2,497 matches
-
jur... Țipenie! A deschis poarta și a intrat. Nici câinele lor, care era strașnic de atent la orice mișcare a porții, nu a lătrat... „Uite că nici câinele nu a mai stat pe lângă casă!” A încercat ușa casei, dar era încuiată.” Unde o fi Maranda?” S-a așezat pe marginea prispei în bătaia soarelui mângâietor de chindie tomnatecă. A rezemat capul de dereg... Încercând să-și liniștească bătăile inimii, și a încrucișat brațele la piept. A rămas așa o bucată de
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
că fățarnicii, cărora le place să se roage stînd în picioare în sinagogi și la colțurile ulițelor, pentru ca să fie văzuți de oameni. Adevărat vă spun, că și-au luat răsplata. 6. Ci tu, cînd te rogi, intră în odăița ta, încuie-ți ușa, și roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns, și Tatăl tău care vede în ascuns, îți va răsplăti. 7. Cînd vă rugați, să nu bolborosiți aceleași vorbe, ca păgînii, cărora li se pare că, dacă spun o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
ci mai bine duceți-vă la cei ce vînd untdelemn și cumpărați-vă." 10. Pe cînd se duceau ele să cumpere untdelemn, a venit mirele: cele ce erau gata, au intrat cu el în odaia de nuntă, și s-a încuiat ușa. 11. Mai pe urmă, au venit și celelalte fecioare, și au zis: "Doamne, Doamne, deschide-ne!" 12. Dar el drept răspuns, le-a zis: "Adevărat vă spun, că nu vă cunosc!" 13. Vegheați dar, căci nu știți ziua, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
Ba nu, pod avea. Dar acoperișul era spart. Am vîndut-o unor danezi. Danezii nu-s pretențioși. Au transformat căsuța bunicului Într-un fel de magazie pentru jucării și ustensile specifice handicapaților, au tras apă, gaze, au pus draperii și au Încuiat ușile cu handicapații Înăuntru. Uneori răzbea cîte un urlet Înfiorător din camera de la stradă, probabil că-i făceau baie unui deficitar motor. Și, cu banii lor, am luat Într-un fel cu mîndrie apartamentul ăsta, Într-un cartier Înecat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
întors acasă, am găsit-o pe Maitreyi așteptîndu-mă în verandă, lângă cutia cu scrisori. Mi-a arătat un inel făcut dintr-un ac de cap încolăcit pe deget, purtând în loc de piatră o boabă de glicină. ― La noapte să nu mai încui ușa cu bara, mi-a spus ea fugind. A venit spre miezul nopții; de astă dată fără să tremure. Aproape a râs când m-a îmbrățișat. Eram fericit că păcatul n-o deprimă, că nu vine în ceasurile de dragoste
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mine. Îi era teamă numai de d. Sen, care ar fi putut-o închide în camera ei sau mărita în câteva zile, înainte ca ea să aibă timp să mă vadă și să poată aranja fuga. În noaptea aceea au încuiat-o în odaia d-nei Sen, iar d-na Sen a spus totul inginerului, stând până târziu la sfat despre cele ce trebuie să facă, așa fel încît nimic să nu se afle de către vecini, căci atunci blestemul va cădea asupra
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fi mai înțelept să ne despărțim. Suntem amândoi tineri, iubim amândoi viața... Ai să vezi mai târziu... - Bine, spuse Profesorul după ce împături cu grijă hârtia și o introduse în agendă. Am să mă întorc mai târziu. Reveni după un ceas. Încuie ușa, să nu fie deranjat, și se așeză pe scaunul din fața patului. - Te ascult. Nu trebuie să faci un prea mare efort. Cuvintele pe care nu le poți pronunța, le poți scrie, adăugă întinzîndu-i un bloc de hârtie. - Veți înțelege
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
seama cum va fi asigurată această salvgardare. Dar, pe de altă parte, nu mă pot îndoi că așa se va întîmpla. Altminteri, experiența mea n-ar avea sens." Introduse paginile scrise într-un plic, îl sigilă și plecă spre bancă. Încuind ușa, auzi telefonul sunând, și continuă să-l audă coborând scările. IV Vara lui 1955 a fost neobișnuit de ploioasă și, în Ticino, furtunile se dezlănțuiau în fiecare zi. Totuși, nu-și amintea să fi văzut un cer atât de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să ne plimbăm pe străzi. Avem atâtea de discutat... Cu gesturi scurte, înfășură rochia de mireasă și, asemenea unui mare șal, i-o încolăci în jurul umerilor. Apoi izbucniră toți în râs. - Tinerețe! exclamă încă o dată Antim, însoțindu-i în coridor. Încuind ușa, îl auzi, pe Ieronim: - Princesse, dacă crezi cu adevărat în Dumnezeu... De-abia după ce se așezase, istovit, în fotoliul Generălesei, își aduse aminte că uitase să le ofere, în paharele minuscule, rezervate numai pentru asemenea ocazii, faimosul Grand Armagnac
