3,404 matches
-
nu cunoști pe cineva care să mai cunoască pe cineva în Galway, se gândea adesea Darcey. Trebuia să ai grijă când ieșeai prin oraș, să nu spui lucrul nepotrivit omului nepotrivit. Într-o zi, poate că va deveni un oraș îndeajuns de mare încât oamenii să fie străini unii de alții. Dar asta nu se întâmplase încă.) Iar Connor îi spusese Emmei că Aidan se gândea să o ceară pe Darcey în căsătorie. O pusese pe Emma să jure că-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
mai multe decât Nieve? — Mai e ceva, îi spuse acum lui Lorelei. E vorba despre una dintre invitate. Lorelei se încruntă în timp ce Nieve îi explica situația. — Fir-ar să fie, femeie, exclamă organizatoarea, nu crezi că ziua nunții tale e îndeajuns de stresantă fără să mai fie nevoie să te și temi de foste iubite sărite de pe fix? — Știu, știu, se învoi Nieve cu o senzație crescândă de panică. Uite ce e, probabil că ți-e greu să înțelegi, dar am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
spus că n-aș fi în stare să-ți citesc afurisita aia de carte franțuzească. Eram în culmea admirației, un copil care citea într-o limbă străină! Am crezut că merita să mă împrietenesc cu tine. Însă nimeni nu era îndeajuns de bun sau de deștept pentru tine, și să nu crezi că nu vedeam cum mă lăsai să iau note mai bune ca tine câteodată, la mate și la engleză. Că greșeai în mod intenționat ca să mă faci să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
DOUĂ PLUGURI Un nenorocit de plug, Ara... aiurea și strâmb Un necultivat de dâmb, Spre a semăna porumb, Plugul bătrân mai mergea... Mai se-oprea... Până...s-a oprit de tot Într-un...ciot Noduros și netot! Ca și cum nu era îndeajuns, Supărat și-obidit, S-a întors și-a zărit, Că-ntr-un loc ca-n palmă, în șes, Ara... ca să zic... excelent, Cu mult spor și cu interes, Un plug cumpărat recent, Cam scump, din import; Cum era cătrănit, Ca
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
strofoci atâta de dragul meu. Pe bune, Bernie, serios. Acum piața de bijuterii e la pământ. Sunt mulți evrei care părăsesc Germania și care, pentru a-și finanța emigrarea, trebuie să-și vândă bijuteriile de familie. Cel puțin, ăia care sunt Îndeajuns de norocoși Încât să aibă ce vinde. Și, așa cum poți bănui, obțin prețuri foarte mici. Un arian și-ar permite să aștepte până când piața Își revine. Un evreu, nu. Tușind În reprize scurte, explozive, se mai uită o dată, lung, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
servească gratis limonadă la Fântâna de la subsol. Dar de când statul l-a expropriat, așa cum a făcut cu toți evreii care dețineau mari magazine, ca Wertheim, Hermann Teitz și Israel, zilele limonadei gratis s-au dus. Și ca și cum asta nu era Îndeajuns de rău, limonada pentru care acum trebuie să plătești și pe care cândva o primeai gratis nu mai are nici măcar pe jumătate același gust bun și nu trebuie să ai cele mai sensibile papile gustative din lume ca să te prinzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Alarmă și dus la cartierul general al Gestapoului. — Ce anume este Comandamentul de Alarmă? — Ucigași. Scutură din cap: Nu ați vrea să cădeți În mâinile lor. Raidul lor ar fi trebuit să-l sperie pe Von Greis: să-l sperie Îndeajuns de tare Încât să-l convingă că Himmler era mult mai puternic decât Goering, că ar trebui să se teamă de Gestapo mai mult decât de primul-ministru. La urma urmei, nu obținuse Himmler controlul Gestapoului, luându-i-l lui Goering
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
haină: — Da, sigur că da. Sertarul rămase Închis. Se așeză pe scaun și rulă un colț al covorului ca să scoată la iveală un mic seif Îngropat În podea. — Ei, ce ascunzătoare la Îndemână. În vremurile astea, nu poți fi niciodată Îndeajuns de prevăzător, i-am zis dând la iveală propria-mi lipsă de tact. Nu poți avea Încredere nici măcar În bănci, nu-i așa? Am tras cu ochiul peste birou Într-o manieră inocentă: — E ignifug, nu-i așa? Ochii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Întâmplat cu Six și cu Helfferich Roșcovanul, care fuseseră arestați odată cu mine, și cu Inge Lorenz. În cea mai mare parte a timpului, stăteam pur și simplu și mă uitam la pereți, care erau un fel de palimpsest pentru aceia Îndeajuns de ghinioniști care fuseseră ocupanți ai celulei. În mod destul de ciudat, nu au existat abuzuri prea mari, aproape deloc, din partea naziștilor. Mai obișnuite erau incriminările reciproce dintre comuniști și social-democrați cu privire la cine anume dintre aceste două „femei căzute“ era răspunzătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
