8,846 matches
-
6. Pentagonul „magic” al turismului durabil 3.2.4. Provocările turismului durabil Există Și numeroase voci care afirmă că turismul durabil este doar o formă de turism aflată în opoziție cu turismul de masă, care se adresează unei nișe relativ înguste de oameni interesați de impactul negativ pe care turismul îl poate avea. Acesta este un punct de vedere extrem de periculos. Trebuie să fie mult mai clar faptul că turismul durabil, definit ca turismul care se bazează pe principiile dezvoltării durabile
Turismul și dezvoltarea durabilă by Dorin Paul Bâc () [Corola-publishinghouse/Science/238_a_160]
-
fost neobișnuit de călduroasă, iar o mare parte din populația săracă a Angliei se refugiase la Londra, în speranța unui trai mai bun și a unor oportunități de lucru. Casele erau construite lipite unele de altele, iar străzile erau foarte înguste. Singura modalitate de a scăpa de gunoaie era aceea de a le aruncă pe fereastră, în stradă și încetul cu încetul Londra a devenit tot mai insalubra. Iar murdăria a atras tot mai mulți dăunători, printre care și șobolanii, care
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
gură bună de aer” în qi gong înseamnă că plămânii sunt plini în proporție de aproximativ două treimi, până la trei sferturi, majoritatea aerului fiind ținut în secțiunea inferioară și cea mediană. În cazul respirației superficiale la nivelul pieptului, doar secțiunile înguste superioare ale plămânilor se umplu, ceea ce reprezintă doar aproximativ un sfert din capacitatea pulmonară, dar, din cauza anilor în care au respirat superficial, oamenii au tendința să creadă că trebuie să umple aceste cavități pentru o „gură bună de aer”. Practica
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
al stepei, șiroirea aceea încremenise într-o clădire cu stranii ferestruici ovale, cu lujeri de trandafiri decorativi care înconjurau intrările... Planul guvernatorului luminat eșuase. Revoluția din Octombrie a curmat toate acele tendințe decadente ale artei burgheze. Iar clădirea - o bucată îngustă din bulevardul visat - rămăsese unică în felul ei. De altfel, după nenumărate reparații, nu mai păstra decât umbra stilului său inițial. Îndeosebi campania oficială de luptă “împotriva supraabundenței arhitecturale” (la care, în fragedă copilărie, fusesem martori) îi dăduse lovitura fatală
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de numărul și de asimetria ușilor care se deschideau spre încăperi cufundate într-o umbră afumată. Simțeam, aproape fizic, densitatea carnală a vieților care se amestecau acolo. Gavrilici trăia în pivnița pe care o împărțeau cu el trei familii. Fereastra îngustă a camerei sale se afla aproape de pământ și, cum venea primăvara, era astupată de buruieni. Băbuțele, așezate pe banca lor, la câțiva metri mai încolo, aruncau din când în când priviri neliniștite - nu arareori vedeai printre tulpini, la fereastra deschisă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
în vremurile lor legendare, Parisul se ivea din apă, soarele strălucea și, în același moment, auzeam strigătul încă îndepărtat al trenului imperial. Acea ordine a evenimentelor ne părea la fel de legitimă ca și apariția lui Proust printre țăranii din Neuilly. Balconul îngust al Charlottei plutea sub suflarea înmiresmată a câmpiei, la hotarul unui oraș adormit, rupt de lume de către veșnicia tăcută a stepei. Fiecare seară semăna cu o fabuloasă retortă de alchimist în care se înfăptuia o uimitoare transmutație a trecutului. Elementele
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
aceea aerul era călduț, gheața de sub pod se acoperise cu pete mari, umede. Primul semn de moină. Și fulgii mari, leneși, zburătăceau în liniștea albă a maidanelor pe care le străbătuse de atâtea ori în copilărie... Cu cele două ferestre înguste ale sale, izba părea să o zărească de departe. Da, casa o privea apropiindu-se, fațada ei ridată era însuflețită de o strâmbătură imperceptibilă, de bucuria amară a revederii. Charlotte nu spera mare lucru de la vizita aceea. Se pregătise de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
malurile înzăpezite ale Volgăi. Găurea gheața cu ajutorul unui puternic arbore cotit, își arunca undița în spărtură și rămânea nemișcat deasupra copcii rotunde care lăsa să se vadă grosimea verzuie a gheții. Îmi imaginam un pește care, la capătul unui tunel îngust, uneori lung de un metru, se apropia prudent de momeală... Bibani cu spatele dungat, știuci pestrițe, babuște cu coada de un roșu aprins se iveau din copcă și, desprinse de cârlig, cădeau în zăpadă. După câteva zvâcniri, trupurile le înțepeneau
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