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
despre ce-i vorba. — Ascultă, i-am spus din Întuneric, trebuie să luăm doișpe gălbejiți din Bacuranao. Tu trebuie să treci la timonă cînd Îți zic și să faci ce-o să-ți spun atunci. Îi luăm pe gălbejiți și-i Încuiem sub puntea din față. Du-te acum acolo și Închide trapa pe dinafară. S-a dus În față și eu Îi vedeam umbra În Întuneric. CÎnd s-a-ntorse, m-a-ntrebat: — Harry, pot să iau o gură? — Nu. Vreau să bei doar cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
În spatele celuilat, cei șase gălbejiți au urcat. Erau tipi de toate mărimile. — Condu-i tu, i-am spus lui Eddy. — Pe-aici, domnilor, zice Eddy. O, Doamne, mi-am dat seama că s-a servit Într-adevăr din sticla aia. — Încuie cabina, i-am spus. — Da, domnule. — MĂ duc după ceilalți, m-a anunțat domnul Sing. — O.K. Le Împinsei barca și băiatul care-l Însoțise Începu să vîslească. — Ascultă-mă, i-am spus lui Eddy. Lasă sticla. Ți-ai făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mai mulți bărbați și-l Îngărmădiră pe pistolar Între două mese din stînga, În timp ce acesta se zbătea sălbatic, și cînd se auzi Împușcătura o apucai pe forțoasă de braț și mă aruncai spre ușa de la bucătĂrie. Ușa de la bucătĂrie era Încuiată și n-a cedat nici cînd am izbit-o cu umărul. — Lasă-te jos, aici, În spatele barului, i-am spus și ea a Îngenuncheat. Pe burtă, i-am spus Împingînd-o la podea. Era furioasă. Toți bărbații din bar, În afară de neamț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
douășopt de ani, brunet, slăbuț, cu cearcăne vineții și neras, tocmai Își scosese de pe el un pulver și-l Întinsese peste colivie. Și acum tînĂrul stătea În picioare, ascultînd cu gura Întredeschisă. Cineva tot Încerca ușa din față, care era Încuiată cu cheia și avea și zăvorul tras. Cum stătea așa, auzea frunzele de dafin foșnind În vînt, claxonul unui taxi care trecea pe stradă și vocile copiilor care se jucau pe un teren viran. Și apoi auzi din nou cheia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
taxi care trecea pe stradă și vocile copiilor care se jucau pe un teren viran. Și apoi auzi din nou cheia care se Învîrtea În gaură. Auzi cum se deschide ușa, cum se izbește de zăvor și apoi cum este Încuiată din nou. În același timp, pe terenul viran se auzi cum o bîtĂ lovește mingea de baseball, urmată de țipete ascuțite și strigăte În spaniolă. RĂmase În picioare, umezindu-și buzele și ascultînd cum cineva Încearcă să descuie ușa din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pistolul din toc și el o plesni peste față. — Haide. Nu fi prostuță. Haide! Acum coborau scara și el o simțea aproape, lîngă el. Deschise ușa dintr-o lovitură, ieșiră Împreună și se depărtară de casă. Enrique se-ntoarse și Încuie ușa. — Maria, fugi, spuse. Peste cîmp, ia-o Încolo. Du-te! — Vreau să merg cu tine. Îi mai dădu imediat o palmă. — Fugi. După aia ascunde-te Între buruieni și tîrĂște-te. Iartă-mă, Maria. Dar du-te. Eu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
lu’ mama În care-i spuneam că plec cu tine ca să te feresc de necazuri și i-am mai zis să nu spună la nimeni și că o să ai grijă de mine. I l-am băgat pe sub ușă, pentru că era Încuiată. — Of, rahat. Îmi pare rău, Piticot. Nu e vina ta, iar eu n-am cum să-ți Înrăutățesc situația. — Ești groaznică. — N-am putea fi mai veseli acum? — Ba da, sigur. Am adus whisky-ul, spuse ea cu speranță-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mergem. Încearcă să-ți menții atitudinea asta, spuse tata. Își aprinse o țigară și-mi Întinse pachetul. Nu fumezi? — Nu. — Asta e bine. Așa, acum du-te cu găleata afară, urcă scara și pune-o pe horn; eu rămÎn să Încui aici. M-am dus afară. Era Încă Întuneric, dar pe culmile dealurilor Începea să se lumineze. Scara era sprijinită de perete și după ce am găsit găleata veche de lîngă șopron m-am urcat pe ea. TĂlpile de piele erau alunecoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și Îmi erau foarte dragi toate, șopronul, gardul, dealurile și pădurile, și mi-aș fi dorit să fi plecat la pescuit doar, nu să plecăm de tot. Am auzit ușa Închizîndu-se, după care taică-meu lăsĂ toate bagajele jos. Apoi Încuie ușa. Începui să cobor scara. — Jimmy, spuse tata, cum e acolo, pe acoperiș? — Cobor acum. — Întoarce-te. Urc și eu puțin. Începu să urce foarte Încet, cu grijă. Se uită Împrejur, așa cum făcusem și eu. — Nici eu n-aș vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
