2,617 matches
-
mi-e silă de sinucigași. Cel puțin de cei „intelectuali“, copleșiți de inutilitatea ființei, de lipsa de sens a existenței, de lumea crudă, de amorul ghebos, de toate bla-bla-urile care până la urmă pot fi reduse la o metafizică de om încremenit în crizele adolescenței. În genere, toți aceștia constituie o tagmă pe care nu o consider de păcătoși, ci pur și simplu de idioți. N-am nici un fel de compasiune față de ei. Dacă-l pot compătimi - eventual, înțelege - pe un om
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
că factorii externi vor fi aceia care vor împinge guvernul Ciorbea spre reformă. Într-adevăr, în ianuarie 1997 delegația FMI a participat direct la elaborarea programului guvernamental. Dar impulsul extern a ținut doar până în august 1997, când guvernul Ciorbea a încremenit în proiect, speriat de dimensiunea social-politică a privatizărilor. A urmat guvernul Radu Vasile, care - sub presiunea așa-numitei adunări de la Poiana Brașov - a formulat un program propriu al reformei și a pornit la aplicarea lui. La anunțarea închiderii unor mine
Profeții despre trecut și despre viitor by Silviu Brucan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2139_a_3464]
-
spunem că e și războiul. Acolo e vorba de viață și de moarte, e vorba de groază și de onoare. Dar în politică? Ce face politica atât de specială încât să merite aserțiunea? Lupta pentru putere? Speranța de a mai încremeni o vreme într-un fotoliu de parlamentar sau de președinte? Dorința de a ține în mână frâie economice, cu care poți șantaja, te poți îmbogăți, poți îmbogăți pe alții? Astea justifică orice-ul? Politica românească își atinge, an de an
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
perle secretate de elevi la recentul bacalaureat. 7. "Prostia ca încremenire în proiect" (Gabriel Liiceanu). Este specia de prostie care presupune blocarea în limitele unei singure perspective. Este imposibitatea de a depăși creativ convenționalul și de a gândi nonconformist. Prostul încremenit în proiect, cel despre care a scris pagini admirabile Gabriel Liiceanu, este exemplificat aici prin omul modern incapabil de a gândi metafizic și simbolic despre pământ, poluare și educație, dar și despre noile mitologii cotidiene. Cartea de față își mai
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
obligat conducerea Ministerului de Justiție să-l demită pe directorul penitenciarului, deși acesta fusese inițial absolvit de orice răspundere de către Direcția Generală a Penitenciarelor. Dezbaterile televizate care au avut loc în urma acestui incident au adus în atenția publicului situația penitenciarelor, încremenite într-o viziune a pedepsei specifică societăților socialiste și totalitare, care produce efecte negative atît deținuților, cît și familiilor acestora și societății. Deși autoritățile au încercat să minimalizeze importanța atrocităților petrecute, deci și a responsabilității lor, trecînd chiar la discursuri
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
parte din informațiile din mediu sînt integrate în cultura unei instituții, și anume cele care legitimează cultura deja existentă. Experiențele și informațiile care sînt reținute se sedimentează, adică "îngheață" în amintire ca entități care pot fi recunoscute și reamintite sau "încremenesc în proiect"7 printr-un proces de anonimizare, care le desprinde de contextul original și le face accesibile tuturor membrilor. Nimeni nu mai știe, de pildă, cine a compus versurile "Nu da, Doamne, nimănui/ Viața deținutului", dar ele întăresc literar
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
în ritmuri și cu intensități variate: una liberală, comunitară, la locomotiva căreia se află țările europene anglo-saxone, și alta conservatoare, națională, reprezentată de țările foste comuniste. În ciuda declarațiilor pro-reformiste și modernizatoare ale unor autorități naționale, penitenciarele din administrarea lor rămîn încremenite într-o viziune despre pedeapsă de sorginte totalitară, făcînd ca discursurile să pară mincinoase sau demagogice. Balansarea între funcția represivă și cea recuperativă este însă constatată la aproape toate țările europene. Gradul de civilizație instituțională crește sau descrește în funcție de viziunea
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
autorităților despre pedeapsă și despre gestionarea spațiului. E drept că cele mai multe închisori au fost construite în secolul al XIX-lea și reflectă filosofia corecțională a acelor vremuri. Există însă și penitenciare construite în ultimii ani (de exemplu Rahova și Giurgiu), încremenite într-o viziune ce nu a ținut cont că locurile de pedeapsă returnează societății niște deținuți mai greu de tratat decît fuseseră cînd au intrat în penitenciar, închisori pe care unii specialiști le-au numit adevărate "pagube penologice"33. Penologia
