9,974 matches
-
sfârșit să înceapă pe la mijloc pe undeva a fost ... Citește mai mult înainte de început a fost cuvântulatât de dulcenespuscare zgâria inima desculțămare cât un vultursub pleoapăși începutul a început să se sfârșeascăpână la urmă a fost inimaatât de vulturoaicădesculțăcare a îndrăznit să calcecu aripilepeste cuvântși sfârșitul a sfârșit să înceapăpe la mijloc pe undevaa fost... XXIV. ANII DE FIER VECHI, de Vasile Pin, publicat în Ediția nr. 1196 din 10 aprilie 2014. în fiecare dimineață bunica se trezește precum o idee
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
se mărită? Aoleu, Doamne, ce mă fac? Trebuie să găsesc o soluție până mă întâlnesc cu ea să‑i spun. Dar, poate că... Să‑l întreb acum, poate că e mai bine...” - Domnu’ Marin, mă iertați că vă deranjez, a îndrăznit el într‑un târziu, fixând cu privirea nasturele metalic al buzunarului de la veston sub care se vedeau câteva pete de grăsime. - Ei, deranj pe dracu’! Spune băiete, ce te roade? s‑a arătat subofițerul amabil, întinzând mâna după alt păhărel
CHEMAREA DESTINULUI (13) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361118_a_362447]
-
o lume învinge/ prin mine/ se bucura totul/ și plânge,/ prin mine/ un soare răsare,/ și moare.../ Prin mine." Dar pentru câte sensuri și câte "curele de transmisie" conțin poeziile lui Ionel Căpiță nu am eu minte și...peniță ca să îndrăznesc mai mult. Ba...încă un pic de zăbavă, ca să constat și faptul că scriitorul Ionel Căpiță nu are mofturi de poet "corect politic", adică nu se "rușinează" deloc să scrie chiar și în prozodie populară. Căci Ionel Căpiță nu se
UN CLINCHET* DE DOR DIN DREAPTA PRUTULUI, CA RĂSPUNS LA DANGĂTUL DE DOR AL POETULUI BASARABEAN IONEL CĂPIŢĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361152_a_362481]
-
verdele-nceput ce curge lin din primăvara ta! Privește! Privește răsăritul în edenul-ntins, un nou pas, un nou ceas, te-așteaptă magia călătoriilor și clipelor mult dorite. În dansul focului ridică-te, respir-adânc, visează, ascultă-ți inima, zâmbește, iubește, îndrăznește, trăiește și urcă, înțelege și nu uita că viața-i la fiecare pas! E timpul noilor lumi, acolo unde nu există timp, renașterea Luminii din noi! CONFUZIA TIMPULUI Ai vrea să mă uiți în acest ireal aprilie, ai vrea să
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
nimic! Copilă dulce, inocentă, lângă tine a înflorit o zi din adolescența mea visată, un drum s-a conturat înaintea mea, mi-ai deschis inima, dilatând-o, aripile ei ascunse s-au întins prin puterea de a iubi pentru eternitate, îndrăznesc, acum, fără ezitare, schimbarea oricărei limite și-oricărei noi povești! SCARA CERULUI Doamne, ca un pământ sec și neudat de-atâta vreme te doresc! Coordonată a vieții, n-am cum să te uit, bați mereu în inima mea, oriunde aș
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
cineva căruia să-ți poți descărca sufletul tău ce pare foarte încărcat cu suferințe trecute sau chiar actuale. Se citește, se simte în glasul tău prin care sufletul vorbește. S-a fâstăcit complet bietul Leon. El, timidul care nu prea îndrăznea să-și ridice privirea spre ea din pământ când întâmplător îi vorbea, ea s-a invitat la el acasă! S-a întors din drum, a intrat în casă și de parcă atunci realiza pentru prima dată ce hărmălaie e. Lucruri inutile
OCHELARII de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/361130_a_362459]
-