sigură că mi-ai povestit-o deja? Am văzut un zâmbet luminând chipul bunicii. Și-a reluat istorisirea. O ascultam, de data aceasta, cu atenție. Și, pentru a nu știu câta oară, s-a ivit în fața ochilor mei o stradă îngustă dintr-un Paris medieval, într-o noapte rece de toamnă, iar pe un perete - plăcuța sumbră de odinioară: Ludovic de Orléans, Ioan fără de Frică, Isabeau de Bavaria... Nu știu de ce i-am tăiat vorba în clipa aceea. Voiam probabil să
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
era minată. Asta îi descuraja chiar și pe cei mai viteji dintre noi, care ar fi vrut să se aventureze în acel no man’s land zăvorât asupra comorilor lui ruginite. Chiar în spatele desișurilor din Stalinka trecea o cale ferată îngustă; o cale ferată parcă în miniatură, cu o locomotivă mică, toată înnegrită de funingine, cu vagonete, mici și ele și - ca într-o iluzie optică - cu un mecanic îmbrăcat într-un maiou pătat cu păcură: un fals uriaș aplecându-se
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
drumurile care se pierdeau la orizont, locomotiva scotea un strigăt pe jumătate tandru, pe jumătate plângăreț. Dublat de ecoul lui, semnalul acela semăna cu chemarea răsunătoare a unui cuc. „Cucușka”, spuneam noi, trăgând cu ochiul când zăream convoiul pe șinele înguste împresurate de păpădii și de mușețel... Glasul ei m-a călăuzit în seara aceea. Am ocolit hățișurile de la marginea Stalinkăi, am văzut ultimul vagonet care luneca pierind în penumbra călduță a amurgului. Până și micul convoi răspândea un miros inimitabil
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Respira adânc, zâmbea, cu ochii pe jumătate închiși. Ghicea că momentul pe care îl trăia era începutul destinului presimțit... Charlotte s-a întors la căderea nopții. Știam că, din când în când, își petrecea sfârșitul după-amiezelor la cimitir. Plivea stratul îngust de flori din fața mormântului lui Fiodor, stropea, curăța piatra de mormânt cu stea roșie. Când ziua începea să scadă, pleca. Mergea încet, traversând toată Saranza, așezându-se uneori pe o bancă. În serile acelea nu mai ieșeam pe balcon... A
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
își schimbase direcția și aducea adierea caldă a Mării Caspice. Ziua rece de ieri părea foarte îndepărtată. Spre amiază, fără nici un plan, am ieșit în stepă. Mergeam în tăcere, unul lângă altul, ocolind hățișurile Stalinkăi. Apoi, am traversat calea ferată îngustă năpădită de buruieni. De departe, Cucușka și-a făcut auzită chemarea șuierătoare. Am văzut apărând micul convoi care parcă alerga printre tufe de flori. S-a apropiat, ne-a întretăiat cărarea și s-a topit în vălul de căldură. Charlotte
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de lacrimi, m-a dezgustat cu suprafața lui năclăită. Până când celălalt, pitit în mine, a tăcut de tot... Apoi, poticnindu-mă de perna pe care o dădusem pe jos în timpul agitației mele, m-am apropiat de fereastră. O semilună foarte îngustă brăzda cerul. Stelele delicate, înfrigurate, răsunau ca zăpada ce scârțâia sub pașii unui somnambul care traversa curtea. Aerul rece îmi calma obrazul tumefiat. Sunt rus, am spus eu pe neașteptate, cu jumătate de glas. 2 M-am vindecat datorită unui
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
tot râzând scurt, indolent, a lansat: „Ce mai forward, Faure ăsta!”, subînțelegând înaintașul de la fotbal. Un altul, făcând o mutră de om sărac cu duhul, a vorbit despre fortotcika, ferăstruica... Mi-am dat seama că limba folosită de cercul acela îngust se compunea aproape exclusiv din cuvinte întortocheate, rebusuri, fraze manieriste, expresii cunoscute doar de membrii lui. Cu un amestec de admirație și de spaimă, am constatat că limba lor nu avea nevoie de lumea care ne înconjura - de soare, de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
să-ți fac patul, mi-a spus ea în cele din urmă, plecând de pe balcon. M-am îndreptat, am aruncat o privire mirată în jurul meu. Scăunelul Charlottei, lampa cu abajur turcoaz, bacanta de piatră, cu surâsul ei melancolic, balconul acela îngust atârnat deasupra stepei nocturne - totul mi-a părut dintr-o dată atât de fragil! Năucit, îmi aminteam de dorința mea de a distruge cadrul acela efemer... Balconul devenea minuscul - ca și cum l-aș fi privit de la o distanță foarte mare -, da, minuscul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
brăzdau stepa cu tranșeele lor abrupte, presimțeam deja prezența râului. Parcă ne aștepta... Charlotte se instala cu o carte la umbra sălciilor, la un pas de curentul apei. Eu, până la epuizare, înotam, mă scufundam, traversând de mai multe ori râul îngust și nu prea adânc. De-a lungul malurilor lui se aliniau o puzderie de insule acoperite cu iarbă deasă, unde aveai exact atâta loc cât să te așezi și să te crezi pe o insulă pustie, în mijlocul oceanului... Apoi, întins
