3,183 matches
-
pe Judy privindu-mă oarecum ciudat. E încă soțul meu, i-am spus cu o atitudine sfidătoare. Ceea ce înseamnă că încă sunt măritată. —Eu n-am zis nimic, a replicat Judy afișând o expresie inocentă. Eu și Judy ne-am înghesuit în lift, jonglând cu gențile, valizele, poșetele și un bebeluș de două zile transportat în portbebe. Asta e altă chestie care nu ți se spune în legătură cu copiii! Manualele ar trebui să zică ceva de genul: „E imperativ ca soțul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Și cursorul face blink. E 6:28. În două ore, doar trei sferturi de pagină, Mar azul, atît am scris. Așa că Într-o bună zi mi-am Îndesat Într-o mapă galbenă cele mai bune povestiri, iar Sorin l-a Înghesuit Într-o duminică mohorîtă pe Mircea Martin și i-a pus-o-n brațe, i-am telefonat, m-am scuzat, prezentat, am făcut o plecăciune, deoarece era seară, și-am Început să aștept verdictul. Aveam o senzație pustiitoare de examen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Învechită). Să te miri că sînt Îmbrăcați ca și ceilalți oameni (formulă Învechită). SÎnt deseori invitați la petreceri. Ceea ce fac ei nu se poate numi muncă”. Coafeza de la șapte m-a pîndit cînd coboram scările de teamă să nu fiu Înghesuit În lift și mi-a strigat: „Tichie Face parte din ținuta obligatorie a oricui Își petrece viața studiind și scriind. Conferă o Înfățișare maiestuoasă celui care o poartă”. Apoi a răcnit: „Lebădă CÎntă Înainte de moarte”. Plutonierul de jandarmi m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
praful fericirii de funingine. De la Policolor. „Una dintre modalitățile cele mai bune de a recrea gîndirea unui om constă În a-i reconstitui biblioteca.” Marguerite Yourcenar. Sau În a-i citi cărțile pe care-ar fi vrut să le scrie. Înghesuite-n cele două corpuri de bibliotecă imitînd lemnul: Pendulul lui Foucault. Idiotul. Ulise. Al lui Joyce, nu al lui Homer. Bila vrăjită. Moarte pe credit. Secretul pădurii bătrîne. Trilogia New York-ului. Colecționarul. Schimb de dame. Toate cărțile lui Faulkner, minus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Cuvîntul de ambe sexe, sub pseudonimul H. Parcea, În anii 1990 - 1992; rubricile de cinefil datează din 1998; eseurile au fost tipărite În România literară și Cuvîntul (serie nouă) prin 2005, cronichetele literare („Cartea de noapte”) și chestionarele s-au Înghesuit În Dilemateca Începînd cu 2006, interviul a apărut În Ziua literară, Bunicii s-au pozat În Dilema. Acum, șăgalnice cititoare, am ajuns cu toții la capătul puterilor și al acestor introduceri. Ninge. Serios, cînd mi-am ridicat privirea pe fereastră Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
zicem, patru justițiari mirosind a fitil, gaz, picioare nespălate și excremente cinstite, obținute prin muncă, au Înconjurat două femei, mamă și fiică, călduros denunțate de-un om onest, că ar deține valută. Alți cetățeni onești, isterici, iubitori de adevăr, se Înghesuie și zbiară În jurul celor două femei care strigă și ele, disperate, după poliție. Mă Înghesui și eu. Se deschide o geantă și, deodată, ca prin farmec, dintre două batiste și-un ruj, cineva vede dolarii. Un răcnet de mulțumire. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
au Înconjurat două femei, mamă și fiică, călduros denunțate de-un om onest, că ar deține valută. Alți cetățeni onești, isterici, iubitori de adevăr, se Înghesuie și zbiară În jurul celor două femei care strigă și ele, disperate, după poliție. Mă Înghesui și eu. Se deschide o geantă și, deodată, ca prin farmec, dintre două batiste și-un ruj, cineva vede dolarii. Un răcnet de mulțumire. Eu nu i-am văzut, dar nu contează. Minerii pocnesc În plină figură femeile Îngrozite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
