ceva) și coborârea obedientă a frunții peste propriile-mi priviri supuse, ca un aluat în curs de dospire. Pe Valy nu-l lăsa directorul de-o parte. Cu el
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
vază. — De ce nu? N-am vrut să fii deranjată. Trebuia să-l văd pe conductor. Pot să intru? — Evident. Este compartimentul dumitale. El zâmbi și nu fu În stare să-și reprime un gest de deschidere a brațelor, o ușoară Înclinare de la șold. — S-avem pardon. E al dumitale. Își scoase o batistă din mânecă, Își suflecă manșetele și făcu gesturi de prestidigitator În aer. — Uite. Vezi? Un bilet de clasa Întâi. Din batistă căzu un bilet și ateriză pe podea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
se caută un curent, căci forță vântului oscilează de-a lungul zilei, dar curenții nu se schimbă niciodată“. Zâmbi cu șiretenie. Asta am făcut și noi, adaugă. Am căutat o alternativă. Miti Matái își cântări răspunsul, aprobă cu o ușoară înclinare din cap și, în cele din urmă, se întoarse către Hiro Tavaeárii, care rămăsese, la fel ca și restul celor prezenți, în așteptare. — A fost elevul tău? Bătrânul confirmă, evident plin de mândrie. — Da. De departe cel mai bun. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
spre degetele mele. — Ce altceva? Lucruri de ordin practic poate; cum să mă ascund de el, cum să-l păcălesc, cum să mă apăr. Nimeni se uită la dictafoanele care sporovăiau la marginea cercului nostru de lumină. Încuviință cu o înclinare meditativă din cap. — Ludovicianul e cel mai mare și cel mai agresiv dintre toți rechinii conceptuali, zise el. E un prădător de seamă, se află în vârful lanțului trofic. Sunt niște animale foarte rare și, cel mai adesea, străbat fluxurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
o reinventare și o reinterpretare a conceptelor artistice din Evul Mediu pe care le considerau ideale. 1.2. Simbolismul: curent artistic degenerat Începând cu a doua jumătate a secolului al XIX lea, se observă în rândul creatorilor de cultură o înclinare spre parvenire prin crearea unor tendințe și curente surogat cu scopul de atragere a publicului și obținerea celebrității instante și colectarea de avantaje financiare. Pentru a își realiza scopurile propuse, artiștii respectivi se foloseau de o mistificare obscură ce le
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
putea fi socotit vinovat. Noaptea, Michel visa spații abstracte, acoperite de zăpadă; trupul lui Înfășurat În bandaje rătăcea sub un cer jos, printre uzine siderurgice. Ziua, Întâlnea uneori un african, un malian mărunțel cu pielea cenușie; se salutau cu o Înclinare a capului. Cantina universitară nu era Încă deschisă; Michel cumpăra conserve de ton de la Continent, În Courcelles-sur-Yvette, apoi se Întorcea În campus. Se Însera. Michel pășea pe coridoarele goale. Pe la jumătatea lui octombrie, Annabelle Îi scrise o a doua scrisoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
-o Înfierbântat În fundul unei debarale, răsturnând mături și găleți, Înălbindu-ne din cap până-n picioare din cauza unei pungi de detergent găurite, am dat peste un chinez mititel, care levita În poziția lotusului, iar el ne-a salutat politicos cu o Înclinare a capului, fără Însă a catadicsi să-și ia picioarele la spinare. „Cu-cu!“, o chemam, lipindu-mă tandru de câte-un perete Îmbrăcat În faianță. „Ca-ca!“, Îmi răspundea câte-o voce dogită din cabină. În miezul acestei salate de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
a Înlocuit televizorul. Pe aceste mici scene de teatru, Între faldurile perdelelor sau În ochiul mijit al jaluzelelor, s-au jucat ultimele drame ale omenirii, lipsite de aportul cuvintelor și al aplauzelor. Au fost schimbate milioane de semne din mâini, Înclinări din capete, uneori chiar zâmbete, bezele delicate Între cei care se cunoșteau sau care mai sperau să se cunoască Într-o bună zi, dar, pe măsură ce lunile au trecut, au rămas doar privirile, lungi, limpezi, nemișcate și inutile, ca niște curcubeie
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
în organisme leguminoase. A apărut și profesorul Iolescu: aceeași figură de Ștefan cel Mare, menținută cu ajutorul pletelor lungi, albe și a mustății stufoase, pe oală, de culoare identică. L-am salutat și a catadicsit să-mi răspundă cu o ușoară înclinare a capului. După vizită, eu și Sabina am fost poftiți de o infirmieră în biroul lui. Ambianța era asemănătoare cu cea din cabinetul pe care-l avea la Spitalul „Gheorghe Marinescu”, din București: același birou impozant, încărcat cu cărți, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
o risipă senzorială, cum Sub umbra unui pom sprinten / doarme fecioara într-un acut halat de simțuri, pe primul plan situându-se olfactivul (dominat, tot sub impuls erotic, de faima subțioarelor ori de fum de busuioc), prin care se acutizează înclinarea spre dionisiac. O vitalitate neobosită răzbate din spațiul asupra căruia poetul deține hegemonia, nu impusă, ci dorită, de la glasul de fecioară și până în vârful păpădiei, eul liric percepând Fugare femei cu chipuri de lumină stinse / iar după ferestre bănuiam sigur
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
de alamă, obișnuit la vremea aceea. În pat, sub o cuvertură roșie și cearșaf alb, curat, schimbat, cred, anume pentru venirea noastră, stătea o femeie bolnavă. Împlinea În anul acela patruzeci și opt de ani; ne dădu „bună ziua” printr-o Înclinare vagă a capului, după ce grefierul rosti „sărut mîna” pe tonul șoptit al musafirilor oficiali, impus și de scopul pentru care venisem, ce nu Îngăduia nici o sprinteneală a vocii, cu toată primăvara aceea Înnoitoare ce invada prin ferestre. Mă apropiai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