noastre strămoșești. Prin noiembrie în același an un ziarist anonim scrie în publicația liberală „Democratul”, atacându-l pe Poet, spunând că „Domnul Eminescu ne-a obijnuit cu nebuniile sale publicate în Timpul. Cu ocaziunea sărbătorilor de la monastirea Putna acest domn a îndrăznit să-l numească sfânt pe Ștefan cel ce la mânie a tăiat capete.” După atâția ani, care dintre cei doi, Eminescu și ziaristul de la „Democratul”, și-a exprimat nebunia? După cum se vede Mihai Eminescu, în această situație, a avut dreptate
MARELE NOROC AL LITERATURII ROMÂNE – EMINESCU ! de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361169_a_362498]
-
-ne de scuze și respect și nemaiscoțându-ne din „toa’șe-n sus și ... toa’șe-n jos”. Mergem împreună la locul accidentului. La reîntoarcere spre receptie scoate din buzunar două sute de lei și ni-i dă, cerându-și scuze că a îndrăznit să ne ia șpagă. Noi îi dădusem doar o sută, dar vezi-doamne, ca să ne îmbuneze ne cumpăra și el cu o sută în plus. Că vorba aceea a lu’ moșu: „Asta-i moda în Balcani, moștenire de la turci, peșchesul să
UNU MAI MUNCITORESC PE LITORALUL ROMÂNESC...! de GEORGE ROCA în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361189_a_362518]
-
fără concesii făcute unor subiecte nespectaculoase, de vacanță. Diversitate maximă! Într-o dimineață oarecare, deschizând la repezeală calculatorul, m-am trezit citind fără oprire, cu nesaț, neobservând cum trec orele. Parafrazez expresia consacrată din lumea teatrului - „o dimineață pierdută“ - și îndrăznesc să-i inversez sensul: am avut o dimineață, bogată, un câștig de informație și inspirație, o dimineață dedicată evantaiului vast al subiectelor abordate de „Cetatea Lui Bucur“. Pentru cei care încă mai au dubii și stau în cumpănă, întrebându-se
O DIMINEAŢĂ CÂŞTIGATĂ, GRAŢIE PUBLICAŢIEI VIRTUALE CETATEA LUI BUCUR de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361210_a_362539]
-
despre decesul lui George, apoi intră în biroul lui fără să mai schimbe vreo vorbă cu ea, cum făcea de obicei. Frusina îl simți că este tulburat după felul cum i-a vorbit și cum arăta la față dar nu îndrăzni să-l întrebe ce s-a întâmplat, crezu că este din cauza oboselii și mai știa că are probleme cu inima. Strânse dosarele de pe birou, le așeză într-un dulap, își luă geanta și, înainte de a pleca ciocăni la ușa primarului
FRAGMENT DIN NUVELA RASCRUCEA DESTINULUI de VASILICA ILIE în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360805_a_362134]
-
dacă Domneștiul ar fi arătat atunci cum arată azi? Ar mai fi plecat ea după căprarul Drăgan?! Dar, să-i lăsăm să se odihnească, Delavrancea mâine are proces. Îl așteaptă nea Iancu, să le dea în cap celor care au îndrăznit să-l acuze de plagiat pe cel mai mare dramaturg al tuturor timpurilor românești. Îl va câștiga precis și vor uda succesul cu câteva halbe cu bere adevărată, la Gambrinus, ordonând ospătarului: „Încă un rând, băiete!” Referință Bibliografică: O ALTĂ
O ALTĂ SULTĂNICĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360854_a_362183]
-
De lângă Cozia, de la distanță Dar, astăzi, iată că am șansa Să vă admir pe viu! (ce circumstanță!) Mă onorați din plin! (peste măsură) Cu „adopția” în Liga Voastră, Și o să vă am modele permanente, Spre Universuri noi „fereastră!” N-am îndrăznit nici să vă trec pe-alături, Când v-am văzut CV-ul... (ce titani!). Dar dacă mi-ați făcut concesii, Voi ține-aproape, ani și ani! Chiar de-s absente-acele cupe Cu „vinul brand” de Drăgășani, Urez ca Filiala slătineană Să
URARE SCRIITORILOR SLĂTINENI, POEZIE DE PAULIAN BUICESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360953_a_362282]
-
