4,058 matches
-
mai mult despre subiectul ăsta, cu atât ideile mi se confundă În cap. În anii ’40 iau naștere diferite grupări care Își zic sinarhice și vorbesc de o nouă ordine europeană condusă de un guvern de Înțelepți, pe deasupra partidelor. Și Încotro converg până la urmă aceste grupuri? În mediile colaboraționiștilor de la Vichy. Atunci, o să zici dumneata, iar am greșit noi, sinarhia e de dreapta. Stop. După ce-am citit atât, Îmi dau seama că asupra unei singure probleme sunt cu toții de acord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
asistase la un film. Însă preț de o clipă, riscând să primească glontele ricoșat, intrase În film. Cu greu și În goana mare, ca În Hellzapoppin’, când se confundă peliculele și un indian ajunge călare În mijlocul unui bal și Întreabă Încotro au luat-o, cineva Îi spune „Încolo” și ăla dispare În altă istorie. 56 Începu să sune din minunata-i trâmbiță cu atâta tărie, Încât muntele Întreg răsună. (Johann Valentin Andreae, Die Chymische Hochzeit des Christian Rosencreutz, Strassburg, Zetzner, 1616
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
grădini...” „Ei, și?” „Văd că chiar nu vrei să vorbești. Și totuși, dumneata știi ceva pe care nu vrei să mi-l spui”. „Vă rog, lăsați-mă, e deja târziu, sunt așteptat la o reuniune”. Zgomot de pași. Nu pricepeam Încotro bătea Salon. M-am uitat În jur, strâns cum eram Între zidul de piatră și deschiderea urechii, și m-am simțit În subsol stând la rândul meu sub o boltă, și mi s-a părut că pâlnia acelui canal phonurgic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mă tem de durere, de riduri, de bătrânețe. Iată, sunt o viitoare femeie-balon și curând voi pluti înspicată pe cerul vostru nici tandru, nici verde... L IX Mi-am dat seama că eram la Fântâna Mioriței, lângă Clubul Diplomaților. Neavând încotro, am intrat în parcul Herăstrău și am început să bat aleile. În cele din urmă am ochit un mesteacăn mai confortabil și m-am cocoțat în el. M-am fixat între două crăci. Se lăsase frigul și când mă lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cele șase genți în cârcă și ajungem în zona aridă de la marginea capitalei. Marius, proprietarul, sosește într-un Trabant vișiniu. Apartamentul l-a moștenit de la un unchi. Văzându-ne cu bagajele la ușă, ridică prețul cu 10 milioane. N-avem încotro - acceptăm. Apartamentul cu două camere, semidecomandat, e înțesat cu mobilă veche. Înăuntru - obiecte fabuloase de uz incert. Nici Marius nu știe câte nebunii sunt ascunse acolo. Bucătăria e teribil de mică. Omul comunist mânca în picioare, se spăla în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ochii pe ceas. Ar fi nasol să piardă rezervarea. Țâșnim din vagoane și alergăm. Maiko, plină de mâncarea tradițională românească, nu mai poate, se sufocă. O trag după mine. Cade în genunchi, dar fața îi rămâne senină, impenetrabilă. N-am încotro: îi încolăcesc genunchii cu brațul drept și o arunc pe umăr. Fug cu ea ca și cum aș duce un geamantan. O aud bolbrosind: Please, not...that...fast...or...I’ll puke. Mă rog în gând să nu vomite pe mine. Aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
felul ăsta am putut să-i prevăd la țanc pe Cârcotași, Pamela preluând rolul ușor isteric al lui Huidu, în timp ce Val întărea poziția gelatinoasă a lui Găinușă. Ofertele futuriste ajunseseră să curgă într-un asemenea ritm, încât n-am avut încotro și l-am dezghețat pe maestrul Gică Petrescu, singurul în măsură să onoreze programul artistic de la mitingurile electorale, dar și să ridice nivelul cultural al nenumăratelor nunți și botezuri din ceea ce își merita tot mai mult numele de high life
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
-o în brațe așa dintr-o dată? — Când a venit afară să discutăm, era îmbrăcată sumar ca prin casă și era un frig foarte tare. S-o fi lăsat să dârdie? Am luat-o sub cojocul meu. — A acceptat? N-avea încotro. Discutând în poziția aceasta, m-au atras gropițele din obrajii ei, părul de o culoare minunată și niște buze atât de catifelate și de frumos arcuite! — Ai sărutat-o cumva? — Am încercat, dar este foarte alunecoasă. Nu mi-a mers
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Persoana își apără unicitatea în virtutea a ceea ce psihologii consideră “conceptual de bază” despre sine, precum și a perceperii poziției pe care o are față de ceilalți și a rolului ce-l îndeplinește. Cunoașterea de sine dă omului imaginea clară a ceea ce este, încotro trebuie să se îndrepte, cu ce mijloace, cu un grad de siguranță și cu ce coeficient de reușită.
