12,158 matches
-
L-am întrebat pe Stroeve dacă lucrează. — Dacă lucrez? Vai de mine, dar pictez mai bine ca oricând. Ne aflam în atelier și el a făcut semn cu mâna către un tablou neterminat de pe șevalet. Am tresărit pur și simplu. Înfățișa un grup de țărani italieni în costume din Campagna, stând în diferite atitudini pe treptele unei biserici romane. — Asta faci acum? l-am întrebat. — Da. Îmi desenez modelele și aici la fel de bine ca și la Roma. Nu vi se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Dar ce contează că nu le-a apreciat? A fost o prostie din partea mea să i le arăt. Mă tem că nu sunt foarte bune. Și se uită cu tristețe prin atelier. Pe șevalet era un tablou pe jumătate terminat, înfățișând un țăran italian zâmbitor, care ținea un ciorchine de struguri deasupra capului unei fete cu ochi negri. — Chiar dacă nu i-au plăcut, trebuia să fie politicos. Nu trebuia să te insulte. A arătat că te disprețuiește și tu îi lingi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Dar apoi curiozitatea îl învinse, se gândi că ar vrea să-l privească, așa că-l trase de-o parte și-l așeză pe șevalet. Pe urmă se dădu câțiva pași înapoi ca să-l vadă mai bine. I se tăie respirația. Înfățișa o femeie întinsă pe o canapea, cu un braț sub cap și cu celălalt lăsat moale pe lângă trup. Un picior era ridicat și celălalt întins. Poza era clasică. Lui Stroeve i se învârtea capul. Era Blanche. Îl cuprinse durerea, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
respiri e un elixir care te pregătește pentru lucruri neașteptate și omul în carne și oase nu are garanția de a afla ceva care să sugereze tărâmurile aurite ale fanteziei mai mult decât apropierea de Tahiti. Insula geamănă, Murea, se înfățișează privirilor în splendoarea ei stâncoasă ridicându-se misterios din marea pustie ca țesătura eterică pe care o creează o baghetă magică. Cu conturul ei colțuros seamănă cu insula Montserrat din Antile și parcă-ți închipui că acolo niște cavaleri polinezieni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Aerul lâncezea fetid, abia mișcat de un slab curent ce provenea dinspre două ferestuici tăiate În peretele din față. - Unde... Începu el să spună trecând pragul, Însă, Înainte să primească vreun răspuns, rămase țintuit, izbit de priveliștea care i se Înfățișa. Spațiul dinaintea sa reproducea forma rotundă a edificiului, cu un diametru de vreo zece coți, sau ceva mai mult. În fund se găsea un pătuț din lemn, abia suficient pentru un bărbat de statură mijlocie. În apropiere, un cufăr pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
sale, Îi mângâiase oasele sub carnea fierbinte a iubitelor lui. Iar apoi moartea sosise, ca să Își ceară răsplata. Își aminti de ipoteza grosolană a șefului gărzilor, pe care la Început o respinsese cu dezgust. Acum, Însă, acea posibilitate i se Înfățișă din nou În minte. Era oare el cel de-al patrulea bărbat de pe galeră? Fusese oare el cel care comisese masacrul, pentru a coborî În Infern Însoțit de o legiune? Mintea Îi fugi spre miracolul cu Fecioara. Oare era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ni se părea un monstru invizibil, un tărâm ascuns. Lui Destinat i se spunea în mai multe feluri, după locuri și după oameni. În închisoarea din V., cei mai mulți dintre locatari îl porecleau Bea-sânge. Într-o celulă, l-am văzut chiar înfățișat într-un desen crestat cu cuțitul într-o ușă masivă de stejar. Semăna, de altfel, destul de bine. Trebuie spus că artistul avusese tot timpul să-și admire modelul de-a lungul celor cincisprezece zile cât ținuse procesul. Noi ceilalți, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
tavan, foarte înalt și aproape de nebănuit, o lustră de cel puțin trei tone sporea sentimentul de neliniște al celui care se găsea dedesubtul ei. Pe perete, cum intrai, un tablou mare și înalt, în nuanțe de crem, argintiu și albastru, înfățișa o femeie tânără, în ținută de bal, cu fruntea împodobită de o diademă de perle, cu tenul totuși palid sub vopselele decolorate de trecerea vremii, cu buzele de un roz subliniat vag, ochii înspăimântător de melancolici, care se străduia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