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
Efectuarea unor cercetări privind imaginea publică a fiecărei închisori pe care o au membrii comunității în care acestea sînt așezate, le-ar readuce înapoi în spațiul public local. Dezbaterile televizate pe teme privind închisorile ar zdruncina o serie de mecanisme încremenite în tipare total desuete, anacronice. În Statele Unite ale Americii apar deseori în presă rezultatele unor sondaje de opinie despre percepția asupra închisorilor. Directorii lor fiind persoane publice, sînt supuși întrebărilor privind încrederea publică, de aceea funcția lor este privită ca
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
Tatăl, mama, fiul, fiica, bunica, bunicul, cealaltă bunică, celălalt bunic. Toți zâmbesc spre chelneriță. Mă uit la chelneriță și observ că ține telefonul ca pe un aparat foto. Say cheese. Mă uit spre familia fericită. Toți stau nemișcați, cu zâmbetele încremenite pe fețe. În capul mesei, tata își dezvelește cu generozitate maxilarul superior. Între degete ține delicat un copănel imens, ca pe un trofeu. Mama are ruj pe incisivi. Fiul plusează și scoate la iveală și mandibula, aparent fără efort. Are
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
interes câteva clipe, apoi m-am întins pe nisip cu fața în sus. Vedeam cerul și coroanele copacilor seculari, un cer străveziu, de o culoare neînchipuită, uniformă, un alb albastru profund, încât deodată am simțit o liniște deplină, plutitoare. Ramurile încremeniseră parcă, mișcarea abia perceptibilă a aerului aducea o neclintire a cerului, armonizată de freamătul ușor nestăpânit, de o dorință nebănuită, al frunzelor. Un colț uitat de lume îmi oferea un spectacol divin al universului, un univers simfonic așa cum mi-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
dau comanda de scoatere a trenului. Dacă aș fi avut posibilitatea să aud ce se petrecea jos pe aerodrom, aș fi auzit ca un strigăt de disperare ieșit din piepturile a peste 1000 de oameni care mă priveau și care încremeniseră. Am auzit însă numai în cască vocea generalului E. Ionescu: "Comandor Vizanty, escamotează imediat trenul și vino la aterizare pe burtă!". Nu răspund nimic și continui să pierd din înălțime. Eram acum la 1000 m. "Dragă Vizanty, de această dată
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
a ordonat să conducă delegația armeană să viziteze Palatul și să aleagă, în schimb, ca semn de mulțumire, una din operele de artă ale Palatului. După vizită, s-au hotărât și arătară șefului Palatului opera asupra căreia se deciseseră. Șambelanul încremeni: era tabloul "Coborârea lui Iisus de pe Cruce" de Rubens, tocmai tabloul favorit al suveranei. Dar, ce putea face, cuvântul dat de împărăteasă trebuia respectat așa că răspunse delegației: de acord, într-un timp cât mai scurt, necesar ambalării și transportului, îl
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
-ne la oamenii care ne așteptau cu sufletul la gură, am făcut apelul tuturor precum și inventarierea lucrurilor. Am aflat astfel că șase persoane, cei mai în vârstă, patru femei și doi bărbați lipseau împreună cu bagajele grele, lăzi, cufere etc. Eram încremenit, dar mă consolam la gândul că rămăseseră în vagoane și că au ajuns deja la Curtici. Am rugat atunci pe șeful gării să-mi aprobe legătura telefonică cu gara Curtici. În sfârșit, avându-l la telefon pe șeful gării, l-
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
bun, îl atinsese. A crede neclintit în părerile tale e un lucru frumos, însă riscă să se transforme în înțepenire. Nu trebuie ca spiritul să fie la fel de inflexibil ca și conștiința. E bine ca părerile să dureze, numai că, durând, încremenesc. Îndrăgostit de nobilul spectacol al rezistenței unui suflet ferm la toate capriciile sorții, atașat cu atât mai mult de antecedentele sale cu cât erau mai contestate, el nu voia să abandoneze din ele nimic; să le renege ar fi semănat
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
că cineva ne poate deranja la o așa oră matinală nu se grăbește și ... când deschide ... culmea ... în loc să-mi facă repede loc să intru că de înghețat ce eram nu-mi mai dădeam seama de halul în care apăream ... ea încremenește pe loc într-un râs nestăvilit în fața unei duble panorame: eu gol cum, cică, nu mă mai văzuse (e adevărat că pudic am fost și am rămas toată viața) ... iar pe trotuarul celălalt, bătrânica își făcea niște cruci atât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
care la tomiști ajunge să se epuizeze într-o schemă în care acțiunea organizatorică este o funcție a intervenției puterii dumnezeiești. Dimpotrivă, în acord cu viziunea aristotelică, organizarea devenirii sufletești era permeabilă la ideea de evoluție. La tomiști, dezvoltarea este încremenită într-un cadru de sorginte divină. La această substituire tomiștii au lucrat foarte mult, fiind proprie ideologiei scolasticii. Ordinea progresivă a formelor a fost legată deci la tomiști de divinitate, spre deosebire de Aristotel, unde organizarea este intrinsecă lucrurilor, naturii. Dezvoltarea privită