primiți, e o pomenire la care vreau să iau parte; trebuie să mă Înțelegeți, nu se poate să mă refuzați. Se supuse. „Măcar atît, pentru tine!”. Peste o săptămînă fui la cimitir, printre ceilalți, ea văzîndu-mă o salutai cu o Înclinare ușoară a capului, și ascultai slujba preotului tînăr ce părea, cu o ciudată Înșelare a vederii, a fi de vîrsta mea și-a lui Keti la data plecării ei, era parcă anume hărăzit comunicării dintre noi, deasupra mormîntului ce Închidea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
prea era german. Plămădea ținuturi, urși, Yoknapatawpha, sanctuare, nu doar terase pe munți vrăjiți În care să-și expună părerile În privința tuberculozei ca să cadă-n transă tuberculoșii. În ultimă instanță, William crea timp. Am avut norocul să mă nasc cu Înclinare spre muzică, teatralitate și tenacitatea de Învăța să ascult. Am cîntat prin restaurante, cum era moda În anii ’70, pînă la ora zece seara cînd se-nchidea stabilimentul, la petreceri, În subsoluri, pe plajă. Am simțit acea nevoie lăuntrică pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de muzică lăutărească și nu ne săturăm privind la ochii frumoși ai hangiței. Iaca, ai aflat și povestea noastră - cei doi mușterii - pe care îi ai în față, scumpă hangiță - a încheai vorba ieșeanul, făcând gestul ridicării pălăriei și al înclinării în fața unei doamne... Mă bucur mult că v-am cunoscut, domnilor, și sper să citesc și eu cartea în care o să povestiți aventura cunoașterii vechilor podgorii ieșene. Acum, însă, trebuie să vă părăsesc. Mă cheamă datoria. Asta nu înainte de a
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
când în când din ulcele cu vin... Hangița nu prididea cu treaba, trecând de la un mușteriu la altul. Din când în când, își arunca privirea pecetluită cu un zâmbet cald către masa noastră. Îi zâmbeam de fiecare dată cu ușoară înclinare a capului și mâna dusă la inimă... După o vreme, ieșeanul a prins glas: -Și dealul vale să făcu, iar cei doi mușterii ai hanului de la răscruce de drumuri unde în vremi de mult apuse au poposit voievozi sau călărași
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
războiul - a fost, totuși, poate mai ușor, dar pentru ceilalți... ― Sunt destul de căliți și ei, domnule profesor. Între timp, Măriuța a apărut cu tava pe care abureau ceștile cu cafea. Le-a așezat În fața celor doi, salutând cu o ușoară Înclinare a capului prezența lui Nicu. După câteva minute bune, timp În care cei doi și-au făcut de lucru cu ceștile de cafea, directorul a deschis vorba: ― Cum credeți că trebuie să ne comportăm pe viitor cu acest mancurt care
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
al templului. Ca toate celelalte haine, stofa cădea pe umăr ascunzând "deosebirile" neoficiale. Un observator ar fi trebuit să fie foarte perspicace ca să observe cât de atent era trasă pelerina în jurul gâtului, cât de bine era croită pentru a ascunde înclinarea corpului de la gât în jos și cât de strâns erau legate de încheieturi capetele mânecilor. I-ar lua trei luni pentru a-l înștiința pe lord Jerrin de pe Venus și patru luni pentru a ajunge la lord Draid de pe Marte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
inegalabil (pînă la proba contrarie) al literaturii române, Miorița, e obiect de batjocură. Rîde cineva de Abel păstorul că s-a lăsat ucis de Cain plugarul? Agenții noștri de influență o fac. Încep să cred că da, ne e specifică înclinarea de a ne alia cu învingătorul; de a-i pupa papucul, cizma, pantoful Gucci, bocancul militar. Și antiromânism, acum, există. Accesele antiromânești se întețesc. Luna trecută, am participat la un talk-show al lui Turcitu. De ce m-oi fi dus? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
n-am reacționat decît după logica șubredă, strîmbă a femeii neiubite. Ecoul iubirii în Beethoven al meu suna fals. M-a depărtat și nu cu diplomație. M-a jignit, m-a vexat cu bună știință. Mozart am aflat avea o înclinare spre cuvîntul crud, spre limbajul vulgar; sunetele pure compensau sunetele impure ale muzicii. "Tare ești previzibilă în toate gesturile. Dragostea se cîntă la patru mîini. Nu ești făcută pentru dragoste și gata". Cînd o să mă trec și eu, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de oameni, provin cele mai multe cazuri de adulter. La fel cu femeile iubitoare de bărbați și cu cele adulteriene; ele Își trag ființa din aceeași categorie. Cât despre cele ce-au rezultat din tăierea femeii, acestea nu dau nici o atenție bărbaților; Înclinarea lor este tot către femei: heteristriile sunt din această categorie. De altă parte, cei ce provin din despicarea bărbatului Înclină, cât sunt copii, Înspre sexul bărbătesc și, Întrucât ei Înșiși sunt părți ale acestui sex, iubesc pe bărbați și-s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
agresată de dorințele unui rege; el citea cu o mare distincție, (nu este vorba despre haina de gală pe care o Îmbrăca Machiavelli când trecea În bibliotecă!); se poate nota un mod aparte de a se apleca asupra scrisului, o Înclinare imperceptibilă a corpului În față, acea atenție ce o acorzi unei doamne fără să o agasezi, te Înclini spre ea cu corpul foarte puțin; ea simte acel curent de afinitate ce-l emană Întreaga ta ținută, simte că este privită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]