face să vorbești așa cum vorbeau ei. — Da’ ce te face? — Nu știu. Ce ne face să vorbim așa cum vorbim? — Hai să mergem acolo. Tata dădu valiza jos, o deschise și băgĂ Înăuntru cartea și ceva ce-a scos din buzunar. Încuie valiza și plecarăm spre vagonul pentru fumători. Cum mergeam pe culoar, i-am văzut. Stăteau pe scaune În tăcere. Ne-am așezat În fața lor. Basca micuțului Îi căzuse peste bandajul de pe frunte și buzele i se umflaseră. Era treaz, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
scrisoarea a 23‐a - Costache Negruzzi, care avea chiar în jurul său pilda virtuților femeiești care îl fermecaseră, opune defectelor bărbătești, calitățile sufletești femeiești, numindu‐le: iubire, devotament, uitare de sine, dezinteresare, patriotism. Amintind faptele mamei lui ștefan cel Mare care încuie porțile cetății fiului său și‐l trimite la biruință, ale Anei Ipătescu care cu arma în mână îmbărbătează poporul și se pune în fruntea lui ca să apere pe aleșii acestuia de complotul unor ticăloși parveniți care vroiau să stingă în
OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
Lexo. — No. Iol vreau. Gorman se uită la mine și rîde strident. O să mori, spune el Încetișor. Le face celorlalți semn să plece, iar ei ies șovăind În șir indian. Are o cheie veche pe care o folosește să ne Încuie În camera asta. — Cheia de la căsuța iubirii, zîmbește el, punînd-o pe polița de deasupra șemineului. SÎntem numai el și noi, măgarul Împuțit. Fără să ne anunțăm intenția, noi ne năpustim Înspre el, dar el ne surprinde cu un pumn În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
De laboratorul de biologie îl lega amintirea unui fapt, pe jumătate tragic, pe jumătate comic. În timpul unui cutremur, îl prinsese vremea pe acolo în timp ce se ocupa de colecțiile de fluturi, care-i plăceau în mod deosebit. Era singur, se încuiase pe dinăuntru pentru a nu fi deranjat, când simți o zguduitură puternică. Vasele cu reptile mici în formol, planșele atârnate de stative și pe pereți, se legănau, iar scheletul îi provocă o stare ciudată, de confuzie. Maxilarele, mobile din cauza
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
un ziar, un prosop, cureaua lată din piele pe care-și ascuțea briciul, și alte câteva lucruri pe care le considera indispensabile. Aruncă o ultimă privire conținutului lăzii de campanie, în care-i rămăseseră schimburi curate, cărți și ziare, o încuie și-o părăsi în mijlocul drumului. Plin de obidă, aruncă cheia undeva, pe marginea șoselei. Cel care va găsi lada, măcar se va chinui până s-o deschidă. Asta era răzbunarea pe destinul care nu ținea cont de voința nimănui. Culmea
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
s-a ridicat și a pornit către ușă. Gruia l-a urmat. Securistul, rămas În fotoliu, părea că nu are de gând să plece. După câteva clipe de așteptare, profesorul a reluat invitația: ― Vă rog să ieșiți, pentru a putea Încuia ușa cabinetului. ― Eu vă voi aștepta aici - a răspuns securistul. Pentru a-și face de lucru, a luat portretul profesorului Zenit de pe masă, prefăcându-se a l cerceta. ― Ori nu ați auzit ce am spus sau... ― Sau o să mă scoți
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
terminați contravizita. În clipa următoare, a ieșit, depărtându-se cu pas leneș... „Revino. Tot nu ai nimic de făcut” - a gândit profesorul. ― Uite la acest individ. Își permite orice. Unde ai hainele de stradă? - l-a Întrebat pe Gruia, În timp ce Încuia ușa cabinetului. ― În camera de gardă, domnule profesor. ― Bine... Dă-mi cheia. Mirat, Gruia i-a Întins-o. În drum spre primul salon, profesorul l-a zărit pe nenea Mitru În celălalt capăt de culoar. I-a făcut semn discret
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]