i se pare că și comunismul s-a convins de aceste adevăruri, fiindcă caută să limiteze sfera de activitate a Bisericii și s-o dirijeze pe un alt făgaș decât cel inițial, adică s-o facă aparent colaboratoare, dar nu îndrăznește să treacă la desființarea ei>>, < >”47 și „că astăzi viața spirituală a dispărut; că materialismul a covârșit toate și că toată civilizația aparentă nu este decât un mare regres moral și spiritual în care omul nu are altceva de făcut
PARTEA A II A. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360839_a_362168]
-
scris dintr-un impuls inconștient, datorită faptului că nu-mi mai doream să dau copy-paste pentru a posta, ci mi-am dorit să postez scrieri care să-mi aparțină. Am început cu poezie, apoi am continuat cu proză. Și acum îndrăznesc să mă înscriu pe acest site, deși am emoții, sper să mă placă cititorii. Referință Bibliografică: Mihaela Moșneanu / Mihaela Moșneanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1145, Anul IV, 18 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mihaela Moșneanu : Toate
MIHAELA MOŞNEANU de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364085_a_365414]
-
tău, să-mi împlinești o misiune în afara zidurilor cetății. Dacă te învoiești și dacă vei reuși, vei deveni om bogat și o să-ți duci în cinste și desfătare tot restul vieții tale. Tragodas rămase uimit de cuvintele reginei. Fără să îndrăznească să se gândească la ce fel de propunere ar fi putut să-i adreseze regina, îi răspunse: - Luminată și preaslăvită regină! Poți să-mi ceri orice, chiar de-ar fi să-mi risc viața care și așa nu valorează cine știe ce
PARTEA A II-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364090_a_365419]
-
persoană. Iar de-ți va sta cineva în cale căutând să te oprească să ajungi la rege, arată-i doar sigiliul și te va lăsa să treci numaidecât. - Fii fără teamă, prealuminată regină! Să mă înghită focul Gheenei de-aș îndrăzni să schimb măcar un cuvânt din porunca măriei tale! spuse Tragodas, adânc pătruns de încrederea și onoarea care i se acordau. Traista lui Tragodas fu umplută cu merinde, ca pentru un drum lung. Regina îi dărui și un pumn de
PARTEA A II-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364090_a_365419]
-
preferat să nu se ascundă: “De ce să mă ascund, dacă până la urmă tot voi fi descoperit?” Aroganță a considerat acest joc ridicol (ceea ce o deranja mai mult era faptul că ideea nu-i aparținuse), iar Lașitatea a preferat să nu îndrăznească. Unu, doi, trei, a început Nebunia să numere. Prima care s-a ascuns a fost Lenea, care, ca întotdeauna, s-a culcat în spatele celei mai apropiate pietre. Credință s-a înălțat spre cer, iar Invidia s-a ascuns în umbră
O LUNA A DRAGOSTEI de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364096_a_365425]
-
de pâine. Se hotărî să se ridice și să încerce ceva. Trebuia să pătrundă în cetate cu orice preț. Dar cum să procedeze? Gândind toate acestea constată însă că numai cu tânguiala de data asta nu ajunge nicăieri. Trebuia să îndrăznească ceva, deși nu știa ce anume. Până la asfințitul soarelui nu îndrăzni să se dezlipească de măceșul din fața sa. Gândea că, dacă i-ar fi apărut vreun călăreț prin preajmă, ar fi înghețat de spaimă. Iată că s-a lăsat întunericul
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
Trebuia să pătrundă în cetate cu orice preț. Dar cum să procedeze? Gândind toate acestea constată însă că numai cu tânguiala de data asta nu ajunge nicăieri. Trebuia să îndrăznească ceva, deși nu știa ce anume. Până la asfințitul soarelui nu îndrăzni să se dezlipească de măceșul din fața sa. Gândea că, dacă i-ar fi apărut vreun călăreț prin preajmă, ar fi înghețat de spaimă. Iată că s-a lăsat întunericul, iar Tragodas își mai veni în fire. Încercând să se ridice