kitsch-ul, pentru că la oamenii cei mai obișnuiți te izbește eleganța interioarelor, bunul gust al decorațiunilor, lipsa artificialului și prețiozității, de unde toate astea, deoarece, mărturisesc chiar ei, fără urmă de complexe, de citit nu prea citesc, la teatru nu se-nghesuie, nici la concerte, preferă să privească cele 86 de canale prin cablu, să facă sport ori să meargă cu bicicleta, la ei sau aiurea, cu avionul sau mașina. Și mereu Îmi vine-n cap același răspuns, e posibil ca nenumăratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Jack s-a aruncat cu patimă asupra cufărului, amestecînd amfetaminele cu opiaceele și cu whisky, Înjumătățind numărul traficanților cunoscuți și devenind OMUL, inamicul public numărul 1 al tuturor „jazziștilor“ din branșă. Apoi a venit ziua de 24 octombrie 1947. Stătea Înghesuit În mașina lui, pîndind În parcarea de la Malibu Rendezvous, cu ochii pe doi vînzători de heroină aflați Într-un sedan Packard. Era pe la miezul nopții. Băuse whisky, trăsese un joint pe drum, dar pilulele de bendzedrină Înghițite nu țineau pasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ceva. Jack alergă spre mașina lui. După zece minute ajungea la Birou. Sala de la Omucideri gemea de oameni de la Badge of Honor: Brett Chase, Miller Stanton, David Mertens, omul cu decorurile și Jerry Marsalas, care avea grijă de el, toți Înghesuiți pe o bancă lungă. În picioare: Billy Dieterling, echipa de filmare, plus o jumătate de duzină de tipi cu genți - avocați, de bună seamă. Toată trupa avea emoții: Duane Fisk și Don Kleckner umblau de colo colo cu niște planșete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de telefoanele cu sfaturi ce îi aminteau ce ea voia să uite, teama ce-o cuprinsese de câteva zile și pe care nu vrea s-o recunoască. S-a ridicat, și-a târât picioarele până la televizorul vechi, urcat pe măsuța înghesuită lângă ușa-glasvand ce despărțea camerele, și a învârtit din butoane. S-a retras, a așteptat până când din puricii tremurați s-a alcătuit lent o imagine clară și a urmărit-o și pe aceasta un timp. Era ce voia. Întorcându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
incredibil de încâlcite împiedicate în trunchiurile altor arbori, și ei smulși, sau stâlpi de telegraf doborâți, case mărunte, din chirpici, aplecate într-o rână, cu pereții găuriți de șobolanii apelor mâloase care purtau scânduri, brațe de copaci, păsări moarte, oameni înghesuiți în câte o barcă, speriați de puhoi, grupuri cu cizme până la șolduri căznindu-se să acopere spărturile dintr-un parapet uriaș de pământ, valuri izbindu-se unele în altele, năvălind în față, gata să-l înghită pe cel ce filma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nu se grăbeau. Important era să-ți spun că avea momente în care nu putea rămâne singur și că s-ar fi întâlnit cu orice femeie, numai să alunge singurătatea. Drumul până la mare l-a făcut, cum presupunea, în picioare, înghesuit pe culoar, în dreptul unei ferestre, între bagajele unui grup gălăgios de adolescenți care făceau planuri extravagante pentru vacanță. La ora la care a ajuns, gara Mangaliei era aproape pustie, câțiva turci ofereau camere de închiriat, nici unul nu s-a apropiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
melodii superbe ce deveneau amuzante, de la o vreme participau și ei la sarabandă, îi imitau mișcările dezlânate, ca rupte, inventau altele, înflăcărați de spectacolul ce creștea sub ochii lor, cu privirile scânteind și obrajii îmbujorați, iar la întoarcere, când se înghesuiau pe scara de lemn încolăcită până sub acoperiș, continuau să râdă și la fel după ce se strânseseră toți patru într-o cameră, deschiseseră sticle de bere și desfăcuseră pachetul cu mâncare adus de la București, incapabili să-și explice motivele acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
aplecat și Ilușcă și i-a șoptit și lui și ne uitam ca la o poartă nouă până a zis din nou Ilușcă: să continuăm, să continuăm, tovarăși, și, înainte de a se trezi a răsunat din adâncul fotoliului unde se înghesuise sub pled, tremurând, glasul Ilenei Roman: „Iar te-ai așezat acolo. Ți-am mai spus o dată: întinde mâna și dă naibii hârtiile alea la o parte, nu te văd din cauza lor“. Al treilea brâu Buimac de somn și de coșmar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
asta făcea, nu-i așa?“ Da, și îmi imaginez că se uita în jur, învârtind fără răgaz peticul de hârtie și devenind, pe măsură ce vorbea, tot mai convulsionat, ca și cum s-ar fi înecat cu indignarea pe care abia reușea s-o înghesuie în cuvinte, iar când a zis că un asemenea element este tovarășul Mihai Marinescu, simțeam cum toate urechile se deschid mai bine, pentru că erau știute de ani de zile înfruntarea, disprețul cu care se priveau reciproc. Consider că la tovarășul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de cărți rare și încercând să discute despre cum a fost interpretată filosofia lui Nietzsche de-a lungul secolului și despre impresionanta exegeză a lui Charles Andler, ci se vedea în camera pătrată din acea vilă unde locuia, cu