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
care fasonează de-a lungul zilelor picioare de scaun sau geluiește scânduri nu observă că dantelele așchiilor alcătuiesc pe jos un frumos ornament, scânteind de rășină, care atrage, prin transparența lui străvezie, astăzi raza de soare intrată pe o fereastră îngustă înțesată cu unelte, mâine - luciul albăstrui al zăpezii. Viața aceea se dovedea acum esențială. Trebuia, încă nu știam cum, s-o fac să înflorească în mine. Trebuia, printr-un efort tăcut al memoriei, să învăț gamele acelor clipe. Să învăț
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
în primele ceasuri ale unei dimineți întunecate de iarnă, va intra într-un orășel de frontieră. Pulpana paltonului ei va fi năclăită de noroi, șalul ei gros - plin de ceață rece. Va împinge ușa unei cafenele, la colțul unei piețe înguste, adormite, se va așeza la fereastră, lângă calorifer. Și, privind prin geam fațada liniștită a vechilor clădiri alasciene, femeia va murmura încet de tot: „E Franța... M-am întors în Franța. După... după o viață întreagă.” 2 Ieșind din librărie
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
general femeile uită aproape total suferințele de la nașterea copiilor, iar acestea sunt relativ puternice. V. S. Ioncovich relatează această stare consecutivă morții clinice prin trei faze ce declanșează următoarele reacții psihice: - În prima fază subiectul trece printr-un tunel întunecos, îngust și obscur, urmată de revenirea conștiinței cu o senzație confortabilă de părăsire a lumii; - În faza a doua, subiectul își contemplă atât corpul mort cât și mișcările exogene. Totodată, în această etapă, subiectul are senzația de zbor către o lumină
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
MOȘII după Alexandru Vlahuță și Vasile Pârvan Încep zările să se Închidă. Păduri nesfârșite se Înalță Între pământ și cer și parcă amenință cu tăcerea și Întunericul lor. Șir după șir se-nfundă sclipitoarele coifuri În umbra văilor Întortocheate și Înguste. Cercetașii furnică În toate părțile și străji sunt puse pe Înălțimi, ca nu cumva, prin locurile acestea viclene, oastea să fie lovită pe neașteptate. Deodată un strigăt de trâmbiță dă știrea de sus să se gătească de luptă... Un freamăt
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
Vrancea sunt șapte munți, ai voștri să fie de veci și neam din neamul vostru să-i stăpânească În pace. Cuvinte : legendă = povestire În versuri sau În proză, În care se arată fapte neobișnuite ale unor eroi ; prispă = o parte Îngustă În fața casei țărănești, lungă cât ține ea, jos având pământ sau scândură. STEJARUL DIN BORZEȘTI de Eusebiu Camilar Ștefan cel Mare Îndrăgise plaiurile Moldovei Încă din copilărie. Îi plăcea să se joace cu copiii răzeșilor. Toți Îi spuneau Ștefăniță sau
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
cugetând că o luptă În câmp deschis nu e cu putință, se retrase la câteva ceasuri departe de Giurgiu, pe valea Neajlovului, la locul numit Vadul Călugărenilor. Aici, drumul spre București trecea printre două dealuri acoperite de păduri. Valea era Îngustă și mlăștinoasă. La intrare era un pod lung de lemn peste băltoacele Neajlovului. Mihai trecu podul și se așeză În strâmtoarea aceasta, ca Într-o cetate. Puțini erau la număr ostașii lui, dar inimoși, Încercați În luptă, cu multă iubire
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
Ion Ghica i-a spus lui Bălcescu: M-am gândit mult la tine și la caietele tale... Ce bine ar fi să avem o istorie a poporului nostru! Mai Întâi, pe aceasta trebuie s-o cunoaștem bine! Cuvinte: uliță = drum Îngust care străbate un sat sau un oraș; stradă mică; străduță; alvițar = fabricant sau negustor de alviță (produs alimentar zaharos, făcut din: miere, nuci sau migdale, albuș de ou) mușteriu = cumpărător, client; vlăjgan = tânăr voinic, zdravăn; tiranie = conducere bazată pe asuprirea
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
economia țărilor dezvoltate. Sectorul tradițional este relativ puternic, cuprinde marea majoritate a populației și e dominat de o economie rurală bazată pe subzistență și autoconsum. Aproape izolat de piața internațională și fără a se ghida prin semnalele pieței interne, relativ îngustă și circumscrisă doar sectorului modern, acesta e din ce în ce mai mult supus presiunilor unei populații în creștere. Faptul determină existența șomajului rural și a subocupării. Productivitatea muncii scade și, în absența investițiilor de capital, output-ul total se diminuează. Rigiditățile sectorului tradițional
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]