5,682 matches
-
prins dacă n-aș fi fost drogată. Nu m-am mai trezit doborâtă de rușine și de vinovăție pentru felul în care mă comportasem cu o seară în urmă. îmi recăpătasem demnitatea. Nu mai eram chinuită în mod constant de îngrijorarea pe care o simțeam gândindu-mă la momentul în care o să iau droguri și la sursa din care să le procur. Nu mai duceam o existență bazată pe minciună. Drogurile ridicaseră un zid între mine și restul lumii. Un zid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în cele din urmă, l-am uitat cu totul. Asta până în seara în care Helen m-a abordat, stânjenită și agitată. M-am îngrijorat imediat. Helen nu era niciodată stânjenită și agitată. — Ce-i? am zbierat la ea dărâmată de-ngrijorare. —Trebuie să-ți spun ceva, mi-a zis ea. Știu, am urlat eu. Asta e clar. —Promite-mi că n-o să te superi, m-a implorat ea. Mi-am dat seama că se întâmplase ceva îngrozitor. —Promit, am mințit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fiindcă mă simțeam foarte inspirată și originală. însă creierul nu mi se oprea din cursă. Prin urmare, am mai luat câteva pastile. îmi dispăruse toată euforia, și rămăsesem prinsă în capcana unui cap care vibra. Am simțit că mă cuprinde îngrijorarea. Când avea să se oprească oare? Și dacă nu se mai oprea niciodată? Groaza mi s-a risipit în mai multe direcții și am mai rămas doar cu gândul că a doua zi trebuia să mă duc la serviciu. Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Jackson în felul lui tărăgănat și clintonian de a vorbi. După care m-a mângâiat ușor pe creștet și mi-a oferit batista lui. M-a tras către el, într-o semi-îmbrățișare stângace. Fruntea i s-a încruntat din cauza unei îngrijorări paterne. Nu mai trebuie să spun că nimic din toate astea nu a reușit să mă oprească din plâns. Am încercat să zâmbesc și să mă comport cumva, profesionist, dar nu mi-a reușit. Eram devastată. Jackson fusese mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
raționat eu, încercând, cu disperare, să nu mă sperii. — Vă mulțumesc tuturor! am spus cu falsă veselie în voce. Dar sunt hotărâtă. Nimeni nu s-a mișcat din loc. Toți se holbau la mine, iar pe chipuri li se citea îngrijorarea. Marie-Therese a făcut un pas înainte. — Claire, poate c-ar trebui... — Sper să ținem cu toții legătura! am ciripit eu, întrerupând-o. Ei, cred c-ar trebui să mă apuc să-mi împachetez lucrurile. După câteva clipe, în sfârșit, fiecare dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
logic și normal. Dacă Luke nu s-ar fi rupt din sărutare, eu n-aș fi fost capabilă s-o fac. * * * În următoarele săptămâni, am trăit într-o ceață. Totul părea să treacă pe lângă mine - detaliile nunții, tiradele lui Vivian, îngrijorarea lui Bea, absențele din ce în ce mai prelungite ale lui Randall. M-am întâlnit cu Mara într-o seară, să bem ceva, iar ea m-a întrebat dac-am început să iau sedative. Viața părea să fi devenit mută. De la acel sărut, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
care să... — Nu e suficient, mi-au scăpat cuvintele cu o voce care m-a șocat chiar și pe mine. — Poftim? m-a întrebat el. — Nu e suficient, a repetat vocea. — Ce vrei să spui, Claire? m-a întrebat Randall. Îngrijorarea i se întipărise pe chip. Ce vrei să spui cu nu e suficient? Of, Doamne. Cuvintele mele - și vocea mea rostind lucruri fără permisiunea mea... ca într-o experiență de decorporalizare... vocea mea rostind, dintr-o dată, ceea ce gândeam de săptămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mâncând fistic și urmărind un episod din Inspectorul Gadget, m-am retras împreună cu Tom în bucătărie, unde nu ne putea auzi vorbind. Am discutat treizeci sau patruzeci de minute bune, dar n-am ajuns la nici o concluzie, în afara confuziei și îngrijorării crescânde. Atât de multe necunoscute și imponderabile care trebuiau rezolvate, atât de puține probe pe baza cărora se putea construi o ipoteză plauzibilă. De unde găsise Lucy banii de drum? De unde știuse adresa lui Tom? O ajutase maică-sa să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