Evolutia imaginii de sine. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Ghiusca Roxana () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2330]
-
fie...! rostește hipiotul. Ca electrocutat la zeci de mii de volți, letargicul de Sile pleacă de la prima cheie. Fibrilează, se încoardă, se dezdoaie, sare, strigă, țipă și se scutură, ca un boxer în ring! Nestăpânit, nestăvilit, năpraznic, îndepărtându-i care-ncotro, ca pe păduchi, pe alde Vierme și pe Dan, care-l ținuseră! Apoi, insul se redresează remarcabil: Pentru întâiași dată conștient, aievea, în ultimele trei-patru săptămâni, Silică este resetat, este alert și e capabil ca să se susțină și să se
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
io-n pușcărie, dacă nu te fac! Să moară mama... Fragedo! Mânca-ți-aș țâțele! E-te câțu! și Liliana îi arată degetul mare de la o mână, penetrat vioi, printre degetul mijlociu și index. Șobo icnește disperat, dar n-are încotro! Insațiabila Lili-Anaconda e de două ori cât el și, ca fostă handbalistă de performanță în echipa secundă a Rafinăriei, este una dintre puținele femei întrutotul capabile să i se împotrivească. Prin forțele sale proprii, singurică și în lipsa oricărui ajutor din partea
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Trevi, Dan Stoica Geanta cu cinci fermoare,Anton Petrovschi-Bacopiatra Gheața din calorifere și gheața din whisky, Alex Ștefănescu Gina, Méhes György Iaduri. Povestiri sadi(comi)ce, Hélène Lenz Iubirea și alte iubiri, Ion Miloș Iubire în bătaia vîntului, Leonard Barras Încotro?, Ion Gheție Întîmplări, Alex Ștefănescu, Lacrima interioară, Solo Juster Madia Mangalena, Michael Hăulică Milionar la marginea imperiului, Constantin Dram Mîngîios, Irina Andone Moarte și renaștere, Petru Aruștei My name is alzheimer, Tania Lovinescu Pe apă, Hans Maarten van den Brink
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
încoace, dar peste gârlă, se vede foarte bine satul Cantacuzu. Moșia de peste trei mii de pogoane, se zice c-ar fi fost cândva a Cantacu-zineștilor, dar azi e a unui căpitan de la Pitești, Lache Grădinaru... De altfel, pe aici, ori încotro te întorci, numai moșii boierești ai să vezi. Colo e Buta, mai încolo Negrași, pe urmă Zidurile, pe urmă Dumbrăveni... În Lespezi, îi mai arătă conacul lui Gogu, destul de întreținut, fiindcă el mai vine din când în când, adus de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mult sculată. Înainte de amiazi tândăli primprejurul conacului. Fiindcă Grigore Iuga avea de descurcat niște socoteli cu un slujbaș, anume Isbășescu, care ținea contabilitatea gospodăriei, în afară de diverse alte însărcinări, Titu Herdelea se simțea încurcat și nu știa ce să facă sau încotro s-o apuce. Logofătul Leonte Bumbu, un țăran dezghețat, înalt și osos, cu o înfățișare energică de sergent reangajat, l-a plimbat puțin prin curtea cea mare și i-a arătat la repezeală grajdurile cailor și un șopron încuiat, care
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
până-n fața băncii, având și el o întrevedere cu Baloleanu. Pe drum, bătrânul se uita mereu la afișele și pancartele fără număr care toate chemau lumea la diferite distracții și petreceri. ― Aici oamenii știu că trăiesc bine! murmură Miron disprețuitor, încotro te întorci numai îndemnuri la veselie și desfrâu. Ce le pasă?! Noi muncim, ca să poată ei să benchetuiască! Constantin Dumescu se lumină la față văzând pe Miron. Îl îmbrățișă cu o efuziune care părea aproape neverosimilă pentru firea lui tăcută
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
își opri dorința, ca nu cumva să tragă a rău sau să o sperie mai mult. Ieșind, făcu mai slab: ― Rămâneți sănătoși! În fața postului de jandarmi era căruța cu doi căluți a lui Lupu Chirițoiu. Învățătorul întrebă cu o tresărire: ― Încotro, moș Lupule? ― Nu știu, dom' Nică! răspunse bătrânul. Mi-au poruncit dumnealor să viu cu căruța și cu merinde pentru cai și a trebuit să viu! Plutonierul Boiangiu îl aștepta în curte și-l primi cu o mutră de ușurare
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