cufundat În lectură, a topit Între timp trei pahare de lapte de malț cu ciocolată. Treptat, ochii lui Amory s-au ridicat spre volumul din mîna colegului său. A descifrat, literă cu literă, numele autorului și titlul, ce i se Înfățișau cu susul În jos. Marpessa, de Stephen Phillips. Titlul nu-i spunea nimic, Întrucât educația sa poetică se mărginea la Vino În grădină, Maude și la fragmentele din Shakespeare și Milton pe care fusese obligat să le citească recent. Îmboldit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cele petrecute aseară i-au revenit În minte. Repede ca vântul, a sărit din pat și a Început să se Îmbrace. Trebuia să iasă din casă Înainte de a da cu ochii de Isabelle. Ceea ce păruse o Întâmplare tristă i se Înfățișa acum drept un anticlimax obositor. La și jumătate terminase cu Îmbrăcatul, așa că s-a așezat lângă fereastră, simțind că baierele inimii Îi erau mai Încordate decât ar fi crezut. Ce batjocură ironică i se părea dimineața asta! Strălucitoare și Însorită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și acolo, În ironia divină din Agamemnon, am găsit unicul răspuns adecvat pentru epoca noastră amară: lumea ni se rostogolește pe lângă cap și cea mai strânsă paralelă cu trecutul se găsește În deznădăjduita noastră resemnare. Sunt momente când mi-i Înfățișez pe bărbații de pe front ca pe niște legionari romani, aflați la mulți kilometri depărtare de metropola coruptă, respingând atacul hoardelor... la urma urmei, hoarde ceva mai amenințătoare decât orașul corupt... o nouă lovitură oarbă Împotriva rasei, furii pe care le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
lucru pe care l-a văzut acolo a fost o fotografie de-a lui Rosalind (pe care intenționase s-o Înrămeze), rezemată de oglinda de pe masa de toaletă. A privit-o fără nici un sentiment. După viile imagini mentale ce o Înfățișau și cu care se hrănea În prezent, portretul fotografic părea ciudat de ireal. S-a Întors În studio. — Ai o cutie de carton? — Nu, a răspuns Tom, intrigat. De ce-aș avea? A, cred că găsești una În camera lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
portretul Sfintei Fecioare, fete cu fuste plisate de culoare bleumarin, totul se petrece în antipatica biserică a piariștilor. Din amvon se afirmă adesea că Dumnezeu cheamă la el tineretul, care nici n‑a fost chemat bine că s‑a și înfățișat. Căci tineretul este creștinismul mărturisitor, ceea ce necesită mult curaj în lumea păgână și debusolată de astăzi. Și Rainer reprezintă o parte a acestui tineret, din păcate cea mai proastă, partea în care uzura materialului este foarte vizibilă. Se îndreaptă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
clădirea imensă care leagă Grădina Zoologică de Budapester Strasse. Un iguanadon se înălța, cu un aspect de prădător, lângă ușa deasupra căreia se afla capul unui alt dinozaur. În rest, pereții Acvariului erau acoperiți cu scene murale în relief care înfățișau tot felul de creaturi preistorice care ar fi putut înghiți chiar și un rechin întreg. Aceste decorațiuni erau, de fapt, preferabile celorlalți locatari ai acvariului, reptilele. Văzând cum omul meu dispare pe ușa din față și dându-mi seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de lângă o casă de bani, dar în sertarul de jos era un alt teanc de reviste pornografice. Becker luă una și întoarse coperta simplă. — „Sacrificiul virginei“, zise el citind titlul. Ia priviți aici, domnule. Îmi arătă o serie de fotografii înfățișând degradarea și pedepsirea unei fete care părea elevă de liceu, de către un bărbat bătrân și urât care purta o meșă prost croită. Dungile pe care bastonul lui le lăsase pe spatele ei gol păreau cu adevărat foarte reale. — Nasol, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
un piept precum un sac plin cu nisip, sosi cu un carnețel și un creion și se așeză un pic mai departe de mine și Illmann, sugând o bomboană, cu picioarele încrucișate aproape nonșalant, aparent netulburat de priveliștea care se înfățișa în fața noastră. Preț de o clipă, Illmann se uită la el ca pentru a-l evalua și apoi dădu din cap înainte de a începe să descrie ceea ce vedea: — Adolescentă, zise el cu solemnitate, în vârstă de circa 16 ani, dezbrăcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
în capătul cazărmii, la etajul trei, ca recunoaștere a serviciului său militar îndelungat și plin de merite. O jardinieră la fereastră, bine îngrijită, era singura concesie făcută de apartament confortului domestic, pereții fiind goi, cu excepția a două fotografii care-l înfățișau pe Gollner în timpul decorării. Îmi făcu semn cu mâna spre singurul fotoliu din cameră, iar el se așeză pe marginea patului strâns cu grijă. — Am auzit că v-ați întors, zise el pe un ton calm. Aplecându-se, scoase de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