mi s-a părut că a durat vreo trei ore. M-au legat de stâlpul pentru bătaie și mi-au dat jos pantalonii. Am Încercat să mă cac, dar durerea era atât de groaznică, Încât nu m-am putut concentra Îndeajuns ca să fac asta. Mai mult, nu aveam ce anume să mă cac. După ce mi-am Încasat loviturile, m-au dezlegat și, pentru o clipă, am stat eliberat de stâlp Înainte de a leșina. M-am holbat mult timp la bărbatul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
liniște, că nu te simți în stare. Mare bucurie când îi mai strecori în câte un poem. Oare o să știe când cresc că a fost vorba despre ei ? Pentru mine, copiii sunt o continuă sursă de inspirație și un motiv îndeajuns de întemeiat ca să prefer antidepresivele în doză moderată somnifere lor în exces. Fiecare dintre ei are toate calitățile și defectele necesare pentru a deveni un bun personaj de roman. Eu nu am încă forța necesară pentru a-i pune pe
copii. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ana Dragu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1769]
-
ceva de adăugat ? Dar eu, eu am ceva de adăugat ? După nașterea Alexei, m-am împrietenit, încet dar sigur, cu literatura modernă și mai apoi extrem contemporană. Citisem până atunci doar clasici, cu devotament și pasiune, însă nu au fost îndeajuns ca să mă pregătească pentru literatura de azi. Nici acum nu sunt pe deplin pregătită, însă sunt bucuroasă și un pic mândră că pot dirija lecturile alor mei. E important, așa cum spune un prieten înalt, ca, atunci când vrei să apropii tinerii
copii. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ana Dragu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1769]
-
nu-i ortodox, e catolic! Știe într-adevăr meserie, mi-ar plăcea însă să găsesc un tânăr, așa ca tine, pe care să-l învăț, să-l îndemn, să-i dau tot ce știu! Eu zâmbesc, Poate n-ai căutat îndeajuns, meștere! Eu nu sunt cel pe care-l cauți! și parcă nu eu am formulat aceste cuvinte, ci altcineva, celălalt, Eu nu voi putea picta niciodată după cartoane și canoane! vorbește cineva dinlăuntrul meu cu multă trufie, E rândul meșterului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
care merita asta mai mult decât tine, nu aveai nici un motiv să te simți prost. Asta era teoria, oricum. Dar, stând întinsă în pat, era uimită de dimensiunile depresiei sale. Dădea vina pe draperii și pe abundența de pin - era îndeajuns să facă pe oricine cu ceva simț estetic să o ia razna. Ura liniștea statică pe care o provoca lumina din cameră. Imbecilitate de grădină, se gândea ea. Ceea ce își dorea era sunetul taxiurilor, trântit de portiere, zgomote făcute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
târziu. Ted avea gura căscată de admirație în timp ce privea cum picioarele lucrate ale lui Clodagh coboară scările. —Dylan? întrebă Clodagh. —Fabulos, spuse el, ca un ecou. Nu era convinsă. Era sigură că arăta ciudat în ochii lui, dar el era îndeajuns de inteligent să nu spună asta. Craig, totuși, nu avea astfel de rețineri. —Mami, rochia ta e prea scurtă și îți văd chiloții. — Nu, nu-i vezi. —Ba da, îi văd! insistă el. — Ba nu, nu-i vezi, îl corectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
dorință. —Mamiii! Craig s-a ridicat în picioare urlând și a încercat să îl dea jos pe Marcus de pe mama lui. Alerga sălbatic cu noul lui camion roșu și a reușit să-l lovească pe Marcus în testicolul stâng. Nu îndeajuns de aproape încât să cauzeze pagube importante, dar destul cât să-i provoace o senzație de greață. Dragul meu, va trebui să înveți să împarți, spuse Clodagh încet. Nu vreau! După o pauză ciudată, Clodagh spuse: —Marcus, eu de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
și anunțară cu voce tare fiecare nouă descoperire, ca niște chirurgi aplecați deasupra mesei de operație: — Două amprente parțiale, neclare pe interiorul clapetei, nu mai mult de unul sau două puncte de comparație, insuficiente pentru o identificare clară, totuși poate îndeajuns pentru a le compara cu suspecții potențiali... Nici o amprentă pe cardul de asigurări sociale... — Paginile carnețelului sunt lizibile, dar sunt îmbibate cu benzină. Nici o șansă să prelevăm amprente. Conține nume și numere de telefon, majoritatea bărbați. Nu sunt în ordine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