armata. Degeaba, oamenii nu s-au înfricoșat nici de armată, că știau bine că armata n-are voie să tragă, și unde mi-au început să se repeadă în soldați cu furci, cu pietre, de nici n-au nimerit, sărmanii, încotro să fugă!... Ei, apoi vedeți dumneavoastră, cum să se potolească oamenii și cum să fie ascultători, dacă tocmai cârmuirea îi învață la rele? Destul că opoziția își face de cap și țipă prin toate jurnalele că țăranii au dreptate și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fata lui Zamfir acum doi ani, când i-a zdrobit mâna mașina de treierat... Nea Luca m-a sfătuit, că-l întîlnii venind încoace, să-l duc la spital la Pitești. Și chiar am să-l duc, că n-am încotro și tare mi-e milă de cât suferă, vai de păcatele lui. Numai mă gândesc să nu fie degeaba și să mai cheltuiesc cine știe cât bănet și să-mi rămâie și neom pe toată viața... Of! Sfârși cu un suspin și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nici altfel! făcu Filip, morfolindu-și alene cuvintele. Ca să știm ce facem... ― Împotriva oamenilor nu ne putem pune, zise preotul strângând în palme ulcica cu lapte, ca să-și încălzească mâinile. Ce face toată lumea vom face și noi, că n-avem încotro... ― Apoi dacă lumea s-o apuca de blestemății, Filip n-are să se mai amestece, că el e om cu casă grea și nu poate să se ia după cei dezmățați, care n-așteaptă decât să strice și să prade cum
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
sus; imediat pâlpâi lumina, acul luminat înregistră o prezență, foarte clar. ― Bun, să mergem! Ea o luă din loc încrezătoare în micul aparatul pentru că știa că Ash făcuse o treabă serioasă, pentru că nu greșise până acum, și pentru că nu avea încotro. ― În curând vom ajunge la bifurcație, o avertiză Brett. Străbutură culoarul timp de mai multe minute. Ajunseră, în sfârșit la ramificație. Din nou, detectorul fu pus la treabă. Ripley îl întinse spre brațul coridorului care pornea, în dreapta. Lumina roșie se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
pe bieții cocoși care trezeau spre dimineață satul cu cucurigul lor și peste zi cu concertul dat prin curți. Numai tușa Vasilica s-a împotrivit cât a putut în fața celor cu halate și măști la gură, dar n-a avut încotro. Badea Geluțu, soțul ei, pensionar de ceva vreme, cititor de ziare și fan al televizorului, știa bine ce se întâmplă prin țară, a căutat să-i explice și s-o lămurească cei cu aviara și decât să se îmbolnăvească, doamne
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
că pot deveni alcoolic, dacă voi mai rămâne la uzina de vinificație. Și, după o ceartă cu șeful meu de echipă, miam depus demisia și am plecat. Latinii aveau o expresie care a rămas celebră: „Quo vadis?”, în traducere însemnând: „Încotro? Deci trebuia să-mi găsesc un alt loc de muncă, un alt serviciu. Aveam 17 ani și jumătate. Fratele meu fusese lăsat la vatră. S-a căsătorit cu o fată din Podu Turcului, pe nume Vasilica, și s-a întors
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
în Elveția și am plecat bucuroși mai departe. Doar că, de bucurie, am greșit drumul. Cînd mi-am dat seama, l-am căutat pe hartă, să văd unde ne aflăm. Nu era pe nici o hartă. Nu știam unde sîntem și încotro mergem, dar era un drum ca-n palmă și cel mai frumos spațiu mioritic din cîte văzuserăm. N-am apucat să ne minunăm însă de două ori ce frumoasă țară avem, că drumul s-a oprit la fel de brusc precum începuse
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
nici muncitor, nici rural, nici urban, nici român, nici străin, dar totuși este ? După cum ziceam, nici eu nu prea știu ce să spun... Atunci de ce mai scriu ? După ce că mă mișc haihui prin realitate, mai afirm și că habar n-am încotro mă îndrept. S-ar putea să fie prea de tot ! S-ar putea, dar cred că puțină perplexitate metodică nu are ce să strice în atît de multă suficiență vizionară... Lecțiile unui atlas Cu 10 milioane de rurali și 3
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Nefinanțînd agricultura, neformînd țăranii pentru a deveni agricultori, neorganizînd piețele comerciale și funciare, clasa politică a lăsat țăranilor sarcina să amortizeze șocul celorlalte schimbări socio-economice din țară”. Și să se descurce de capul lor. Or, exact aceasta este problema : neavînd încotro, se vor descurca după cum îi va tăia capul... Violette Rey mi-a povestit că unul dintre miniștrii prezenți la lansarea oficială a atlasului i-a declarat, intrigat, că a aflat dintr-o singură hartă mai mult decît află de la subalternii
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]