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
perspectivă are valoare existențială, valoare conferită de raporturile de subordonare, de nivelele la care se poziționează lucrurile unele în raport cu celelalte. Din perspectivă teologică, Th. d'Aquino a considerat gândirea aristotelică un preambul al concepției sale despre Dumnezeu. Era o teorie încremenită în canoanele de neclintit ale ideologiei societății medievale. Întreaga concepție aristotelică despre viața psihică, amendată cu unele completări despre determinismul lăuntric introspectiv al trăirilor interne, s-a transformat într-o teorie a ordinii de stat feudale. 4. Ideologia scolasticii Societatea
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
pusă în situația de a-i da cadru civilizațional)? să nu ignorăm calitatea contingentă a polarelor noastre cotidiene, ciudata lor versatilitate în practica socială, negociabilitatea relației dintre ele. E cît se poate de sănătos să nu le transformăm în mituri, încremenindu-le fantasmatic sau cinic în opoziții eterne, absolute, eschatologice, așa cum procedează ideologia fundamentalistă sau cea totalitară. E firesc să le gîndim potrivit unei cauzalități realiste, cu un bun-simț care ține seama de complexitatea banală a imediatului. Dar, odată situate la
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
ești unit cu Dumnezeu. Extazul e o totală ieșire din sine pentru a trăi în divinitate. Revelația lăuntrică a prezenței lui Dumnezeu, a scufundării în lumina lui, capătă un caracter intuitiv, deși suprasensibil. Trupul nu mai face nici o mișcare, ci încremenește în starea în care a fost surprins. Nunta sau căsătoria spirituală e o unire extatică prelungită; asemenea soților, omul și Dumnezeu formează o singură unitate în două persoane. Lumina dumnezeiască de o frumusețe negrăită, văzută în asemenea stări, este sublimul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
dintre religie și cultură. Creștinismul e religia de origine supranaturală. Ca revelație divină, obârșia lui e în transcendent. Revelația e ca o cascadă de lumină ce se varsă din nemărginire în spațiul terestru, din veșnicie în timpul terestru, nu pentru a încremeni aici în forme limitate de legile cronospațiale, ci pentru a se răsfrânge din nou în sus cu puterea torentului, răpind pe om în înălțime, dezrobindu-l din timp și din spațiu pentru a-l mântui. În fond, omul urmărește prin cultură
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Viața religioasă, care are felurite grade și nuanțe, culminează în contemplație, care e pipăirea directă a puterii dumnezeiești. Și acești faun de geniu ai culturii s-au dovedit atât de activi și de fecunzi, umplând veacurile de lumină, fiindcă au încremenit mai întâi în contemplație. Ea e izvorul celei mai intense și mai calitative activități. Spiritul creștin știe din toată această experiență istorică adevărul că cine s-a ridicat până la pipăirea mistică a luminii divine coboară în veac cu puteri însutite
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
o seară de august, când e mai strălucitor și mai misterios ca oricând. Nici un fel de artă n-a fost și nu va fi în stare să redea ceva din sublimitatea acestui spectacol. Și cu toate acestea, câte suflete nu încremenesc în vraja negrăită a contemplării lui! Am putea să înmulțim oricât aceste exemple. Dar e suficient pentru a demonstra absurditatea esteticii moderne, care ofensează cu asemenea idei magnifica frumusețe a naturii. E foarte adevărat că natura poate fi considerată cu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Sfidării retoricii, un discurs în sens didactic, o demonstrație cu abstracțiuni. Metaforele sînt puține și fără strălucire". Ca la mai toți poeții din prima jumătate a secolului al XIX-lea, realitatea, paradigma literaturii opacizează realitatea propriu-zisă, o filtrează și o încremenește în modele preexistente, cum constată, punctual, profesorul Universității bucureștene: "1. Heliade nu se fixează într-un spațiu și n-are o simpatie specială pentru o zonă a realității și 2. Elementele materiale intră în poem după ce au trecut, întîi, prin
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
nimic, au dorința (de cele mai multe ori - ascunsă) de a ieși în față și de a da directive, de a da ordine celorlalți. Timp de secole de-a lungul istoriei, specia umană s-a comportat aidoma unei turme iresponsabile, o turmă încremenită în orgolii deșarte și încrîncenări prostești, o gloată plafonată și atrasă pe tot felul de drumuri înfundate. Aceasta în pofida faptului că încă de acum 2000 de ani ni s-a explicat nouă, speciei umane în general, care este drumul
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]