conduse pe deținuți la scaune și-i făcu să se urce pe ele, apoi le agăță cătușele de cârlige. Am aruncat o privire pe cazierele lor, sperând să găsesc fapte care să mă facă să-i urăsc pe toți patru îndeajuns de mult ca să trec cu bine peste noaptea asta și, astfel, să mă întorc la Departamentul Arestări. Loren Bidwell mai ispășise trei condamnări anterioare la Atascadero, sub acuzația de agresiune sexuală deosebit de gravă cu victime minore. Între două condamnări mărturisea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
amețiți de droguri. Nu tu Betty Short, nu tu Lorna Martilkova, nu tu fundal egiptean din Sclavele infernului sau vreo legătură cu Duke Wellington, o mină de aur - bice ca în remarca legistului „urme ușoare de bici“, ca ceea ce era îndeajuns ca să-l salt pe Johnny Vogel drept suspectul numărul unu în cazul Dalia. Am închis sertarele, am stins lumina, m-am dus înfiorat în camera de zi și am aprins lampa, după care am deschis agenda telefonică. Numărul lui „Tati
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Coasta de Est. Și apoi a urmat bomba: prin diverși intermediari, Chambers a făcut ca Sprague să fie dat afară din Consiliul Firmelor Imobiliare după ce mai multe dintre clădirile construite de el s-au prăbușit la cutremurul din ’33. Era îndeajuns pentru un necrolog suculent, dar nu îndeajuns pentru un polițist-laborant cu un mariaj pe cale să se ducă de râpă și cu mult timp liber. Am așteptat patru zile. Apoi, când am aflat din ziare că Eldridge Chambers a fost înmormântat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
bomba: prin diverși intermediari, Chambers a făcut ca Sprague să fie dat afară din Consiliul Firmelor Imobiliare după ce mai multe dintre clădirile construite de el s-au prăbușit la cutremurul din ’33. Era îndeajuns pentru un necrolog suculent, dar nu îndeajuns pentru un polițist-laborant cu un mariaj pe cale să se ducă de râpă și cu mult timp liber. Am așteptat patru zile. Apoi, când am aflat din ziare că Eldridge Chambers a fost înmormântat, m-am întors să stau de vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
suferință anume. Ploaia torențială din noaptea trecută nu se oprise de tot, iar picăturile grele loveau În continuare trotuarele alunecoase. Canalele dădeau deja pe dinafară. Autobuzele Își croiau calea pe drum mormăind, Împroșcând cu jeturi de arteziană pe oricine era Îndeajuns de nebun să iasă din casă Într-o zi ca asta. Blestemând, Logan Își strânse cu o mână haina Încheiată, dorindu-le În același timp o moarte lentă și dureroasă tuturor ticăloșilor care conduceau autobuze. Avusese o noapte Înfiorătoare: un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de gând să mă abandonezi, sergent? — Nu și dacă am de ales, domnule. Insch aprobă din cap, distant și inexpresiv. O tăcere apăsătoare Își făcu loc Între ei. Era una dintre mărcile de succes ale inspectorului Insch. Lasă o pauză Îndeajuns de mare În conversație și, mai devreme sau mai târziu, suspectul va spune ceva, orice, pentru a umple tăcerea. Era uimitor ce le poate scăpa pe gură oamenilor În astfel de momente. Lucruri pe care nu voiseră nici un moment să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
aproape ieșise pe ușă când Insch adăugă: — Și Încearcă să nu o scoți din sărite pe Watson. Nu e poreclită degeaba „Rupe-Coaie“. Sediul central al Poliției Grampian era destul de mare Încât să aibă propria morgă, situată În subsolul clădirii și Îndeajuns de departe de cantina angajaților Încât să nu le taie acestora pofta de mâncare. Era o Încăpere mare, vopsită În alb imaculat, și era prevăzută cu sertare frigorifice pentru cadavre de-a lungul unui perete. Bucățile de gresie ale podelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
peste cămașa de mătase și cravată. — Domnul Miller? Întrebă Logan. — Mda, vreți un autograf? Se Îndreptă țanțoș către chiuvetă, ridicându-și cu grijă mânecile și, scoțând la iveală ceva gros și auriu la Încheietura mâinii drepte iar stânga un ceas Îndeajuns de lat Încât să poți lua micul dejun pe el. Nu era de mirare că omul era bine făcut: trebuia să care toate bijuteriile alea. — Voiam să vorbim cu tine despre David Reid, copilul de trei ani care... — Știu cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]