socoteli, părea imposibil ca democrații să piardă și, ori de câte ori ieșeam prin cartier, întâlneam doar oameni care erau de aceeași părere cu mine. Numai Tom, cel mai pesimist om din lume când venea vorba de politica din America, dădea semne de îngrijorare. Era de părere că întreaga cursă era prea strânsă și, dacă Bush ieșea învingător, spunea el, puteam să ne luăm adio de la toate gogoșile despre „conservatorismul luminat“. Omul nu era conservator. Era un ideolog al extremei drepte și, în clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
de hotel. Când sunt singură, am timp să mă gândesc și nu prea vreau să mă gândesc acum. La nimic. —Debbie pare înnebunită după tipul ăla, remarcă Wendy după ce ne comandăm băuturile. Ochii ei mari, căprui închis, par plini de îngrijorare la adresa lui Debbie și nu pot să nu mă gândesc că e o fată foarte drăguță. Păi, nu trebuie să fii geniu să-ți dai seama de asta, subliniez eu. Stăm în magnificul hol alb, admirând enormul pom de Crăciun decorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
spune Aidan. — Și un pandișpan cu ciocolată, zic. Pentru... colega mea. Aidan ia pandișpanul și Îl bagă Într-o pungă. — Știi, colega aia a ta ar cam trebui să se gândească un pic la glicemia ei, spune, cu cute de Îngrijorare pe frunte. Ăsta e al câtelea ? Al patrulea pandișpan pe săptămâna asta ? — Știu, zic cât pot de sinceră. O să-i spun. Mersi, Aidan. — Pentru puțin ! spune Aidan. Și nu uita : unu-doi-răsucire ! — Unu-doi-răsucire ! repet cu Însuflețire. Am să țin minte ! În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
pas Înapoi și dă drumul butonului pe care Îl ținea apăsat. — Ai dreptate, spune cu un glas total schimbat. Viața ta personală nu mă privește absolut deloc. Am sărit calul, și te rog să mă scuzi. Simt un fior de Îngrijorare. N-am... vrut să spun că... — Nu. Ai dreptate. Rămâne câteva momente cu ochii În podea, apoi ridică privirea. Mâine plec Înapoi În State. A fost o vizită foarte plăcută și aș vrea să-ți mulțumesc pentru tot ajutorul acordat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cu o piatră adevărată pe deget. — Parcă ziceai că, atunci când am acceptat să mă mut cu el, mi-am dat foc la valiză, răspund supărată. — Ei, În cazul lui Connor cred că nu aveai nici cel mai mic motiv de Îngrijorare. Clatină din cap. Ești nebună. — Tu zici la fel, că sunt nebună ? spun, Întorcându-mă către Lissy, care stă pe fotoliul balansoar cu genunchii la piept și mănâncă o felie de pâine prăjită cu stafide. Fii sinceră. — Ăă... nu, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
s-a spus că „această cheie nu va fi, În nici o Împrejurare, transmisă unei persoane care nu este membră a acestui club“, nu au vorbit serios. Într-un final, caută În geantă și-mi Întinde cheia, cu o expresie de Îngrijorare pe față. — Să n-o pierzi ! — N-o s-o pierd ! Mersi, Liss. Îi dau un pupic. Sincer, și eu aș face asta pentru tine, dacă aș fi membră a unui club select. — Îți amintești parola, da ? — Da. Alexander. — Unde te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ridic privirea. Adevărul e că oamenii ca el nu ajung acolo sus În vârf fără să fie de-a dreptul nemiloși, și fără să calce pe cadavre. Pur și simplu nu se poate. — Nu ? Lissy mă fixează, cu cute de Îngrijorare pe frunte. Poate că ai dreptate. Doamne, ce deprimant. — Emma, tu ești ? aud un glas sfredelitor, și Jemima apare Îm balcon Într-un halat alb, cu o mască pe față și ochii mijiți furios. Așa deci ! Don’șoara-eu-nu-Împrumut-niciodată-haine-de-la-tine. Ce-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ridicând iritată din umeri. Dacă vrei să-mi spui, spune-mi. Jack mă conduce În liniște spre un colț mai retras, departe de mulțime. În timp ce pășesc lângă el, aerul beligerant mi se evaporă Încet. De fapt, mă cuprinde o ușoară Îngrijorare. Aproape mă cuprinde spaima. Oare chiar vreau să-i aflu secretul ? Dacă e vorba de o fraudă, cum a zis Lissy ? Dacă face ceva ilegal și vrea să mă implice și pe mine ? Dacă a suferit nu știu ce operație penibilă, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