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
din jur. Se aprinseră și câteva focuri în tabăra perșilor, roșii, înalte, pălăitoare. Tragodas, care se temea și de umbra sa, era speriat de toate aceste lumini, dar se temea și de boscheții întunecați de pe coline. Oricum, n-ar fi îndrăznit să se arate în câmp deschis, nici dacă ar fi fost tras de căpăstru. Odată cu răsăritul lunii, mari și arămii, întunericul din jur se mai risipi, iar Tragodas, recăpătându-și speranța, simți că este în stare să se îndrepte exact
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
pași prin preajmă, pesemne ai unei străji. S-a trântit numaidecât cu fața la pământ, rămânând nemișcat. Straja trecu chiar pe lângă el, mormăind ceva într-o limbă păgână. Nu-l observase, Tragodas fiind pitulat într-o tufă. Mai stătu astfel ceva vreme, neîndrăznind să se ridice de la pământ. Dar simțind liniște peste tot, cuteză să-și ridice capul și să scruteze împrejurimile la lumina lunii. Era singur. Se ridică în coate și se târî până lângă un trunchi scorburos de salcie. Căută din
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
Puțin dezamăgit, poștașul își încălecă bicicleta și se îndepărtă urmat de ceata de copiii care părăsiseră în grabă tuburile și se luară la întrecere cu el. Șerban mai zăbovi o clipă în poartă, cu privirea pe plicul alb ca zăpada, neîndrăznind să îl deschidă. O neliniște îi cuprinse sufletul și în cele din urmă, îl vârâ adânc în buzunarul pantalonului, tocmai la timp, căci Maria apăru în capul târnațului strigându-l la masă. Își mâncă ouăle prăjite în tăcere, cu ochii
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364122_a_365451]
-
Muntele Athos, în 1666, Domnitorului Unirii, pentru ctitoria sa. Acesta trecuse, însă, deja la cele veșnice. Ne vom documenta mai amplu asupra acestui capitol, pentru a vă informa.) Iată, însă, că ceea ce nici Evul Mediu sângeros, nici măcar comuniștii nu au îndrăznit să distrugă au reușit lichelele postdecembriste. Iconostasul Viteazului, din Cetate, a cărui imagine mai există încă imortalizată într-un album fotografic, și chiar într-un articol al meu din anii trecuți, publicat în „Cuvântul liber”, a dispărut sub șpaclu și
DUMNEZEU A VRUT ,CA ODATĂ CU CAPUL, SĂ FIE CINSTIT ŞI TRUPUL... de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 935 din 23 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364188_a_365517]
-
Mare a construit și un port acolo. A reparat multe biserici și a construit altele noi... În afară de ei au dat ajutoare în bani foarte mulți boieri și familii înstărite... - Păi, ce făceau călugării cu banii? N-aveau ce mânca acolo? Îndrăzni Laura să întrebe ducându-și mâna la gură. Era convinsă că a pus o întrebare fără sens, dar se pare că și alți copii s-au gândit la asta. Altfel, nu era așa liniște și nici apostrofările n-ar fi
MUNTELE SIHAŞTRILOR (2.) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364251_a_365580]
-
biserică toți ascultă, intervin la cântări după regulile lor, fac metanii, se închină... Așa este viața lor toată ziua și aproape toată noaptea... - Bine, am înțeles totul, dar... nu ai povestit despre femeile călugărițe sau maici, cum se numesc, a îndrăznit Sandu să vorbească, profitând de momentul de tăcere în care Andrei se gândea ce să mai povestească. - Femei? Nu, nu sunt femei acolo. Pe Sfântul Munte nu are voie să pătrundă nicio femeie. Fecioara Maria, atunci când a primit-o populația
MUNTELE SIHAŞTRILOR (2.) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364251_a_365580]