partener afară. Tanchistul dădu din cap: — Și asta e foarte adevărat, zise el. Orice este posibil în Germania atâta timp cât Hitler își face nevoile în Cancelaria Reich-ului. Câteva ore mai târziu eram înapoi la Zoo Bahnhof, unde Korsch deja distribuise fotografiile înfățișând cufărul întregului personal de la biroul de bagaje lăsate în păstrare. Ei s-au uitat ce s-au uitat, au scuturat din capete și și-au scărpinat bărbiile de grizzly, dar totuși nici unul dintre ei nu și-a putut aduce aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
câteva stative pentru partituri. În apropiere de fereastra care dădea spre o grădină mare se afla o harpă, iar în majoritatea fotografiilor de familie de pe bufet o tânără fată cânta la vioară. Până și pictura în ulei aflată deasupra șemineului înfățișa ceva muzical - un recital de pian, am bănuit eu. Mă uitam la el și încercam să ghicesc melodia, când Herr Hirsch reveni cu soția lui și cu fata. Frau Hirsch era mult mai înaltă și mai tânără decât soțul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
zise. Am dat la o parte cartea pe care o citeam și i-am spus că o să mă culc și eu. În dormitorul lui Paul, mi-am petrecut câteva minute studiind harta Spaniei, care era prinsă cu ținte de perete, înfățișând comorile Legiunii Condor, înainte de a stinge lumina. Se părea că mai nou fiecare școlar german voia să fie pilot de luptă. Tocmai mă așezam jos, când se auzi un ciocănit în ușă: — Pot să intru? zise ea, zăbovind goală în cadrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
o performanță de actor jucând rolul retorului, al dialecticianului, al filosofului care obține adeziunea publicului cu o ușurință uluitoare. Cu un absent și cu un amărât, hedonismul nu prezintă mari riscuri. Refutația anunțată seamănă mai degrabă cu o răfuială. Philebos înfățișează un Socrate care se pregătește să-i trimită un glonte între ochi lui Protarh, dar, mare senior, renunță să mai apese pe trăgaci... -2Hedonistul asasinat. Protarh joacă de la un capăt la altul rolul prostănacului. Intervențiile lui se rezumă la vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
înșirau busturi de ghips ale unor mari personalități ce contribuiseră la dezvoltarea civilizației umane, cât și a altor civilizații. Terra era reprezentată, printre alții, de Copernic, Newton, Edison, Popov, Marconi, Einstein, Freud, Kasparov, Odobleja, Planck și de-un imens mozaic înfățișând Experimentul Philadelphia. Dintre busturile jupiteriene, roboții noștri le recunoscură pe cel al lui Restros S, primul extraterestru capturat viu în 1993 lângă Detroit (Michigan), și pe cel al lui Marlin Si, care inventase alimentația cu rază lungă de acțiune. Partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
marele romantism. Chestiunea se pune local și temporar. Fiind o atitudine de vis și extaz, poezia trece pe deasupra oricărui accident. Tentativele franceze de-a evoca ceva din domeniul visurilor de noapte nu sunt decât o reluare a procedeelor lui Zola, înfățișînd numai o parte din complexitatea realității sentimentului. Ca și naturaliș-tii, reprezentanții acestei maniere sânt schematici. Suprarealiștii degajează din vis mai mult logica de succesiune a visului, bazată pe confuziunea contrariilor, fără a se apropia de ceea ce noi am îndrăzni să
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
îi lipsește. Hilbert e arhitectul unei ordine hipogeene: un geniu al fundamentelor. Direcția lui de cercetare e involutivă. Chiar în faza lui creatoare, Hilbert nu descoperă domenii, ci inventează sisteme: metode și mașini de demonstrație. În privința aceasta, credem că Hilbert înfățișează un tip matematic de decadență, de subtil sfârșit de cultură. Fondul lucrurilor îi este aproape indiferent, mai ales din momentul când se liberează din influența prieteniilor sale matematice și se lasă în voia propriei genialități. Ceea ce Hilbert caută în matematice
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
aveau să distingă mai târziu pe republicanul Evariste Galois, i-au fost transmise de tatăl său, Nicolas Gabriel, ale cărui predici antiregaliste trebuie să se fi întipărit adânc în spiritul adolescentului. Toate mărturiile din acea vreme concordă în a-l înfățișa pe Evariste ca pe un copil iubitor și apropiat, în aparență cel puțin. Cum a fost posibilă răsturnarea complectă, a naturei acesteia, ce avea să vină? Desigur, în parte, datorită latențelor revoluționare ale lui Galois; în parte, însă, datorită epocii
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]