să spun, zice Jack și-mi surâde ușor trist. Promit. Cortina coboară pentru ultima oară și lumea Începe să se ridice de pe scaune, luându-și hainele și gențile. Acum că revenim iar la normal, exaltarea mi se evaporă treptat, și Îngrijorarea mă copleșește din nou. Trebuie să Încerc iar să dau de Jemima. La ieșire, lumea Împânzește curtea, Îndreptându-se spre o sală luminată, aflată vizavi. — Lissy a zis că ne vedem la petrecere, Îi spun lui Jack. Așa că... ce-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ăla. Și de faza aia pe care am avut‑o la un moment dat, când mâncam sushi de la M&S în fiecare zi. Suze rămâne cu privirea pironită asupra mea preț de câteva clipe, și chipul i se schimonosește de îngrijorare. — Bex... crezi că și celelalte facturi sunt la fel de mari ca asta? Fără să zic nimic, iau plicul de la Selfridges și îl și pe care. Aproape simultan, îmi amintesc de storcătorul ăla cromat, cel pe care oare să‑l am... nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
altceva? Nu, zic. Nu, nu cred. Mulțumesc oricum. Las telefonul jos, posomorâtă. — Ce bancă idioată. Ce centrală idioată. — Deci îți dau banii sau nu? mă întreabă Suze. — Nu știu. Totul depinde de tipul ăla John Gavin. Ridic privirea și citesc îngrijorarea de pe fața lui Suze. Dar sunt sigură că o să fie de acord, adaug repede. Trebuie doar să îmi analizeze dosarul. O să fie bine! Cred că, dacă nu mai cheltui nimic un timp, nu e greu să te redresezi, nu? zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
apucă spaima că s‑a întâmplat ceva cumplit. Ridic din sprâncene spre ea cu teamă, iar ea dă din cap drept răspuns de mai multe ori, în timp ce zice „Da“, „Înțeleg“ și „Când anume?“ Mă prăbușesc într‑un scaun, slăbită de îngrijorare. Despre ce vorbește? O înmormântare? O operație pe creier? O, Doamne! Abia mă hotărăsc și eu să plec și uite ce se întâmplă. — Ghici ce s‑a întâmplat? zice cu glasul agitat în timp ce pune jos receptorul, iar eu sar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mâncare, dar încearcă să mănânce ca să-i facă pe plac gazdei sale. Soția lui dă la o parte, cu grijă, pielea de pește uleioasă din farfuria lui și o înlocuiește cu legume. Din când în când, își privește soțul cu îngrijorare. El mănâncă încet și este foarte atent la Mao. Ei, ce-ai mai făcut, tovarășe premier? Zhou se șterge la gură și spune că tocmai s-a întors dintr-o vizită în Cele Trei Provincii Nordice. M-am dus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
regină, ori prizonieră. Mao m-a lăsat să descopăr singură finalul. E metoda lui de învățare. Așa cum spuneam, detesta să se lase ghicit. Ca actriță, eu joc clipa. Armata nu mai e în mâinile mele. Asta e cea mai mare îngrijorare a mea. Când tovarășul președinte era în viață, nu îndrăzneau să se atingă de mine. Acum, ei pot face ce vor. Hua Guo-feng nu reprezintă o amenințare pentru mine. Amenințarea e constituită din „băieții din vechea gardă”. Ye Jian-ying și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
aici, Corina! Matei rèspunde! Dar bradul argintiu, frumos și bogat nu aude telefonul sunând! îmi lasè nenumèrate mesaje vocale! întrebând în eterul fèrè miros, Matei, unde ești? Alo, aici, Corina! Bradule, rèspunde! Acuzându-mè de toate pècatele, dar, dincolo de orice, de îngrijorare sè nu mi se fi întâmplat ceva rèu, de mânie împotriva mea, de dorințè, dar și de revoltè, de învinuiri și de remușcèri tardive, dincolo de toate astea, felicitându-se în sinea ei de justețea alegerii fècute în urmè cu trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
amintirile lui din anii de după război, dacă e vorba de prețuri și de teama că nu ai ce mânca mâine? Dar, spre deosebire de Christa, Traian Manu e convins că rănile trecutului se vindecă. Iar la soția lui vede, cu o mică Îngrijorare, cum apar tot mai frecvente goluri de memorie: altminteri, de ce i-ar oferi versiuni diferite despre aceeași Întâmplare tocmai lui, care nu Își permite nici cea mai mică aluzie, nici cel mai mic comentariu? — Erau prețuri atât de mari pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
spre ea. ― Nu știu dacă ai aflat, dar și noi am avut în familie o Comnenă. Mătușa Luminăției Sale, tatăl meu, se numea Venețiana Comnena. De la ea a învățat el limba italiană. Se opri, însă, țintuit de privirile arse de îngrijorare ale mamei și cumnatei sale, clucereasa Elenca. În familie nu vorbeau niciodată despre Venețiană. Nu țineau să rememoreze acel episod întunecat în care fusese implicat soțul Elencăi, Alecu, om talentat, rafinat și inteligent, dar peste măsură de cheltuitor și mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]