cărți înghesuite în rafturile ce îmbrăcau doi dintre pereți, stând pe jos, pe perne, sau în apropierea sobei vechi de teracotă, cu lemne, și bând votcă, în vreme ce pe patul îngust era lăsată să se întindă femeia ce se afla cu ei, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mișcare ușor încrețită, verzui-albicios, deasupra pluteau în elipse largi cârduri de ciori și de corbi croncănitori și se părea că li se aude fâlfâitul rar al aripilor puternice când coborau pe întinderea de gheață, săltau țopăind un timp, apoi se înghesuiau unii în alții, încremenind cu ciocurile în vânt în jurul câtorva găuri ce vor fi fost copci părăsite. Nici o altă mișcare. Toate erau înghețate până pe malul celălalt și chiar și acolo, debarcaderul, bărcile trase pe uscat, casele răsărite dintre arborii goi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pe lângă mine Lia, într-o undă de parfum scump, și Andrei Vlădescu, care m-a privit o clipă cu niște ochi ce păreau tulburi. Iuliu Sofronie spunea mai departe măscări. M-am desprins de tocul ușii, să privesc cotoarele cărților înghesuite în rafturile din spatele fotoliului-balansoar. Aurora Mocanu îi oferea o prăjitură lui Vlad Dumitrescu. A refuzat-o, apoi s-a întors spre mine. „Spune-mi, dumneata te pricepi? Ți-amintești ce-a zis unul din ăia trei, Lowell sau Haise sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
plângă, pentru că atunci într-adevăr i-ar fi rău și s-ar simți teribil de nefericită și de aceea lamento-ul ei era un joc trist și nimeni în afară de ea n-ar fi în stare să spună câtă tristețe se înghesuie și îndeasă în jocul ăsta. Și în clipa următoare îmi priveam paharul în care se mai clătinau numai câteva picături de băutură și mi s-a părut că gândul dinainte nici măcar nu fusese al meu, am știut că nu fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
îl venerează pe tânărul cosmonaut. La începutul anului, a fost dus să-l vadă când Gagarin a vizitat expoziția de la Earl’s Court și Mortimer îl ridicase în brațe ca să-i poată strânge mâna omului care călătorise printre stele. Acum, înghesuit incomod în mașinuța prea mică, Roddy începe să pedaleze din toate puterile în timp ce scoate pe nas zgomote care imită uruitul de motor. — Gagarin către centrul de control. Gagarin către centrul de control. Mă auziți? — Și eu cine sunt? întreabă Hilary
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
prima gură de aer stătut și împuțit: îți puteai da seama din acea singură mostră că acel aer intrase și ieșise deja în și din plămânii tuturor persoanelor din vagon de cel puțin o sută de ori. În spatele meu se înghesuiau tot mai mulți oameni și m-am pomenit strivit între un tânăr funcționar slăbănog și șleampăt - era îmbrăcat într-un costum la un singur rând și avea un ten păstos - și paravanul de sticlă care ne separa de pasagerii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
o fi fost. Am fost împinși și mai aproape unul de celălalt după ce s-au închis ușile, la a treia sau a patra încercare, pentru că oamenii care stătuseră pe jumătate înăuntrul și pe jumătate în afara trenului trebuiau acum să se înghesuie în vagon printre noi și din acel moment, pielea lui palidă și plină de coșuri era aproape lipită de a mea și ne suflam reciproc în față aerul fierbinte din plămâni. Trenul s-a pus în mișcare și jumătate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
În acest caz, bine-ai venit la Baskerville, spuse Hilary luând-o înainte pe trepte. Hai, veniți. Mor de foame. Am avut un zbor oribil. 3 La masa din sufragerie ar fi stat confortabil douăzeci de oameni. Cei patru se înghesuiseră la un capăt, sub bolțile acelei săli imense, ca o peșteră, în care glasurile lor se auzeau foarte slab. Oricum, Phoebe și Conrad nu prea aveau ce să-și spună: în primele aproximativ douăzeci de minute, fratele și sora au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Decomprimara prin extragerea oxigenului era o alternativă posibilă, la fel, gazarea cu cloroform sau cu bioxid de carbon. Dar s-a ajuns la concluzia că nimic nu putea fi mai ieftin ca tradiționala sufocare. Metoda cea mai simplă este să înghesui mii de pui unii peste alții și să-i îndeși în saci. Păsările mor fie sufocându-se lent, fie strivite. 4. AMUȚIREA ÎNAINTE DE MĂCELĂRIRE: Înainte de a alege metoda standard a unei căzi pline cu apă prin care era trecut un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]